TRIST…Sâmbãtã, la ora 4.00 dimineatã, un titan din garda veche a constructorilor din Vaslui s-a stins la 64 de ani. Trupul neinsufletit se afla la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”
VIZIONAR…Dorin Ilisei, unul dintre cei mai respectati constructori din judetul Vaslui a trecut la cele vesnice. A murit poate prea devreme, la 64 de ani, însã a lãsat în urmã realizãri mãrete, dar cel mai important lucru, urmasi demni sã-i ducã numele mai departe. Inginerul Ilisei a fost un vizionar, el înfiintând în 1990, imediat dupã Revolutie, prima firmã privatã din istoria judetului. A avut un curaj nebun sau, poate mai bine spus, un vis. Era o piesã importantã din angrenajul Întreprinderii Judeten Constructii-Montaj Vaslui (IJCM) si ar fi putut sta mult si bine pe un post cãldut, dar nu a vrut. Desi era pregãtit din umbrã ca la un moment dat sã fie inginerul sef al acestei întreprinderi, chiar director general, el a ales altã cale. Visãtor, a decis sã se privatizeze, în momentul în care nimeni nu stia mai exact ce însemna acel lucru. De numele sãu sunt legate investitiile mari ale orasului, cum este Teatrul de Varã, lucrare de care a rãspuns de la cap pânã la coadã. Ca privat, multe constructii îi poartã amprenta. A trecut cu bine peste toate etapele grele de dupã Revolutie, perioadele de crizã sau perioadele în care bãncile decimau firmele private din România (anii 1998-2000). S-a poticnit aproape de final, când firma sa, Antrecons, a intrat în faliment din cauza unui vis. În 2007, a vrut sã facã primul cartier rezidential al Vasluiului, Green Park Paiu: o investitie de 5 milioane de euro, care se întindea pe o suprafatã de 35.000 mp si cuprindea 33 de vile si patru blocuri cu un total de 32 de apartamente. A început constructia cartierului, însã bãncile l-au pus la pãmânt. Dar energia investitã acolo, noptile nedormite si mai ales crezul sãu cã va reusi într-un final, au fãcut ca acolo cartierul sã se realizeze în cele din urmã. Dorin Elisei nu s-a predat dupã acest esec. Ajutat de fiii sãi, Ciprian si Bogdan, a mers mai departe. Încet, încet, a rãscumpãrat totul de la lichidatori, iar din urma sa au rãsãrit douã branduri importante: Kazan si Comconstruct. Acestea sunt douã firme de top ale judetului, care au depãsit de mult granitele locale. Compania Kazist, apartinând lui Bogdan Ilisei si care detine brandul Kazan, este o firmã puternicã, cu investitii majore în Iasi si R. Moldova, fiind cotatã ca cea mai importantã pe piata de instalatii din judet. Celãlalt fiu al inginerului Dorin, Ciprian Ilisei, a ales sã reconstruiascã brandul pierdut de bãtrânul inginer. Din ruinele Antrecons-ului s-a format ComConstruct, cea mai importantã firmã de constructii din orasul Vaslui, Sediul Inspectoratului de Politie, Scoala 3, Curtile Domnesti sunt exemple de lucrãri, pe care tânãrul Elisei, sub atenta supraveghere a bãtrânului inginer, si-a pus amprenta.
A murit sâmbãtã, la ora 4.00 dimineatã, în ambulantã
Cancerul pulmonar a fost boala care l-a doborât pe Dorin Ilisei. Fuma precum un marinar de cursã lungã si într-un final acest viciu i-a fost fatal. Copiii sãi au fãcut eforturi supraomensti pentru a-si salva tatãl. A fost internat la celebra clinicã din Turcia, unde multi bolnavi de cancer pulmonar si-au gãsit alinarea. Semnele erau bune si toatã lumea era fericitã. Pãruse, la un moment dat, cã inginerul Ilisei învinsese cancerul. Dar iatã cã nu a fost asa. În ultima perioadã avea probleme de respiratie. Copiii i-au comandat o mascã specialã de respirat, fãcând sacrificii mari. Îsi doreau ca tatãl lor sã trãiascã. Nu au reusit, dar i-au prelungit viata cu aproape un an, rãgaz în care acesta si-a vãzut nepotii crescând si pe ei cum îsi întãresc firmele. Vestea mortii a fost anuntatã de fiul sãu, Bogdan Elisei. Acesta a postat pe Facebook un mesaj scurt, dar plin de întelesuri: „M-ai învãtat, m-ai îndrumat, din umbrã m-ai ajutat…multumesc TATA…Dumnezeu sã te ierte!. A murit în drum spre spital, în ambulantã. Salvatorii au fost chemati pe la orele 4.00 dimineatã, însã nu au mai putut face nimic. Plãmânii au cedat si a rãmas fãrã aer. Manevrele de resuscitare au continuat în spital, dar în zadar. Cauza mortii a fost edem pulmonar. Inima marelui inginer a încetat sã mai batã, însã în urmã rãmân realizãrile sale cu istoria unicã a primului constructor privatizat din Vaslui. Copiii sãi vor continua epopeea deschisã de tatãl lor.
