DEMOCRATIE, TE HALESC! Ceremonialul de comemorare a celor doi militari bârlãdeni morti la Revolutia din Decembrie 1989, a fost ieri lipsitã de politicieni, mai precis de parlamentarii judetului, care „halesc” salarii mari si pensii speciale de pe urma mortii eroilor din Decembrie 1989. A fost prezent un sobor de preoti în frunte cu protopopul Vasile Lãiu si parintii unuia dintre cei doi eroi ucisi la Otopeni în 1989, Cristian Olaru. La mormîntul lor au fost depuse doar coroane si a avut loc o slujbã religioasã, cuvântãri, elogieri, istoriile spuse de istoricii bârlãdeni, care se înghesuie pe la ceremonialele de depuneri de coroane când vin campaniile electorale! De ce nu au venit ambele familii? De ce nu au venit pãrintii eroului Cristian Olaru pânã în acest an, pe 22 decembrie la comemorãrile organizate de autoritãti? Pentru cã nu vor sã-i vadã în ochi pe asa zisii revolutionari bârlãdeni, constituiti într-o asociatie din care ei nu fac parte, pentru cã nimeni nu i-a dorit acolo ca sã nu vadã cine s-a ales cu beneficii de pe urma uiciderii copiilor lor!
Ieri, de Ziua Revolutiei Române din 22 decembrie 1989, la 30 de ani de la uciderea a peste 1000 de români, pentru ca noi sã trãim fãrã comunisti, la Cimitirul „Eternitatea” din Bârlad, Asociatia Revolutionarilor din decembrie 1989, filiala Bârlad, a organizat, împreunã cu Primãria Bârlad, o depunere de coroane la mormintele celor doi eroi martiri ai Revolutiei din 1989: lt. Lucian Marin si lt. Cristian Olaru. Cei doi militari bârlãdeni, care îsi satisfãceau stagiul militar la Unitatea de Securitate din Câmpina, au fost împuscati la Otopeni, în isteria voit iscatã pe 22 decembrie 1989, poveste care nici dupã 30 de ani nu are un final si o logicã. Nimeni nu a fost pedepsit pentru ce s-a întâmplat atunci! Cert este cã douã familii din Bârlad îsi plâng bãietii omorîti, în timp ce politicienii si revolutionarii bârlãdeni se întrec în a aduce coroane la mormintele celor doi eroi. De remarcat cã, la nici un ceremonial din 22 decembrie, organizat de Primãrie si revolutionarii din Bârlad, în toti acesti ani de democratie, familiile eroilor morti la Otopeni nu au participat, pânã în acest an, când a fost doar familia Olaru. Pânã ieri, la fiecare 22 decembrie, pentru cã numai atunci vin politicienii buluc la mormintele eroilor nostri revolutionari, au refuzat sã asiste la „circul” politic fãcut la mormintele copiilor lor. La mormântul lui Lucian Marin a fost o singurã rudã, mai îndepãrtatã a acestui copil nefericit, ucis nevinovat pe când îsi satisfãcea stagiul militar. La mormântul lui Cristian Olaru erau pãrintii acestuia, doborâti de durere sI de furie vâzând aceeasi „comemorare” lisitã de substantã sI de adevãr!
Nici un parlamentar, prefect sau presedinte al CJ Vaslui, n-a mai fost la Cimitirul „Eternitatea”, multumindu-se doar sã-si trimitã sleatca de membri care a depus coroanele, mai ales ai PSD Bârlad, care au umplut locul unde îsi dorm somnul de veci cei doi eroi. Depunerea de coroane a fost scurtã, membrii Asociatiei Revolutionarilor din Decembrie 1989 – Filiala Bârlad trecând neobservati! Cel mai probabil de rusine, pentru cã eroii adevãrati zac în mormânt, familiile lor se chinuie sã trãiascã cu aceastã durere, iar ei, membrii acestei filiale bârlãdene, care n-au vãzut nici mãcar un cartus la Revolutie, se lãfãie în beneficiile pe care le aduce titulatura de „Erou al Revolutiei”.
De ce nu suportã familiile eroilor pe politicieni ??
Vã reamintim ceea ce am scris de atâtea ori, despre eroii bârlãdeni, Lucian Marin si Cristian Olaru. Mãcar în constiinta bârlãdenilor sã rãmânã.
Drama prin care trece de 30 de ani Georgeta Marin, care nici nu se mai poate deplasa si are mare nevoie de ajutor, nu se poate descrie în cuvinte. Si-a pierdut unicul fiu, Lucian Marin, în sângeroasele lupte de la Otopeni, din 23 decembrie 1989, iar acum sase ani si sotul, pe Stefan Marin, care a murit cu inima frântã de dorul unicului copil si de rusinea înduratã dupã moartea acestuia, din cauza batjocoririi titlului de urmasi ai unui erou martir. Lucian Marin, bãiatul lor, împreunã cu Cristian Olaru, un alt bârlãdean, îsi satisfãceau stagiul militar la UM 0865 de la Câmpina, asa-zisa Securitate de atunci. De 30 ani, pãrintii lui nu au încetat sã-l plângã, tatãl lui s-a dus la întâlnirea eternã cu el, iar mama sa Georgeta nu va înceta sã-l plângã.
