FILE DE ISTORIE
ADEVÃR SI EMOTII… La 30 de ani de la Revolutia din decembrie 1989, husenii primesc un dar nesperat! Fiul regretatului om de afaceri Dan Filip, a decis sã dea publicitãtii imaginile-document, filmate de tatãl sãu, chiar în ziua de 22 decembrie 1989, la Husi. Fãrã focuri de armã, fãrã sânge vãrsat, ci doar cu entuziasmul de a fi pãrtasii unei asemenea întorsãturi dramatice a destinului acestei tãri, husenii se vãd strigând „libertate” pe treptele Primãriei, apoi, în tumultul greu de gestionat, acestia fac primul exercitiu democrativ si îsi aleg reprezentantii orasului. Imaginile sunt cu atât mai emotionante pentru huseni, cu cât, în fiecare cadru, ei îsi recunosc fratii, pãrintii, bunicii… La un moment dat, cineva scoate si aratã adunãrii din sala mare a Primãriei Husi, primul numãr al ziarului Adevãrul, astãzi numit „Vremea Nouã”, iesit de sub lumina tiparului pe 21 decembrie 1989. Asadar, istoria libertãtii postdecembriste a Vasluiului a fost scrisã prima datã în acest ziar care împlineste astãzi 30 de ani
În povestirile rudelor si ale cunoscutilor, Revolutia de la Husi, din decembrie 1989, a însemnat, de fapt, curajul de iesi din case si de a merge la Primãrie, pentru a prelua conducerea orasului. În imaginile surprinse de Dan Filip se vede multimea adunatã în fata institutiei si încercãrile ei de a se organiza, peste toatã agitatia si tot enziasmul, greu de stãpânit. Fãrã microfon, husenii care luau cuvântul strigau din rãsputeri si, în coplepsitoarele momente de libertate încã nesigurã, acestia voiau parcã sã spunã tot ceea ce ani la rând nu au avut voie. Numele fostilor lideri ai orasului erau întâmpinate cu un „huooo” vehement, iar numele oamenilor noi, ai celor pe care multimea îi voia la conducere, erau aplaudate. Se vãd apoi cadre din sala de sedinte a Primãriei, de la etajul 1, unde fosta primãritã a orasului, Maria Roman, încojuratã de husenii solidari Revolutiei, pare speriatã si pusã cumva la colt. I se spune cã oamenii s-au sãturat si cã vor ca toate alimentãrile si fabricile sã iasã de sub dominatia comunistilor. Cineva spunând „coruptia a ajuns la cote de neînchipuit”, o frazã care îsi gãseste un ecou atât de cunoscut si în prezent.
Primul comitet de la Husi…
În imaginile surprise în sala mare a Primãriei, în fata multimii adunate, s-a constituit primul comitet de conducere al orasului Husi. Tensiune, tumult, propuneri sustinute frenetic sau contestate, la fel de vehement – toate erau, practic, exprimarea unei libertãti pe care acesti oameni o primeau cu emotii si stângãcii perfect explicabile. Cu voia adunãrii, s-a format primul comitet de salvare nationalã, de la Husi. Hariton Victor, Baietelu Mihai, Rânzescu Valentin, Catrinescu Vasile, Mocanu Gica, Cojan Ion, Aciobanitei Marian, Diaconu Romeo, Constantin Donose, Maioru Catrinescu – au fost numele aplaudate de huseni, semn cã le inspirã încredere si meritã sã îi reprezinte. „Mã bucur din inimã cã sunteti aici. Cã vreti sã pãsim ferm pe drumul reformelor si sunt convins cã o sã dati tot concursul acestui comitet provizoriu de salvare nationalã din orasul Husi”, a spus unul dintre vorbitori. Acesta le-a arãtat oamenilor primul numãr al ziarului Adevãrul, scos în focul Revolutiei, chiar pe 21 decembrie 1989. „Uitati, aici scrie cã Vasluiul e foarte bine organizat, cu vreo 40 si ceva de tovarãsi. De aceea sã ne organizãm si noi. Propun sã se aleagã din comitetul de fatã doi cetãteni, care sã redacteze un proces verbal”, a cerut cel de la microfon. Avocatul Marian Aciobãnitei s-a oferit sã fie cel care sã consemneze în detaliu ceea ce se decidea iar oamenii din salã l-au sustinut. Rând pe rând, fiecare unitate din oras (Filatura, Moldovtex-ul, Husana, CAP-ul, IAS-ul, SMA-ul, Autobaza, etc) si-a ales câte trei reprezentanti, care sã vinã sã vorbeascã despre problemele muncitorilor, reprezentându-i.
Mãrturia huseanului Dumitru Moraru
DEZVÃLUIRI… „Mã vãd si eu în aceste imagini. Era o fricã mare atunci, dar si un curaj si mai mare. Erau zvonuri multe. Unii spuneau cã teroristii au otrãvit fântânile. Noi credeam. Am stat 3 sau 4 zile la Primãrie, dormind pe jos. Cei care erau sustinuti ca sã fie viitorii conducãtori, erau suiti pe o masã, sã fie vãzuti de oameni. Cine era huiduit, era dat jos, cine era aplaudat, era lãsat. Da, ne era fricã în acele momente. Dar ne gândeam cã dacã la televizor aratã cum mor fratii nostri din tarã, noi nu putem sta în casã. Din fericire, la noi nu a fost vãrsare de sânge. Filmuletele lui Dan Filip, Bitu, cum îl stim noi, sunt foarte importante. Nu am stiut cã existã. Cum de i-a venit lui sã facã filmare atunci, e de necrezut. Un bãiat foarte istet! Nu avea lumea camerã de filmat, dar uite cã el avea. M-am emotionat când am privit, pentru cã în imagine l-am vãzut pe fratele meu, Costel Moraru, care s-a stins. Multi de acolo au murit, dar mãcar au murit liberi”, spune huseanul Dumitru Moraru, 68 de ani.
