PENSIONARE…Ziua de 1 octombrie, când sunt sãrbãtorite persoanele vârstnice, coincide si cu prima zi în care oficial Ion Briscaru, directorul Centrului de Asistentã Medico-Socialã Bãcesti este pensionar cu acte în regulã. Si-ar fi dorit sã mai continue încã un an, pentru a-si termina proiectele începute, însã “stãpânii” de la Consiliul Judetean au decis cã a venit timpul ca acesta sã poarte bastonul de pensionar. “Mai aveam câte ceva de terminat. Am vrut cu orice pret sã finalizez pavilionul administrativ, sã termin lucrãrile la malurile mult hulitului iaz si sã fac din masinile casate pe care le-am primit prin donatie un trenulet, ca cei din centru sã meargã pânã acolo sã vadã lebedele. Dar de acum, le-or termina altii mai tineri. Eu crezusem cã presedintele îmi va accepta cererea de a mai lucra încã un an si de asta am fost oarecum surprins când am primit decizia de pensionare prin plic. N-o sã vã vinã sã credeti, dar cel mai rãu îmi pare cã nu am reusit sã aduc o vacã cu lapte, de la ferma copiilor lui Tãrâtã, una din aceea de rasã, care sã ne asigure 20 de litri de lapte pe zi. Noi tocmai am sacrificat-o pe a noastrã în abator, pentru a-i pregãti locul celei noi. Nu stiu dacã noul interimar va mai face achizitia” a spus cu privirea pierdutã directorul pensionar al Centrului. Acesta a condus acest asezãmânt timp de 14 ani, iar performantele se vãd cu ochiul liber. A transformat un azil de bãtrâni într-o micutã statiune balnearã. În tot acest timp a reusit sã facã fatã celei mai mari provocãri a timpurilor noastre: nu s-a folosit de functie sã-si angajeze în unitatea pe care a condus-o ani de zile nepotii, copii sau sotia. Acestia au luat calea strãinãtãtii, tocmai pentru a-i pãstra integritatea. Sotia sa a lucrat în Italia 12 ani, exact în acelasi domeniu. Dupã ea au plecat si copiii. Patru în total, si lucreazã în domeniile IT sau transporturi. Ion Briscaru putea sã-i aducã pe toti în centru, dar a preferat sã n-o facã. “Fiecare angajat a trecut prin filtrul meu. Mai întâi a fost voluntar si apoi angajat, dupã ce a dovedit cã meritã postul. Aici nu sunt angajati prin pile. De asta ai mei sunt în strãinãtate.” a spus ferm directorul centrului.
Centrul de Asistentã Medico-Socialã de la Bãcesti si-a depãsit cu mult conditia de azil de bãtrâni. Directorul acestui asezãmânt, Ion Briscaru, a reusit în cei 14 ani de activitate sã facã aici un adevãrat centru de recuperare, unde s-ar pune pe picioare deopotrivã sportivi accidentati sau persoane care au suferit AVC-uri si au rãmas cu paralizii, dar si bãtrâni care suferã de artroze sau alte boli cronice care-i tin la pat. Aflat la 50 km de Vaslui, Centrul seamãnã mai degrabã cu o statiune balnearã. Din grãdinile amenajate cu gust, unde tufele de zmeurã se împletesc perfect cu mestecenii, doar turlele palatelor tigãnesti se mai vãd si-ti amintesc cã esti la Bãcesti, în raiul rromilor. Centrul se întinde pe aproape patru hectare, iar clãdirile ocupã doar 7.500 de metri pãtrati din tot acest areal. Restul de spasiu este ocupat cu vie, pãsune, un iaz cu peste, grãdina de legume, zmeuris, dar si culturile mari de porumb, grâu, etc. E ca o gospodãrie a unui boier avut din vremurile trecute. “Avem de toate aici si încercãm ca împreunã cu personalul, dar si cu participarea celor internati sã ne gospodãrim singuri. Crestem porci, vaci si pãsãri, ne îndeletnicim si cu piscicultura, iar când e cazul suntem legumicultori si viticultori iscusiti. Astfel reusim sã mâncãm cât mai bio. De exemplu, cumpãrãm puicute de la Bacãu si le crestem la Bãcesti. Se ouã la noi, iar când ajung la patru kilograme, le tãiem. Dacã facem un calcul economic, fãrã sã punem ouãle obtinute, iesim la un pret de patru lei pe kilogram. Eu zic cã e o afacere bunã. La fel si cu porcii. Acum mai avem vreo 13 bucãti. Ne este fricã sã mãrim efectivele din cauza pestei porcine. Îi hrãnim cu resturile de la cantinã, dar si cu porumb. Îi sacrificãm noi, fiindcã avem abator autorizat. De ce sã cumpãrãm? Cu banii economisiti astfel mai facem dotãri interioare” îsi începe povestea directorul Ion Briscaru.
