CUGETÃRI…Opinia publicã din România, dar si din strãinãtate a rãmas oripilatã la aflarea vestilor despre monstruozitãtile petrecute în zona Caracal, din judetul Olt. Pe aceastã temã s-a scris si s-a comentat destul de mult, la acest sfârsit de varã si început de toamnã. Iatã de ce am profitat de o recentã întâlnire cu vechiul nostru colaborator, prof. Milutã Moga, rugându-l sã-si exprime opiniile fatã de acest subiect ce ne aruncã din nou în rândul natiunilor înapoiate ale lumii contemporane.
Reporter: Domnule profesor, stim cã ani buni de zile ati fost colaborator al mass-media, inclusiv la nivel central. Vã rog sã oferiti pentru cititorii nostri câteva aprecieri în legãturã cu aceste fapte atât de caudate.
Milutã Moga: Este adevãrat cã de-a lungul vietii mi-am adus aportul la activitatea jurnalisticã nationalã si localã. În perioada 1993-1997 am lucrat ca reporter de investigatii la cotidianul bucurestean ORA, având calitatea de coordonator pentru Moldova, inclusiv peste Prut. Cel putin odatã pe lunã mergeam în redactie la Bucuresti, unde se întâlnea întregul corp redactional. Spre surprinderea multora celor de astãzi, încã din acea perioadã se vorbea despre fenomenele atipice ce se petreceau începând de la granita de est a tãrii, spre sud, si continuau pe firul Dunãrii, prin sudul Teleormanului, a Olteniei, pânã dincolo de Turnu Severin si Clisura Dunãrii.
R: Vã rog sã concretizati mai pe larg, despre fenomenele atipice de la acea vreme.
M.M. : Gama lor era enorm de largã, adicã de la micul trafic de frontierã pânã la afaceri imense cu produse românesti si strãine si care aduceau profituri imense pentru indivizi certati cu legea si cu bunul simt. Se vindeau de toate, fãrã alegere, inclusiv tinerele pentru “produs”. Reteaua se întindea prin Bulgaria si fosta Iugoslavie, prin Peninsula Balcanicã, spre Grecia, ajungând în Cipru si chiar Orientul Apropiat.
Asa se va plãmãdi o categorie de îmbogãtiti si din care se vor recruta viitorii baroni locali de mai târziu, cei ce vor pune mâna pe frâiele puterii, fie intrând în spectrul politic, sau dupã caz vor deveni “sponsori” pentru elementele “sus-puse” ce vor accede în politica româneascã, inclusiv în Parlament si Guvern. Aceastã pleiadã de indivizi nu a avut scrupule si nu s-a sfiit sã ignore legislatia de la acea vreme, fie ea cât de fragilã. Asa s-a clãdit noua suprastructurã româneascã, prin nesocotirea legilor, dar si printr-un tupeu de neimaginat. O retea aparte avea sã punã stãpânire pe traficul de carne vie, cu încrengãturi dintre cele mai hidoase si cãrora noile autoritãti nu le-au dat nici o atentie. Nu le-au dat, deoarece chiar în rândul acelora pusi sã vegheze la respectarea legilor s-au produs fisuri grave. Asadar, politicieni, magistrati, politisti, lucrãtori din servicii speciale s-au dedat la tot felul de practici murdare si în care primatul avea sã fie detinut de sumele colosale de bani si favoruri imense. Telul lor era acela de a dobândi functii de importantã nationalã si localã, dobândirea de onoruri si trai deochiat.
R: Astfel de lucruri s-au petrecut si se petrec si în judetul Vaslui?
M.M.: Evident! Cum Vasluiul este situat la granita de est a tãrii si aici s-au produs, se produc si, din pãcate, se vor produce astfel de monstruozitãti.
Eu personal, ca jurnalist, am investigat mai multe astfel de aspecte. Din pãcate, nici presa centralã si nici cea judeteanã nu a avut curajul sã dea pe fatã, în totalitate, derapajele de la linia normalã a societãtii românesti.
Vã voi oferi în continuare un exemplu din care cititorii, oameni de bunã credintã, vor desprinde cam cum se derulau lucrurile. Astfel, am primit indicatia de la conducerea ziarului sã investighez ce se petrece legat de ajutorul dat Republicii Moldova în ceea ce priveste produsele petroliere oferite fãrã dobândã fratilor nostri din timpul guvernãrii Vãcãroiu. Am aflat cu stupoare cã garniturile de tren si convoaiele de cisterne traversau Prutul, tranzitau Basarabia si se opreau în terminalul de la Reni, Ucraina. De acolo, produsele erau încãrcate în barje si pe Dunãre mergeau spre Iugoslavia, aflatã sub embargou. Din pãcate investigatiile mele nu au fost publicate, fiind trimise la Consiliul Suprem de Apãrare a tãrii, spre stiintã si pentru eventualele mãsuri. Mi s-a motivat cã publicarea acestor investigatii ar fi creat un conflict international si cã ar atrage sanctiuni din partea Uniunii Europene.
Din acele moment, eu personal nu am mai stiut nimic despre materialele trimise si nu s-a fãcut niciun comunicat privind mãsurile ce ar fi trebuit sã fie luate cu aceia ce au încãlcat grav legislatia nationalã dar si mãsurile de embargou.
Incercãrile mele de a descâlci aceste ite s-au dovedit falimentare, iar dupã 1997, ziarul ORA va dispãrea din arealul presei nationale. Desigur, as putea sã ofer si alte lucruri, dar spatiul este limitat. În acelasi timp am oarece temeri cã as putea avea de suferit.
R: Nu v-a fost teamã de repercusiuni?
M.M.: De altfel cred cã ati înteles cã m-au încercat astfel de temeri, desi la acea vreme mã consideram un om curajos. Pe parcursul timpului aveam sã-mi dau seama cã oameni ca mine nu se pot bucura de aprecieri, mai ales într-o tarã în care destrãbãlarea este la ea acasã. Totodatã, as dori sã mentionez cã la un anumit moment un procuror vasluian avea sã-mi atragã atentia cã risc prea mult si cã e posibil ca noaptea, la întoarcerea spre casã sã-mi cadã în cap o cãrãmidã de pe un bloc.
Aceastã avertizare am luat-o în serios si chiar m-a pus pe gânduri.
Dupã ceva timp, în toamna anului 2001, un comandou al unui serviciu special avea sã mã ridice din fata blocului în care locuiam si sã mã ducã la campingul Cismeaua Moldovencei. Timp de trei ore, într-un anonimat sinistru am fost interogat, atentionându-mã cã s-ar putea sã am probleme pe viitor. Nu vã voi spune de la ce serviciu erau respectivii, doarece si în prezent am frisoane despre acele momente.
În altã ordine de idei, în mai multe rânduri am încercat sã atrag atentia autoritãtilor judetene, inclusiv sefului Politiei de la nivel de judet asupra unor lucruri ce mi se par anormale în aceastã zonã a tãrii, cu oameni în general pasnici, truditori si buni plãtitori de taxe si impozite.
As mai adãuga cã anul trecut, dupã ce am publicat câteva articole despre asa-zisii revolutionari, am fost abordat de doi malaci care m-au avertizat sã pun capãt articolelor, cã altfel s-ar putea sã nu mai ajung acasã.
În final, revin la cazul Caracal, precizând cã este o grea cangrenã a societãtii românesti, iar sechelele ei se regãsesc în toate zonele tãrii. Este imperios necesar sã se facã un efort pentru salvarea onoarei poporului român în fata acestor acte abominabile.
