SLUJBÃ…De Sãrbãtoarea Schimbãrii la Fatã, Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, slujeste la Mãnãstirea “Schimbarea la Fatã” din municipiul Husi. Sãrbãtoritã anual pe data de 6 august, aceastã sãrbãtoare este marcatã în calendar cu cruce rosie si mentiunea „dezlegare la peste”.
În scrierile crestine se spune cã Mântuitorul, împreunã cu Petru, Iacov si Ioan au mers pe muntele Taborului. ”S-a schimbat la fatã înaintea lor, si a strãlucit fata Lui cã soarele, iar vesmintele Lui s-au fãcut albe ca lumina. Si iatã, Moise si Ilie s-au arãtat lor, vorbind cu El si, rãspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este sã fim noi aici; dacã voiesti, voi face aici trei colibe: Tie una, si lui Moise una, si lui Ilie una. Vorbind el încã, iatã un nor luminos i-a umbrit pe ei, si iatã glas din nor zicând: ”Acesta este Fiul Meu cel iubit; pe Acesta ascultati-L”. Aceastã minune a avut loc la vârsta de 33 de ani ai Mântuitorului, cu scopul de a întãri credinta apostolilor. Sfintii Pãrinti afirmã cã”Hristos Se schimbã la Fatã, nu luând ceea ce nu era, nici preschimbându-Se în ce nu era, ci arãtând ucenicilor ceea ce era, deschizându-le lor ochii si fãcându-i din orbi vãzãtori”. Potrivit site-ului crestinortodox.ro: „Evanghelistul Matei spune despre chipul lui Hristos cã era “ca soarele”, iar Luca, vorbind despre vesmintele Sale, mentioneazã cã “erau ca zapada”, ne descoperã cã firea omeneascã nu a fost absorbitã de cea dumnezeiascã în Hristos, dupã cum nici “zãpada” nu a fost topitã de “soarele” din El. Cele douã firi sunt unite în chip neamestecat, neschimbat, neîmpãrtit si nedespãrtit în Hristos.”
Rugãciunea Schimbarea la Fatã a Domnului
“Schimbatu-Te-ai la Fatã în munte, Hristoase Dumnezeule, arãtându-le ucenicilor Tãi slava Ta, pe cât li se putea. Strãluceste si nouã, pãcãtosilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugãciunile Nãscãtoarei de Dumnezeu, Dãtãtorule de luminã, slavã tie. Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care locuiesti întru Lumina cea nepãtrunsã, si esti Strãlucire Slavei Tatãlui si Chip al Ipostasului Sãu! La plinirea vremii ai venit, Tu, pentru mila cea nespusã fatã de neamul omenesc cel cãzut, Te-ai micsorat, chip de rob luând, Te-ai smerit pe sine, ascultãtor fiind chiar pânã la moarte. Totusi, înainte de Cruce si de pãtimirea cea de bunãvoie, în muntele Taborului, Te-ai Schimbat la Fatã, întru slava Ta dumnezeiascã, înaintea sfintilor Tãi ucenici si Apostoli, ca atunci când Te vor vedea rãstignit si dat mortii sã priceapã cã pãtimirea este de bunãvoie si dumnezeiascã. Învredniceste-ne si pe noi, pe toti, sã prãznuim Preacurata Schimbare la Fatã cu inimã curatã si cu minte neîntinatã, sã urcãm în muntele Tãu cel sfânt, în sãlasul sfintei Slavei Tale, unde este glasul curat al celor ce prãznuiesc, glasul nespusei bucurii, ca acolo, împreunã cu sfintii, Fatã cãtre fatã, sã vedem slava Ta, în ziua cea neînseratã a Împãrãtiei Tale si sã preaslãvim Preasfânt Numele Tãu, împreunã cu Cel fãrã de început al Tãu Pãrinte si cu Preasfântul si Bunul si de Viatã Fãcãtorul Tãu Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin”.
