spot_imgspot_img
17.9 C
Vaslui
29-mart.-2024

A evadat din “Gulagul” profesorului Dumitru V. Marin

- Advertisement -

TERORIZAT…Deşi pare cumva desuet sau chiar incredibil, sclavia, asa cum o cunoastem încã din cele mai vechi timpuri, nu doar cã a supravietuit pânã în prezent, dar înfloreste de la zi la zi. Din toamna anului trecut si pânã sãptãmâna trecutã, viata unui tânãr vasluian la fermele de la Ivãnesti si Bârlad ale profesorului Dumitru V. Marin a fost una de cosmar, demnã de filmul “12 ani de sclavie”. “La început m-a angajat ca redactor la ziarul sãu. Apoi m-a întrebat dacã nu vreau sã câstig bani în plus, muncind la fermele lui. Aveam categoria B la permis, mi-a zis cã îi voi conduce tractoarele. Încet, încet m-a transformat într-un adevãrat sclav. Mã trezeam dimineata la 5 si terminam programul la 10-11 noaptea. Când venea vorba de bani, mã lua în râs. Dãdea si el câtiva zeci de lei la douã sãptãmâni doar ca sã am cu ce sã-mi iau ceva de ale gurii. Multumesc lui Dumnezeu, joi am reusit sã evadez din “Gulagul” profesorului de la Bârlad. Nu vreau decât sã-mi recuperez banii pe care trebuie sã m-i dea. Probabil îmi va dedica si mie un editorial în fituica lui, asa cum i-a porcãit pe toti cei care au avut curajul sã-l înfrunte, dar prin ce am trecut în ultimele luni, câteva rânduri într-un ziar nu mã mai sperie deloc”, ne-a declarat tânãrul.

“Sã-ti fie rusine nesimtitule, a muncit Ion din Laza 2 ani la tine ca sclavu, un amãrât, si l-ai rãsplãtit cu un purcel de 50 kg. pt 2 ani de muncã”, scria, în urmã cu douã luni, pe forumul ziarului Vremea Nouã un cetãtean, la adresa profesorului Dumitru V. Marin. Iatã cã pe zi ce trece, numãrul vasluienilor batjocoriti de marele om de culturã creste, nemultumirile lor fiind aceleasi: tratamentul inuman la care au fost supusi de Marin în fermele pe care acesta le detine la Ivãnesti si la Bârlad. Joia trecutã a venit rândul unui tânãr sã evadeze de la ferma din Bârlad. Acesta s-a oprit la sediul redactiei ziarului Vremea Nouã pentru a povesti viata de cosmar pe care a trãit-o în ultimele luni, timp cât a muncit la cele douã ferme. “Initial, m-a angajat ca redactor. Aveam ceva experientã într-ale scrisului, am mai colaborat cu diverse reviste din Bucuresti, asa cã nu mi-a fost greu sã mã acomodez la ziarul lui. Treaba asta se întâmpla prin toamna anului trecut. La început, n-am avut probleme cu toate cã nu prea mi-a convenit cã mã semna pe mine la materialele scrise de el. Am trecut peste. În martie, anul ãsta, m-a întrebat dacã nu vreau sã câstig mai multi bani. Am fost de acord, mai ales cã tot ce trebuia sã fac era sã-i conduc tractoarele. N-a trecut mult timp si am devenit omul bun la toate, cum se zice. Mã trezeam la 5 dimineata, iar seara terminam la 22:30-23:00. Munceam la ambele ferme, mai mult la cea de la Bârlad. La Ivãnesti avea angajatã o familie, sot si sotie, care au fugit si ei din cauzã cã nu erau plãtiti. Ne dãdea câte 100 de lei la douã sãptãmâni doar pentru a ne putea cumpãra ceva de mâncare. Din martie si pânã joia trecutã, când am reusit sã plec din “Gulagul” din Bârlad, am trãit într-o adevãratã sclavie. Prin ce am trecut eu, trec acum altii. În locul familiei care a fugit de la ferma din Ivãnesti, a adus niste bãieti din Solesti. Îi rupe si pe ei cu munca. Bineînteles, fãrã contract de muncã, fãrã niciun act. Îsi vor da si ei seama cât de curând ce înseamnã sã lucrezi pentru omul ãsta”, ne-a declarat tânãrul vasluian. Tot ce mai vrea acum tânãrul este sã-si recupereze banii de la profesorul Dumitru V. Marin. “Are sã-mi dea bani de pe câteva lichidãri, plus banii de concediu si pe cei pe care i-am câstigat muncind la fermele sale. Dacã nu mi-i va da, îi voi face plângere la Politie. Stiu atâtea despre el, cã dacã le-as spune pe toate, ar ajunge în fata instantei. Sper sã nu se ajungã acolo”, a mai afirmat tânãrul.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

1 COMENTARIU

  1. Același tratament la avut și tatăl meu acum vreo 13 ani ia luat și cartea de munca pacalindul că îi va face contract de munca..acum ne zbatem pentru ai recupera cartea de munca a tatălui.. niste oameni fara frica lui Dumnezeu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.