|

Adio, Gabriel! Ziua în care îngerii au plâns pentru liceanul de la LMK

ÎN RAI… O lege nescrisã a naturii spune cã copiii îsi conduc pãrintii pe ultimul drum. Acesta e ciclul vietii: nasti copii, acestia cresc, au la rândul lor copii, iar tu te duci în vesnicie, multumit cã ai lãsat în urma ta urmasi pregãtiti pentru viatã. Copiii sunt raza de soare a pãrintilor la bãtrânete, sprijin si bucurie pentru zilele grele, deopotrivã. Dar, pentru pãrintii lui Cãtãlin Gabriel Ursache, tânãrul înecat într-o baltã de la Clubul Pescarilor, ziua de ieri a fost ca un final de drum. Au plâns cu lacrimi grele la cãpãtâiul fiului lor, în timp ce în curtea bisericii zeci de femei îsi stergeau lacrimile. Rude, prieteni sau simple cunostinte, multi vasluieni au venit la bisericã, impresionati de aceastã tragedie. Cãtãlin Gabriel Ursache ar fi împlinit 15 ani pe 24 septembrie 2019, trebuia sã înceapã cursurile clasei a IX-a, la cea mai bunã clasã de la LMK. Dar, Dumnezeu a avut un alt plan pentru el. O clipã de neatentie, un joc stupid sau un gest necugetat din partea cuiva, cine stie, a fãcut ca firul vietii tânãrului Gabriel sã se rupã într-o baltã din apropierea Vasluiului. Ce s-a întâmplat acolo, nu vom sti niciodatã. “Nu vom afla, probabil, niciodatã cum s-a produs nenorocirea. Dacã s-ar face o anchetã, sã intre cineva în acea apã, sã vadã cât era mâlul, dacã era placã de beton pe dedesubt, dacã acea placã era crãpatã, cine erau cei care se jucau cu Gabriel în acel moment… Nu cred cã va face cineva vreo anchetã, vreodatã, sã aflãm adevãrul. Este dureros sã fii aici, sã conduci pe ultimul drum un copil asa de tânãr si de plin de viatã”, a spus unul din pãrintii prezenti la înmormântare, al cãrui copil era prieten cu tânãrul Gabi. De emotie, înainte ca sicriul cu trupul neînsufletit al lui Gabriel sã fie scos din bisericã, o fatã din grupul de prieteni al acestuia a lesinat, fiind stropitã cu apã, de cãtre oamenii din curtea bisericii.

O dramã de proportii inimaginabile, pe care nimeni nu ar fi anticipat-o, în urmã cu câteva zile, care s-a încheiat ieri printr-un ceremonial funerar la care au plâns si pietrele din curtea Bisericii Adormirea Maicii Domnului. Sã mori înecat, la doar 14 ani, în timp ce în jurul tãu multi colegi se bãlãcesc în baltã, dar nu vãd cã tu te zbati pentru viata ta, este un lucru de neînteles. Rând pe rând, tãcuti, îmbrãcati în tricouri negre, prietenii lui Gabriel au venit ieri în curtea Bisericii Adormirea Maicii Domnului, pentru a-si lua rãmas bun de la colegul si prietenul lor. Oamenii adunati în curtea bisericii vorbeau în soaptã, câteva femei plângeau, în timp ce prietenii lui Gabriel se adunaserã într-un colt de curte si discutau încet, atenti la ce se petrece în jur. Preotul Cãtãlin Mirciu, nasul de botez al lui Gabriel, avea o privire tristã, de parcã ar fi implorat Divinitatea sã facã o minune. “Nimeni si nimic nu poate sã înlocuiascã un suflet drag, pe dragul nostru Gabi, care pleacã astãzi din mijlocul nostru. Ne stãpânim lacrimile, pentru a-l conduce pe ultimul drum pe acest copil minunat, care avea atât de multe lucruri de învãtat de la viatã. Îl rugãm pe bunul Dumnezeu sã-l primeascã în Împãrãtia Sa”, ne-a spus, cu voce gâtuitã de emotie, pãrintele Cãtãlin.

