INTERVIU… Astãzi se împlinesc 345 ani de la nasterea marelui cãrturar Dimitrie Cantemir, a cãrui poveste este strâns legatã de judetul Vaslui: un liceu si o comunã îi poartã numele. De ce, care este explicatia, care sunt cele mai importante contributii ale cãrturarului în cultura si istoria româneascã, cititi în rândurile urmãtoare, în interviul acordat de profesorul Dan Ravaru.
Reporter: Domnule profesor, 26 octombrie este o zi importantã în cultura româneascã, este data la care s-a nãscut marele cãrturar Dimitrie Cantemir. Ce ar trebui sã stie vasluienii despre acesta?
Dan Ravaru: Data de 26 octombrie, o mare sãrbãtoare crestinã, este pentru români, totodatã, o sãrbãtoare a istoriei si a culturii deoarece în urmã cu 345 ani, se nãstea unul dintre geniile românilor Dimitrie Cantemir, care îsi meritã acest supranume alãturi de Eminescu, Iorga si Eliade. Dimitrie Cantemir este strâns legat de actualul judet Vaslui prin originea sa. Am mentionat “actualul” deoarece judetul Vaslui în zilele noastre este format din vechile tinuturi istorice Fãlciu, Tutova si Vaslui. Locul nasterii sale este controversat, se vorbeste de Iasi, Galati sau satul de origine al tatãlui sãu, Silisteni de pe Valea Elanului. Oricum însã, neamul Cantemirestilor este din tinutul Fãlciului de pe Valea Elanului si a fost ilustrat mai întâi de Constantin Vodã Cantemir. Acesta s-a ridicat dintr-un neam de rãzesi, a slujit peste 17 ani în armata polonã si si-a luat numele de Cantemir dupã o vestitã cãpetenie tãtarã. În limba acestuia, Cantemir însemna sânge de fier, de cãpitulaturã vitejeascã. Ca domnitor, Constantin Vodã a fost un priceput gopodar si un apãrãtor al tãrii, desi asa cum mentioneazã cronicarii, “carte nu stie, numai iscãlitura stie a o face”. Si în mod paradoxal, undeva, fiul sãu Dimitrie, a devenit cel mai mare cãrturar din Evul Mediu românesc. Viata sa a fost de la bun început pline de întâmplãri nefericite. S-a nãscut într-o perioadã de tulburãri politice, a trãit mult timp la Constantinopol, ca o garantie cã tatãl sãu nu va trãda Imperiul Otoman, apoi cã tatãl sãu va trãda Imperiul Otoman. A urmat lungul exil din Rusia.
Rep.: Dar în ceea ce priveste educatia si studiile pe care le-a fãcut Dimitrie Cantemir, ce ne puteti spune?
D. V.: De la început a beneficat însã de un profesor exceptional de bine pregãtit, Ieremia Cacavelas, un grec cu studii în Germania si Anglia. Acesta i-a deschis un larg orizont spre disciplinele umaniste si nu numai. Dimitrie Cantemir a excelat în mai multe domenii: istorie, literaturã, filosofie, teologie, lingvisticã, muzicã, arhitecturã, stiinte naturale etc, iar pe lângã toate acestea, a fost un poliglot de exceptie, cunoscând 11 limbi si scriind lucrãri în românã, greacã, turcã, latinã, rusã. Din perioada studiilor cu savantul Irimia dateazã prima sa lucrare intitulatã “Divanul” sau “Gâlceava înteleptului cu lumea”. Lucrarea a fost scrisã în limba greacã si tradusã apoi în limba românã.Dimitrie Cantemir încearcã sã gãseascã un echilibru între spiritualitate si viata materialã, fiind influentat în interpretarea sa filosoficã de Van Hemont. Urmeazã lunga sa perioadã de ostatic la Constantinopol, prelungindu-si sederea acolo, ca reprezentant al fratelui sãu Antioh, ajuns domnitor al Moldovei. Si aici studiazã foarte mult atât la marea scoalã a Patriarhiei grecesti, dar si având acces la ceea ce se publica în Occident datoritã prieteniei sale cu ambasadorii principalelor state europene. Acum se ocupã de muzicã si este inventatorul unui nou sistem de notatie muzicalã. Compune si melodii, unele dintre ele se cântã si acum si stie cã sunt ale lui Cantemiroglu (cum ar fi în româneste Cantemirescu).
Rep.: Dimitrie Cantemir a fost si domn al Moldovei, cum a fost în aceastã posturã?
