MÂNDRIE… Muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad participã la Pavilionul de Artã București – Art Safari, cu cinci tablouri ale pictorului bârlãdean N.N.Tonitza. Este cea mai mare expoziție dedicatã marelui pictor din ultimii 50 de ani, care si-a deschis porţile de ieri, 27 septembrie si le va închide pe 6 octombrie, în Palatul Oscar Maugsch BCR, din Piața Universitãții.
Cea de a 6-a ediție a celui mai amplu eveniment dedicat artei din țarã, susținut de Primãria Municipiului București prin Expo Arte, aduce numeroase noutãți: patru pavilioane expoziționale noi, instalație de artã imersivã 360, creatã de grupul de artiști Kuflex (Rusia) special pentru eveniment, artã chinezã expusã pentru prima datã în Europa, precum și un program de conferințe susținute de Horia-Roman Patapievici, Doina Pãuleanu, Georgeta Filitti și Alin Comșa. Valoarea totalã a operelor expuse în Art Safari 2019 este de peste 15 milioane euro. Pavilionul Muzeal „Tonitza și geniul copilãriei”, curator Zoltán Soós, gãzduiește capodopere de Nicolae Tonitza, provenite de la prestigioase muzee și colecții private din România, dar și din Europa, Tonitza fiind colecționat și în afara granițelor. Focusul expoziției este universul copilãriei, ilustrat magistral de marele artist român. Muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad participã cu cinci picturi ale ilustrului artist plastic bârlãdean, N.N.Tonitza: „Cap de dansatoare”, „Cap de copil”, „Fiul pãdurarului”, „Portret de fetitã cu foarfec” si „Studiu de copii orfani”.
Despre Nicolae N.Tonitza
S-a nãscut la în 1886, pe 13 aprilie la Bârlad, primul dintre cinci copii ai Anastasiei si ai lui Neculai Tonitã. Frecventeazã scoala primarã de bãieti nr.2 si urmeazã Gimnaziul real „Manolache K. Epureanu” din Bârlad. Pãrãseste orasul natal în 1902, pentru a studia la Iasi, la Belle Arte, dar din cauza participãrii la o grevã a studentilor nu poate absolvi, asa cã pleacã în Italia. În 1904 se duce în Germania la Munchen unde este admis la Königlich Bayerischen Akademie der Bildenden Künste (Academia Regalã Bavarezã de Arte Frumoase). Pãrãseste Germania si ajunge la Paris, unde frecventeazã atelierul pictorului Pierre Laprade si face studii dupã pictori celebri. În 1911 se reîntoarce în tarã, mai întâi la Bârlad si mai târziu la Iasi (unde predã un timp ca suplinitor la desen la Liceul militar). Se cãsãtoreste în 1913 cu Ecaterina Climescu si va avea doi copii, Catrina si Petru. În 1916 expune la Bucuresti 94 de picturi si desene, împreunã cu Stefan Dimitrescu. În 1924 expune la Bienala si, împreunã cu Francisc Sirato, Oscar Han si Stefan Dimitrescu întemeiazã „Grupul celor patru”. În anii urmãtori, pânã în 1934, au loc repetate expozitii ale „Grupului celor patru”. Tonitza, între timp considerat „cel mai de seamã” pictor român în viatã, expune si în strãinãtate: Barcelona (1929), Amsterdam (1930), Bruxelles (1935). În 1933 ocupã catedra de picturã la Academia de Belle-Arte din Iasi, rãmasã vacantã în urma decesului lui Ștefan Dimitrescu,iar în 1937 devine rector al Academiei. În anii 1933 si 1934 picteazã împreunã cu Francisc Sirato în Dobrogea, realizând o serie de tablouri si desene cu peisaje din Balcic. În 1939 se îmbolnãveste grav si la 26 februarie 1940 se stinge din viatã. La licitatiile organizate de Artmark, cea mai mare casã de licitatie a operelor de artã din România, N.N.Tonitza este cel mai bine vândut pictor român, lucrãrile sale valorând sute de mii de euro.
