Nicolae Ceauşescu a investit enorm în spionaj, totul cu scopul de a obţine informaţii speciale din „cealaltă tabără”, lumea capitalistă. Pentru mai multă eficienţă, dictatorul a reorganizat spionajul tehnologic ca pe un serviciu independent pe care l-a numit „Brigada SD”. La începutul anilor 70, numărul agenţilor a fost dublat, iar aproape 300 dintre ei au fost trimişi în misiuni în străinătate, aproape la fel de mulţi pe câţi avea şi temutul KGB, scrie scrie Ion Mihai Pacepa, în „Orizonturi Roşii”. Fost şef adjunct al Departamentului de Informaţii Externe a României comuniste şi consilier personal al preşedintelui Nicolae Ceauşescu, Pacepa a fugit din ţară în 1978 şi a ajuns în SUA, iar de atunci a povestit în întreaga lume ororile unui regim numit cu cinism „Epoca de Aur” Cele mai importante servicii SD erau cele pentru SUA, Japonia, fosta Germanie Federală, Marea Britanie şi Franţa. Rezultatele furtului de tehnologie au fost dintre cele mai spectaculoase, ajungându-se la situaţia în care spionajul tehnologic românesc să fie unul dintre primele 3 din vârf, la nivelul anilor 70. Pacepa relatează o discuţie avută cu Nicolae Ceauşescu în care dictatorul a vorbit despre importanţa acestui spionaj: „Ca şi în multe alte domenii, în care România deţine supremaţia, partidul nostru comunist şi-a format şi dezvoltat propriul său concept original asupra serviciilor de informaţii tehnologice, cu câţiva ani în urmă. Ele s-au dovedit a fi susbtanţial superioare celor pe care le-am moştenit de la Moscova”, s-a lăudat Ceauşescu. De altfel, fostul preşedinte comunist avea principii extrem de clare în acest sens. Spionajul total, tehnic şi ştiinţific, era îndreptat exclusiv împotriva Occidentului, iar în viziune sa importurile din lumea capitalistă erau o excepţie, nu o regulă.
Citeste mai mult: adev.ro/qbw4ll