Primarul Vasile Pavãl, cutremurat de moartea fostului sãu tovarãs
Fostul sef de la sistematizare, Vasile Pavãl, îl cunostea de mult timp pe inginerul Dorin Ilisei, mai exact de prin anii 1985. Împreunã au ridicat Teatrul de Varã, o bijuterie a Vasluiului, reînviatã peste timp tot de Pavãl, acum, din postura de primar al orasului. Iatã ce-si aminteste acesta de vremurile de odinioarã, când înarmat cu un creion, cizme de cauciuc si schite pleca la drum, din pozitia de sef de sistematizare, alãturi pe prospãtul sef de punct de lucru, de la santier. „Îl cunosc pe Dorin Ilisei din anul 1985. Eram proaspãt numit sef de sistematizare la Primãria Vaslui si primisem misiunea de la primul secretar sã începem lucrãrile la Teatrul de Varã. Dumnealui era sef de punct de lucru la aceastã lucrare pe care o executa IJCM . Era un inginer capabil si m-am înteles perfect cu dânsul. Am lucrat bine împreunã si lucrarea s-a fãcut repede. Dacã nu ar fi venit Revolutia, Dorin ar fi fost inginerul sef si apoi directorul acestei întreprinderi, fiindcã era capabil si chiar era pregãtit din umbrã în acest sens. Toatã lumea îl vedea pe acele functii si nu protesta nimeni. Dar a venit Revolutia. În 1990 a fost primul constructor care s-a privatizat. Pe atunci nu stiam ce înseamnã, dar Dorin a avut curaj si a fãcut-o. Eu i-am dat primele documente pe firmã, de la urbanism, pentru cã pe atunci trebuia certificat sediul de firmã. Am mai lucrat încã doi ani împreunã, el patron, eu slujbas la stat, pânã când m-am mutat la Goscom. Vestea mortii sale m-a cutremurat. Era încã tânãr si mai avea multe de fãcut si de spus, dar boala nu l-a iertat. Bine cã are urmasi vrednici, care îi continuã munca. Ciprian si Bogdan calcã pe urmele tatãlui lor, unul specializat pe constructii, celãlalt pe instalatii. Dumnezeu sã-l odihneascã în pace cã a fost un suflet mare si nobil. A murit în aceeasi zi cu un alt tovarãs de-al nostru, Ioan Budescu, un maistru instalator, care a rezistat în bransã pânã astãzi. Tot de la IJCM a plecat si dânsul. Probabil cã au fost suflete pereche, de au plecat împreunã”, ne-a declarat primarul Vasluiului, Vasile Pavãl.
Colegii de la fostul IJCM îl plâng pe Ilisei
„Mi-a fost repartizat mie, la Santierul nr. 1 din cadrul IJCM. Era un bãiat bun si nu spun asta, asa fiindcã de morti trebuie sã vorbesti numai de bine. Chiar ne-am împãcat bine! Era muncitor, profesionist si întelegãtor, iar eu, ca sef, nu eram deloc îngãduitor. Am fãcut echipã bunã. I s-au repartizat lucrãrile de la Teatrul de Varã si într-un fel drumurile noastre s-au despãrtit, dar am rãmas prieteni. Dacã el a fost primul care s-a privatizat ca persoanã fizicã, înfiintând prima firmã privatã de constructii din judet, Antrecons, eu am fost primul care m-am privatizat ca societate prin metoda MEBO (n.r. angajatii deveneau actionari, iar firma era coordonatã de cel care reusea sã concentreze cele mai multe actiuni). Împreunã am participat la marile lucrãri ale orasului de dupã Revolutie. Acum, cã a plecat dintre noi, mã întristeazã. Era cu mult mai mic decât mine si nu as fi crezut vreodatã cã eu voi fi cel care merge la înmormântarea sa si nu invers. Dar, asa propabil ne este scris. Plecarea sa prematurã dintre noi lasã un imens gol, în tagma noastrã a constructorilor. Pentru noi, ziua aceasta este si mai tristã, deoarece un alt coleg de nãdejde a plecat si el la Domnul. Este vorba de maistrul Budescu de la Santierul 9, instalatii si montaj, un alt profesionist, iar amprenta sa apare pe multe lucrãri de instalatii din Vaslui”, ne-a declarat fostul inginer sef al Santierului , Neculai Safir.