Tâmplarii de la Bãcesti, o tehnicã inovativã de ergoterapie a Centrului
În spatele Centrului se aflã stive de lemne uriase. Centrul este încãlzit de o centralã pe combustibil lichid, dar si una cu lemne. Sobe sunt doar în birourile de la Administrativ. Briscaru, pasionat sã facã economii, a constatat cã randamentul la centrala cu lemne este foarte bun dacã bustenii sunt uscati bine. “Avem lemne de la un an pe celãlat. Cele uscate dau un randament mai bun si de asta avem grijã ca stocul sã fie mereu reîmprospãtat. Din lemnul bun facem cherestea cu care facem amenajãri în interior sau decoratiuni. Aici ne ajutã si cei cazati la noi. Eu cred în ergoterapie. Munca îl tine pe om în viata, nu lâncezitul în pat! Uitati-vã cã am reusit sã facem câte o terasã micã la fiecare camerã în parte. Am fãcut scaune, mese cum erau pe vremuri în gospodãrii cu scãunele. Noi vrem ca aici sã creãm o atmosferã ca acasã, iar fiecare sã se simtã ca într-o familie” a mai spus Briscaru. Si într-adevãr atât interiorul, cât si terasele sunt amenajate cu gust cu tot felul de decoratiuni din lemn.
Capela din Centru, marea realizare personalã a lui Briscaru
Din locul unde se serveste masa vara, intri direct într-o capelã. Aici vin sã se roage toti din Centru pentru sãnãtate sau pentru adormitii trecuti la cele vesnice. La intrare, troneazã o picturã mare intitulatã «Icoana tuturor sfintilor» si chiar este nevoie de ea. Din pãcate, în capelã nu este un preot permanent. Vine doar când are program, desi la cei 100 de bolnavi ar trebui ca cineva în permanentã sã fie cu ei. “Capela am gândit-o în acest loc, fiindcã se organizeazã la noi multe pomeniri. Si am zis cã e bine asa. Am o pãrere de rãu cã nu i-am convins pe cei de la Episcopie, ca aici sã fie permanent un preot. Noi facem ce tine de noi, tratamente, kinetoterapie, dar de suflet trebuie sã se ocupe un preot. Vreau ca oamenii nostri sã nu mai fie tristi si sã înteleagã cã aici nu sunt abandonati, ci trãiessc într-o mare familie. Un preot ne-ar ajuta mult în acest sens, dar trag nãdejde cã pe viitor Dumnezeu le va da gândul bun celor care trebuie” a mai spus proaspãtul director pensionar.
SPA ultramodern, terapii revolutionare si tratamente la salinã
Lacul cu peste si bãrcuta fistichie este clar atractia Centrului de la Bãcesti, alãturi de celebra de acum salinã. Au curs multe replici tãioase în Consiliul Judetean când s-au aprobat aceste investitii, dar iatã cã s-a dovedit utilitatea lor. Chiar dacã vulpea a mai mâncat din lebede, iar sarea nu e în totalitate din Himalaya, Centrul are douã atractii care dau asezãmântului iluzia cã aici e un hotel. Comparatia nu e de loc exageratã. În centrul medico-social existã coafor, magazin, un centru spa si sãli de fitness, iar dacã un reprezentat al ministerului Turismului ar poposi în Centru o noapte, i-ar acorda imediat patru stele. Dotãrile sunt mai bune chiar decât în Spitalul de Recuperare de la Iasi. Enumerãm ce tratamente se fac: bãi de plante medicinale culese din zonã, magneto-terapie, aparate cu unde ultrascurte si lampã cu inflarosu pentru termoterapie sau laseri pentru consolidarea fracturilor si recuperarea cicatricilor sau a escariilor. O noutate a centrului sunt combinele de electro-terapie, unde sunt folositi electrici de putere micã pentru diverse proceduri. În scurt timp se va achizitiona un aparat Tecor, unde vor beneficia de acelasi tratament si persoanele care au proteze si stenduri. Un alt aparat minune este cel pentru diabetici, care ajutã la refacerea circulatiei periferice. “Am fãcut facultatea la Iasi si mã pot lãuda cã avem aparaturã mai bunã decât la Spitalul de Recuperare. Eu personal sunt încântatã cã putem face drenaj limfatic, lucru cu care nu se poate lãuda putinã lume. Acesta ajutã la eliminarea edemelor. Pot spune cã în acest centru fac exact ce-am învãtat la facultate pe o aparaturã modernã. A trebuit sã merg la Iasi, la Facultatea de Fizicã si am fãcut un master ca sã tin pasul cu dotarea de aici. Un alt aparat util sunt paturile celulare. În cuvele cu apã se folosesc curenti de micã intensitate care ajutã la ameliorarea durerilor, având si efecte sedative, alãturi de bãile cu plante sau de procedurile de magneto-terapie. Am vãzut bãtrâni care nu se puteau misca si care acum reusesc sã meargã singuri la baie. E o mare realizare” a spus Alina Simona Pintilie, una dintre terapeutii acestui centru.