D. V.: Da, asa e, în 1710 ocupã tronul Moldovei, iar în anul urmãtor încheie o aliantã secretã cu Petru cel Mare, tarul Rusiei, iar ostile acestuia pãtrund în Moldova începând un rãzboi ruso-turc la care vor participa si moldovenii. Are loc bãtãlia de la Stãnilesti în care trupele rusesti sunt înfrânte, încercuite si lãsate sã plece doar în schimbul unei mari sume de bani, prin care a fost corupt comandantul turc. Turcii l-au cerut pe Cantemir, însã acesta a fost salvat de cãtre Petru cel Mare, care spunea cã ar fi în stare sã dea tara ruseascã pânã la Rostov decât sã-l dea pe Dimitrie Cantemir. Ajuns în Rusia, împreunã cu mai multi moldoveni, va fi coplesit cu onoruri, dar în acelasi timp nu i se va îngãdui sã plece din tarã. Faima sa intelectualã ajunge si în Germania, unde în 1714 este ales membru al Academiei din Berlin. Principalele sale lucrãri dateazã din perioada exilului în Rusia. Cea mai cunoscutã pe plan international va fi istoria cresterii si descresterii Imperiului Otoman. În aceastã lucrare, Dimitrie Cantemir demonstreazã imensa sa eruditie, prezintã fapte istorice necunoscute de europeni datoritã faptului cã el cunostea perfect limbile orientale, turca, araba si persana. Ideea centralã a acestei lucrãri istorice era faptul cã Imperiului Otoman a atins apogeul dezvoltãrii sale pânã la asediul Vinei, iar din acel moment a intrat în declin. Evenimentele istorice ulterioare i-au dat perfectã dreptate lui Dimitrie Cantemir.
Rep.: Care sunt cele mai importante lucrãri ale lui Dimitrie Cantemir?
D. V.: Pentru noi, românii, cea mai importantã dintre lucrãrile sale rãmâne “Descriptio Moldaviae” (Decrierea Moldovei). Lucrarea i-a fost cerutã de Academia din Berlin si are o structurã enciclopedicã, gãsim aici date esentiale de ordin istoric, geografic, o analizã psihologicã a caracterului moldovenilor si, mai ales, date de ordin entografic si folcloric. Prin acestea, Dimitrie Cantemir poate fi socotit cel dintâi entograf si folclorist român desi pe atunci nu se foloseau acesti termeni. Interesant este faptul cã multe dintre consemnãrile sale în acest domeniu si în plus numeroasele texte reproduse (la descrierea nunti), circulã si la ora actualã în cadrul culturii populare. O altã lucrare importantã este “Istoria ieroglificã”, consideratã primul roman din literatura românã si în care, prin personaje contemporane, cãrora le dã numele unor animale, Cantemir descrie evenimentele politice din epoca sa. În prim-plan se aflã conflictele dintre cei din familia Cantemir si Constantin Brâncoveanu. Din nefericire, marele cãrturar Dimitrie Cantemir si luminatul domnitor al Munteniei, Constantin Brâncoveanu, ctitor al unor acte de culturã si edificii bisericesti, s-au urât de moarte unul pe altul. A fost una dintre nenorocirile neamului românesc, o atitudine care din pãcate existã si astãzi… La cele de mai sus se adaugã alte lucrãri, unele în limba rusã de o importantã deosebitã la rândul lor, servind unor orientãri politice ale vremii. La numai 50 ani, dupã ce a scris atât de mult, Cantemir înceteazã din viatã, lãsând urmasi din prima sa cãsãtorie cu Casandra, având apoi si a doua cãsãtorie cu o contesã rusoaicã. Dintre fiii sãi, s-a remarcat în mod deosebit Antioh, ambasador al Rusiei la Londra si Paris, considerat primul poet modern al rusilor si, totodatã, cel care a propagat opera lui Dimitrie Cantemir în lumea occidentalã.
Rep.: Credeti cã este suficient de cunoscutã opera lui?
D. V.: Nu, unul dintre neajunsurile culturii noastre a fost cã opera marelui cãrturar moldovean a fost putin cunoscutã de români în secolul al XVIII-lea si apoi, partial în secolul al XIX-lea. O întâmplare fericitã ajunsã însã la o puternicã prezentã a sa între românii ardeleni. La o licitatie care a avut loc la Petersburg, lucrarea sa manuscrisã “Hronicul vechimiei a româno-moldo-vlahilor”, a fost cumpãratã de un anticar vienez. De la acesta, din Viena, manuscrisul a fost la rândul sãu cumpãrat de Ioan Ionochentie Micu, rector al Seminarului de la Blaj. De aici, ideea de latinitate absolutã sustinutã de Cantemir a intrat în circuitul cultural românesc si a dus la formarea a ceea ce numim scoala ardeleanã sau scoala latinistã, cel mai important fenomen cultural românesc din secolul al XVIII-lea. Opera lui Dimitrie Cantemir încã nu este bine cunoscutã în profunzimea ei si încã ne mai poate oferi cãi ale cunoasterii datorate genialului domnitor moldovean.