Noi am mai scris si vom mai scrie, pentru a dovedi cã nu uitãm si nu iertãm pe cei care îsi bat joc de tot ce au avut mai sfânt o mamã si un tatã: unicul copil, crescut cu multã dragoste. Dupã ce si-au gãsit copilul mort la un dispensar din comuna Balotesti si l-au adus acasã într-un sicriu de PAL, ce semãna mai mult a ladã, Stefan si Georgeta Marin au considerat cã mai mult decât atâta rãu nu li se mai poate întâmpla. Dar s-au înselat. Dupã moartea fiului, au obtinut tot felul de acte, diplome si Certificatul de Erou Martir al Revolutiei. Le-au strâns cu drag, în amintirea lui. Dar, de când s-a schimbat legea privind Certificatele de Erou Martir al Revolutiei (Legea 341/2004, aplicabilã din 2005), care se cheamã acum asa pompos – „Legea recunostintei fatã de eroii luptãtori ai Revolutei din Decembrie 1989” -, a început si calvarul celor doi pãrinti. Li s-a cerut sã se prezinte la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989 (SSPR) cu actele doveditoare, potrivit cãrora fiul lor Lucian Marin a murit la Otopeni în ’89. Oamenii s-au conformat, pentru cã unde-i lege nu-i tocmealã, si au depus tot ce au solicitat cei de la SSPR. Dupã un an, li s-a cerut sã depunã la dosarul respectiv copii legalizate de pe „declaratiile de martor”! Adicã, sã dovedeascã si cu martori cã Lucian a murit la Otopeni si nu pe vreo margine de sant din Bârlad, pentru cã actele si tot ce era trimis la SSPR de cãtre UM 0865 din Câmpina nu au fost suficiente sã dovedeascã cã Lucian Marin este erou martir. Au fãcut-o si pe asta, au trimis tot ce era necesar, declaratii de martor, poze, tot ce au avut la îndemânã. A trebuit sã se intervinã la nivel ministerial ca sã primeascã Certificatul de Erou Martir al sublocotenentului Lucian Marin, dar nici asa n-a fost destul. Cei de la SSPR au mai dorit încã ceva: ca un procuror militar sã ateste cã fiul lor a murit la Revolutie. Pentru cã, li s-a transmis, cã oricine poate face poze trucate. Si pentru cã nu era destul, ultima solicitare venitã din partea SSPR a fost de-a dreptul imposibil de suportat de cãtre pãrintii eroului martir: trebuiau sã meargã la un notar si sã declare pe propria rãspundere cã fiul lor sau ei nu au fãcut politie politicã. „Nici nu stiu ce sã fac si de ce se întâmplã toate aceste lucruri urâte. Poate voiau sã le dãm ceva, dar noi de ce sã dãm? Nu am dat pe unicul nostru copil? Pe sprijinul bãtrânetilor noastre? As fi vrut eu sã fie totul un truc, iar copilul meu sã fie acum viu si sã fiu si eu un bunic fericit alãturi de nepoti si nu un om care s-a îmbolnãvit de tristete. Mai lipsea sã ne dezgropãm fiul ca sã le dovedim celor de la SSPR cã acesta a murit la Otopeni, la Revolutie. Oare pentru cine a murit copilul meu? Pentru birocratii si coruptii de azi? Mã mir cã nu le este rusine si dacã vor bani de la noi pot sã astepte mult si bine”, a atentionat acum cîtiva ani Stefan Marin. Dar între timp si el a murit, lãsând singurã pe Georgeta, mama lui Lucian, cea care acum strânge la piept în loc de fiu si nepoti, o bucatã de hârtie intitulatã pompos „Certificat” care atestã cã fiul ei este MORT! Credeti cã cineva i-a mai bãtut femeii în poartã vreodatã? A întrebat-o cineva cum este, cum stã cu sãnãtatea? Nimeni. Doar pe 22 decembrie, la Cimitirul „Eternitatea” din Bârlad, unde se odihneste pentru eternitate fiul ei, mai vine câte un om politic sau ales …. sã se fãleascã cu depunerea de coroane!
Cât despre membrii familiei lui Cristian Olaru, celãlalt erou martir bârlãdean, ei nici nu vor sã audã de politicã, politicieni, nedorind sã discute cu nimeni despre durerea lor care nu s-a estompat nici dupã 27 de ani. Vã invitãm sã ascultatI ce-a declarat la Cimitirul Eternitatea, ieri, pe 22 decembrie, la o dicutie filmatã de Jenicã Rusu, reprezentantul TV Dumesti, tatãl lui Cristian Olaru, lt. post mortem, erou martir a Revolutiei din 1989.
