GRIJÃ… Preotul uneia din cele mai sãrace parohii, cu patru sate în care mai mult bãtrânii au rãmas în casele rãsfirate printre dealuri, a venit cu o initiativã pe cât de înduiosãtoare, pe atât de ineditã. Valentin Stroe, parohul satelor Stroiesti, Tãtãrãni, Valea lui Bosie si Bobesti, s-a gândit sã cumpere cãrti de rugãciuni cu scris mare, usor de citit, pentru toti enoriasii sãi. Ce bucurie, mai cu seamã pentru bãtrânii care s-au nãscut si au trãit toatã viata lor cu credinta cu rugãciunea este pâinea sufletului!
În judetul Vaslui sunt parohii extrem de sãrace. Cele câteva sate care formeazã de regulã micile comunitãti adunate în jurul preotului, mai au putini locuitori, iar acestia sunt, în mare majoritate, oameni în vârstã. Sunt pãrinti si bunici, care si-au vãzut copii plecati fie la scoli, fie, cei mai multi, la muncã, peste hotare. În urma lor, se numãrã casele goale si se deapãnã amintiri. “Eu am venit din Suceava aici, în satul Valea lui Bosie. Era multã lume când am venit eu. Acum, uitati, satul e mai mult gol. Cred cã în fiecare casã, hai sã spunem cã a mai rãmas câte un om, dar nu cred. Sunt si case goale destule. Toti suntem cam în vârstã. Tineretul pleacã dupã muncã, dupã bani, în strãinãtate. Si eu am fost câtiva ani în Italia, unde am îngrijit o femeie în vârstã. Dar când a murit sotul, am venit înapoi si m-am decis sã am grijã de casã. Bucuria mea este sã vin la biserica din sat. E micã, dar noi o îngrijim. Avem un preot tânãr, dar foarte inimos. Ne luãm cu dumnealui, ne sfãtuim. Sã vedeti ce frumos facem la hram sau la alte sãrbãtori!”, spune Eugenia, o femeie de 67 de ani, din cãtunul Valea lui Bosie.
Un dar mic, pentru o bucurie mare
“Când omul e singur, poate în vârstã, si îi e dor de copii, de nepoti, atunci el vrea sã citeascã o rugãciune. Nimic nu dã încredere mai multã, decât cã gândul bun al rugãciunii ajunge la cei dragi si îi ajutã”, mai spun sãtenii. Numai cã acele cãrti de rugãciuni, pãstrate din generatie în generatie, au scrisul mãrunt si bunicii nu mai vãd ca altãdatã. Preotul Valentin Stroe s-a gândit sã comande pentru toti credinciosii din parohia sa, cãrti de rugãciuni cu scris mare. “Satele îmbãtrânesc, e adevãrat. Oamenii nu o duc bine cu sãnãtatea, iar vederea îi lasã. E însã minunatã vointa lor de a fi mereu aproape de Dumnezeu, prin rugãciune. Rugãciunea alinã bãtrânetile si îl apropie pe om de Dumnezeu. Îl face sã uite de greutãti, de singurãtate. Plus cã oamenii au aceastã bucurie curatã, ca unui copil, atunci când primesc ceva si pun lucrul acela în cel mai frumos loc din casã. De aceea m-am gândit sã dãrui tuturor enoriasilor câte o carte de rugãciuni cu scrisul mare, în asa fel încât bunicii sã poatã citi usor. Un dar mic, pentru o bucurie mare”, crede parohul Stroe.