Masini de spãlat septice si de fãcut mãmãliga au fost achizitiile «mediatizate» ale Centrului
CRITICI INUTILE…Briscaru este mândru cã bucãtãria si spãlãtoria sunt subunitãtile centrului dotate la standard european. În bucãtãrie pânã si dulapurile sunt din inox. Aici se gãteste atât pentru personal, cât si pentru cei cazati; în total, 200 de persoane. Mâncarea este ca la mama acasã. Tanti Margareta ne explicã secretul: “Multe din produsele cu care gãtim sunt din grãdina si din ferma noastrã. Cum sã nu iasã mâncare gustoasã, când avem abatorul alãturi de bucãtãrie, iar totul este proaspãt. Dãm fuga în grãdinã si ne luãm ce ne trebuie: mãrar, pãtrunjel, rosii, ardei. Iarna le luãm de la beci. Laptele e de la vaca noastrã, outele de la pãsãrile noastre. Cumpãrãm doar ce ne mai trebuie”. Si la spãlatorie aceeasi poveste. Tanti Lenuta calcã si spalã cu utilaje de ultimã generatie. Aici sunt spãlate toate hainele celor din Centru. “Am vãzut prin strãinatate niste masini de spãlat care fãceau si partea de dezinfectie. Si nu m-am lãsat pânã nu le-am gãsit si-n România. Am fost criticat de voi, în presã, ca am fãcut o astfel de achizitie. O masinã care spalã rufele si le face septice nu este ieftinã. Dar a trecut, si acum, zicem noi cã am reusit chiar sã facem economii, utilizându-le. Si când am cumpãrat o masinã de fãcut mãmãligã am fost criticat, dar s-a dovedit foarte utilã” a mai spus directorul centrului.
Locuri de socializare diversificate, de la teatre în aer liber la ateliere de lucru
INVENTIVI…Centrul Medico-Social de la Bãcesti are 5 locuri de socializare. Cei cazati s-au împãrtit pe grupuri si au format ateliere de lucru. “Unii picteazã si fac împletituri, altii formeazã un grup de religie, altii de filme sau politicã. La noi e mai ceva ca în Poiana lui Iocan. Avem chiar si un atelier pe sport. Noi considerãm cã socializarea e cel mai important lucru care trebuie sã se întâmple într-un astfel de centru. Suntem, cred, cea mai mare unitate de profil din tarã si multi vin la Bãcesti sã vadã ce am fãcut aici. Avem construitã inclusiv o salã de evenimente, iar afarã un teatru roman. Dãm o foarte mare importantã comunicãrii si socializãrii. De asta vã spuneam cã îmi doresc sã fac acel trenulet cu care sã plimb pe cei care nu se pot deplasa. Vreau sã ne vadã grãdinile cu trandafiri, sã culeagã alunele de pe câmp, sã guste agrisele, zmeura sau afinele direct de pe crengi. Astfel se simt si ei utili si le vine cheful de viatã. Poate nu ne credeti, am plantat peste tot zmeurã, goji, avem si douã rânduri de alune de pãmânt si cãpsuni. Nu mai vorbesc de efectul lacului de agrement pe care l-am creat. Am scos inclusiv peste pentru bucãtãrie. Deviza noastrã este sã ne autogospodãrim cât putem, pentru ca cei cazati aici sã se încadreze în costul prevãzut de lege, adicã 60% din pensia pe care o au” a spus în final Ion Briscaru. (Lucian TIMOFTICIUC)
