VERSURI… Elena Miclescu locuieste de o viatã în Codãesti, chiar dacã s-a nãscut în Iasi, are 83 ani, este sotie de preot si cadru didactic la bazã: multi ani a predat Limba si literatura românã, dar si Religie. A îmbinat frumos cele douã domenii si a publicat mai multe cãrti cu texte religioase explicate poetic. Primul text pe care l-a versificat a fost „Tatãl nostru”: „Tatãl nostru care esti în ceruri / Tu esti tatã a toti Ziditor / Si a toti Mântuitor. / Esti al nostru Tiitor / Si al nostru Fãcãtor. / Esti Tatã Atotsfânt / Si în Cer si pe Pãmânt”. Au urmat, apoi, alte si alte texte religioase pe care le-a versificat. Mai multe, însã, despre aceastã pasiune, cititi în rândurile urmãtoare.
Pe profesoara Miclescu am cunoscut-o abia zilele trecute, întrebând din om în om despre cum am putea sã dãm de ea. Ne-a ajutat o altã profesoarã, Silvia Hodas, despre care aveam sã aflãm, apoi, cã sunt bune prietene si, mai ales, colaboratoare. Foarte sociabile si deschise, ne-au povestit cum s-au împrietenit, cum au ajuns sã colaboreze si cât de mult au lucrat la cãrtile publicate pânã acum. De asemenea, profesoara Miclescu ne-a povestit cum a ajuns sã predea Religie elevilor din Cãdesti, desi nu avea studii de teologie; ea terminase doar Liceul Pedagogic din Husi si Facultatea de Filologie a Universitãtii „Alexandru Ioan Cuza” Iasi: „în ’90, dupã ce a cãzut regimul comunist, sotul meu a fost propus pentru predarea religiei, dar el a zis ca mai întâi sã astepte sã se dea dispozitie, sã nu înceapã de la dânsu’ putere. Când a vãzut cã nu mai vine, a mers la inspectoratul scolar si a explicat cã <se predã religia în toatã tara, noi, la Codãesti, nu putem?>. Iar atunci s-a dat dispozitie. Apoi s-a gândit <dacã eu am toatã catedra de religie, nu am cum sã ajung la toate orele, pentru cã trebuie sã fac slujbe de înmormântare, nu pot sã spun unei familii sã mã astepte cã eu am ore>. A mers la Episcop si a întrebat dacã eu, sotia lui, pot sã predau si religie. Si i-a zis cã dacã eu predau si materii de uman, pot sã predau si religie. Dacã predam materii de real, nu mai puteam. Atunci ne-am hotãrât ca el sã predea la clasele I-IV, iar eu la V-VIII si apoi la liceu. În ’94, dupã ce am iesit la pensie, am început sã am timp sã citesc cãrti religioase, pentru cã pânã atunci, predând si Limba si literatura românã, aveam mereu de corectat lucrãri. Si eu nu doar subliniam ce e gresit, scriam în stânga si cum era corect. Asa cã la un moment dat am gãsit în bibliotecã o cãrticicã a unui preot – „Tatãl nostru” versificat. Am citit cum a versificat el si apoi am încercat si eu tot cu „Tatãl nostru”, dar cu mai putine strofe”.
Silvia Hodas, un adevãrat sprijin la redactarea volumelor publicate de profesoara Miclescu
Apoi, profesoara Miclescu a început sã versifice si biografiile anumitor sfinti, precum Sfânta Parascheva: „Te-ai nãscut în Tracia pe mosia Epivat, / Din pãrinti crestini buni, cu-adevãrat. / Evlavia si milostenia în Tine-au fost sãdite / Si toatã viata ti-au rãmas unite”. De altfel, Sfintei Cuvioase Parascheva i-a dedicat o carte întreagã. Este vorba despre cel mai recent volum – „Sfânta Cuvioasã Parascheva. Viata si istoria sfintelor moaste”, apãrut anul acesta. Este al nouãlea volum, dupã „Rugãciuni si texte religioase explicate poetic” (2016), „Religiile lumii poetizate” (2017), „Viata si misionarismul Sfintilor Trei Ierarhi” (2017), „Eshatologia transpusã poetic” (2017), „Martiri – Lumini aprinse în furtuna vremurilor” (2018), „Sfaturi duhovnicesti” (douã volume, 2019). Sprijinul sãu în tehnoredactarea cãrtilor a fost profesoara Silvia Hodas, care s-a ocupat, totodatã, si de partea graficã. „Doamna Miclescu este un om extraordinar, m-a lãsat sã-mi pun în practicã creativitatea. Dacã veti rãsfoi cãrtile, veti vedea cã au o particularitate, grafica e aerisitã, contine fotografii, pentru cã asa sunt mai usor de citit. Recunosc cã cel mai mult m-a uimit când a venit cu o carte editatã în America, cu text peste un fundal foarte frumos, ce ilustra un sfânt. Mi-a plãcut si mie, am zis în primã fazã cã eu nu am sã pot face asa ceva, dar cred cã m-a provocat atât de tare cã am reusit pânã la urmã”, a povestit profesora Hodas.
Elena Miclescu, un pedagog adevãrat
Cel mai bun portret al profesoarei Elena Miclescu i l-a fãcut profesorul si umoristul Ioan Hodas, sotul Silviei Hodas, pe coperta cãrtii „Sfaturi duhovnicesti”, vol. II: „este si va rãmâne pe firmamentul educational si literar codãestean o emblemã unicã si originalã. Ca profesor de Limba si literatura românã, nu se gãsesc prea multe epitete comparabile între generatiile informate, formate si învãtate. Pedagog adevãrat. Dãruire totalã si alte cuvinte sunt de prisos. Aplecarea spre literaturã si mai ales talentul pentru poezie s-a vãzut cu prilejul organizãrii si desfãsurãrii diferitelor activitãti culturale. În adâncul iubirilor ascunse au încoltit, crescut si izbucnit ca un vulcan în eruptie, trãirile incomensurabile de credintã, de tot ceea ce este omenesc, ca dar pentru urmasi. La vârsta domniei sale, a excelat prin editarea a sase cãrti, într-un interval de trei ani, cu un profund caracter religios. Este vorba de culegeri de texte, de diferiti autori. Proza este transpusã în versuri cu rimã si ritm, usor de retinut. O colectie de literaturã religioasã ce este prezentatã într-un limbaj accesibil tuturor”.
