REVERENTÃ… Au cãrat cu mânile lor, gãleatã cu gãleatã, sase tone de balast si 3.000 de litri de apã, ducând totul într-o râpã abruptã din cartierul Dobrina, unde se aflã monumentul pe care s-au încãpãtânat sã-l refacã, în semn de omagiu, pentru memoria a 28 de soldati ucisi, în august 1944! Dacã oamenii ar sti si detaliile acestei fapte deosebite, fãcute de mai multi elevi ai Colegiului National “Cuza Vodã” din Husi, la initiativa profesorului lor de Istorie, Mircea Ciobotaru, poate ar aprecia mult mai mult munca de trei luni de zile, depusã la refacerea monumentului eroilor din Dobrina. Pare greu de crezut, dar în timp ce pustii duceau, în râpa abruptã, cele necesare refacerii monumentului, iar apa cãratã cu bidoanele de 5 litri, o depozitau în trei butoaie de plastic, niste persoane fãrã suflet si fãrã constiintã, le-au furat butoaiele! “A început în perioada aceea sã se culeagã la vie si le-au vãzut si le-au furat”, spune profesorul Ciobotaru. Gestul nu i-a descurajat, ci dimpotrivã! Au muncit mult, pentru ca la festivitatea de Ziua Armatei sã fie totul perfect. Au lãsat acolo, la monument, 28 de candele si surpriza cea mare a fost ca, dupã o sãptãmânã de la festivitate, candelele… sã nu fi fost furate. Nu e prima datã când, în aceeasi formulã, profesorul si elevii sãi, muncesc la refacerea unui monument. Anterior, tot ei au refãcut monumentul si mormintele eroilor, din Cimitirul Sf. Toma.
Refacerea din temelii a unui monument al eroilor, abandonat într-o râpã din cartierul Dobrina, reprezintã o faptã despre care ar trebui sã se vorbeascã mult mai mult. Detaliile unui voluntariat de 3 luni de zile, fãcut de profesorul Mircea Ciobotaru si mai multi elevi ai Colegiului National “Cuza Vodã” Husi, aratã cã cele mai frumoase fapte sunt cele pornite din suflet si nu din vreun interes material. “Eu sunt convins cã asemenea fapte, ca aceasta a noastrã, pot schimba mentalitatea colectivã”, este de pãrere Matei Tocu, unul dintre elevii care au muncit, alãturi de colegii sãi, la acest obiectiv. Bãiatul este olimpic la Istorie si a vãzut, spune el, în toatã aceastã muncã, o adevãratã lectie de respect pentru istoria localã. Ideea reconstruirii monumentului, într-o formã care sã arate mai multã pretuire fatã de sacrificiul celor 28 de ostasi ucisi în august 1944, i-a venit mai demult profesorul Mircea Ciobotaru. Era o dorintã mai veche, dar a reusit moblizarea pentru împlinirea ei, acum, în Anul Centenar. Nu a fost deloc usor, dar si-au pus la bãtaie inclusiv creativitatea. De pildã, pentru a obtine bani sau orice fel de ajutor de la sponsori, elevii si profesorul lor au compus… versuri pentru binefãcãtori. “Da, am compus versuri pentru fiecare sponsor. Si a trebuit sã adaptãm profesiei fiecãruia sau afacerii sale. De la constructor, la domnul primar, la patron de spãlãtorie auto, pentru toti. Unii au fost elevi la “Cuza” si am fãcut versurile legându-ne de asta, de exemplu. I-am încântat, spun eu. Si ne-au ajutat cu drag, cu totii”, spune profesorul Mircea Ciobotaru.
“Nu mai conteazã cât de greu ne-a fost”
“Ce a fost mai greu, a trecut. Când am început proiectul, efectiv, sã lucrãm la el, la 1 august 2018, am început sã intrãm în panicã, deoarece trei constructori ne-au refuzat, din cauza locului în care ne aflam. E o râpã abruptã si nu voia nimeni sã se bage. Si, în final, a acceptat un constructor, cu conditia sã aducem toate materialele din strada, aici, jos. Si, efectiv, bãietii, Matei Tocu, Octav Genes, George Gheorghiu, dar si altii, au cãrat 6 tone de balast, în gãleti de plastic si trei mii de litri de apã, în bidoane de câte cinci litri, fiecare. De sus, pânã aici. Nu a fost usor. Au smuls apoi toate buruienile. Nu erau putine! Dar acum, v-am zis, nu mai conteazã cât de greu a fost. Suntem bucurosi de ce am realizat”, a spus profesorul de Istorie, Mircea Ciobotaru.
Motivatia elevilor care au muncit la monument: “Eroii nu mor niciodatã”
DECLARATIE …”Greutatea muncii fizice, pe care am avut-o la acel moment nu se comparã cu multumirea sufleteascã pe care o avem acum. Atunci poate ne-am plâns, în momentul respectiv, cã este greu, cã e prea mult, cã e imposibil, dar am dus totul la bun sfârsit. Tot ce vreau sã mai spun eu este cã eroii nu mor niciodatã. Noi trebuie sã aducem o vesnicã multumire eroilor care si-au dat viata pentru patrie. Noi, în ziua de azi, cel putin eu, în situatia mea, a unui adolescent care nu a gustat din durerea rãzboiului, poate doar a putut sã citeascã sau sã vadã unele documentare despre aceste orori pe care omenirea si le-a fãcut cu mâna ei, putem spune, cred cã astfel de actiuni sunt prielnice societãtii în care ne aflãm”, a mai spus Matei. “Gândindu-ne cã totul este pentru acei eroi, care au murit pentru tarã, pe noi ne-a motivat foarte mult. Am avut vointã si, iatã, asa cum am putut noi, am reusit”, a spus Octav Genes, elev în clasa a XI-a. “Dupã ce am terminat toatã treaba, am simtit multumirea sufleteascã. Si mândria cã, peste ani, vom putea spune cã am contribuit si noi, ca acest monument sã fie ceea ce este astãzi”, a spus si George Gheorghiu, de asemenea, elev al Colegiului “Cuza Vodã” Husi.