O familie cu credintã în Dumnezeu, greu încercatã

Putinã lume stie cã strãbunicul lui Gabriel a fost preot, un slujitor al lui Dumnezeu cu mult har si multã credintã. Pãrintele Ursache era paroh în comuna actualã Albesti si, spun sursele noastre, le spunea oamenilor, pe la 1936, “sã nu tineti atât de mult la pãmânt, cã vor veni comunistii peste voi si vã vor obliga sã-l dati”. Fusese, înainte de a veni la Albesti, preot în zona Cernãuti si auzise ce fãcuse comunismul în URSS. Nepotul sãu, Gabriel Paul Ursache, si-a dorit foarte mult un nepot. Si, pe 24 septembrie 2004 venea pe lume Gabriel Cãtãlin, fiul sãu mult iubit. Într-o searã rece de toamnã, la Biserica Adormirea Maicii Domnului, din Vaslui, micutul Gabriel Cãtãlin era botezat în credinta ortodoxã, nas fiind pãrintele Cãtãlin Mirciu. Botezul a fost oficiat de cãtre pãrintele Vasile Pârcãlabu, cel care îsi aminteste si acum de acele momente. Mama silitorului elev de la LMK, spun apropiatii, si-a dorit foarte mult un copil si abia la 40 de ani, vârstã la care alte femei îsi pregãtesc copiii pentru facultate, a reusit sã-l aducã pe lume pe Gabriel Cãtãlin. Anii au trecut, Gabi a ajuns elev în clasa a IX-a, la matematicã-info, la Liceul Kogãlniceanu, era un elev foarte bun la învãtãturã. Lucrurile pãreau cã merg în directia cea bunã, dar a venit cumplita searã de 17 iulie, când bãiatul de 14 ani s-a înecat în balta de la Clubul Pescarilor, în timp ce se distra cu colegii, sãrbãtorind intrarea la liceu. A fost gãsit cu picioarele înfipte în mâl si cu mâinile întinse spre cer, de parcã implora ajutor de la divinitate. “Moartea acestui tânãr bun la carte, cuminte, la doar 15 ani, este o dramã, dar Cãtãlin este acum în bratele Domnului. Nimeni nu mai poate face nimic, acum. Grigore Vieru spunea, asa: “Ce-ai face tu si cum ai trãi/ De-ai avea mamã si-ar muri/ Ce-ai face tu si cum ar fi/ De-ai avea copii si-ar muri?!”. O întrebare dureroasã, care ne doboarã, astãzi, pe noi, toti cei care ne aflãm la acest moment trist”, a spus, vizibil marcat, pãrintele Huzum, al cãrui fiu a fost prieten si coleg cu Gabriel Cãtãlin Ursache.

“Sã-l purtati pe Cãtãlin în suflete, sã spuneti o vorbã bunã pãrintilor lui”

“Cãtãlin a murit, cu multã durere în suflet. Nu a apucat sã guste din provocãrile vietii, a plecat la Dumnezeu cu sufletul rãstignit. Stiu cã, de multe ori, tinerii sunt debusolati, trãiesc într-o lume întoarsã pe dos. Am un mesaj pentru colegii lui Cãtãlin: mi-as dori sã vã aduceti aminte de el toatã viata si sã-l purtati în suflet mereu. Asa cum aveti grijã de telefoane sau calculatoare, sã fie încãrcate bateriile, asa sã vã gânditi si la jetfa lui Cãtãlin, sã le adresati o vorbã bunã pãrintilor lui, sã vã rugati la bisericã pentru sufletul sãu bun. Cãtãlin, într-o ultimã încercare a vietii, a întins mâinile cãtre Dumnezeu, dar Dumnezeu a avut alt plan pentru el. Cãtãlin a ajuns acum în bratele lui Dumnezeu. Acum 30 de ani, eu însumi am avut un coleg la Iasi, care a murit înecat. Si acum, când trec prin Iasi, mi se pare cã îl vãd venind pe bicicletã, mã gândesc mereu la el. Asa sã faceti si voi, sã-l pomeniti în rugãciunile voastre”, a mai spus preotul Huzum.

Nasul de botez, pãrintele Cãtãlin Mirciu, si-a luat rãmas bun de la finul sãu. O fatã a lesinat de durere!

DURERE…În timp ce în bisericã multe femei si copii de liceu plângeau, uitându-se spre sicriul în care era depus prietenul si cunoscutul lor, Gabi Cãtãlin Ursache, afarã se petrecea o micã dramã. O fatã, îmbrãcatã în blugi si tricou negru, auzind ceea ce spunea pãrintele Huzum, a lesinat, fiind repede prinsã de colegi si de oamenii din jur. Fata a fost dusã la umbrã si stropitã cu apã. Si-a revenit imediat, însã nu se putea opri din plâns. “Sunt 15 ani de când am intrat în Sfânta Bisericã, pentru a face cea dintâi rugãciune, care este rugãciunea botezului. Aici, în aceastã bisericã, într-o searã, am fãcut botezul lui Gabriel Cãtãlin. Ne-am rugat ca firul vietii sale sã se întindã, sã fie cât mai lung. A fost un copil plin de viatã, dornic de a cunoaste, de a afla. Iatã cã bunul Dumnezeu l-a adus la momentul în care a bãtut la usa liceului, a fost trecut într-o clasã în care erau cei mai buni copii. Într-o clipã, bucuria s-a transformat în suferintã, iar speranta s-a transformat în deziluzie. Nu putem rãspunde la întrebãri ca: “De ce?”. “Pentru ce?”. A fost doar voia lui Dumnezeu. Nu avem de fãcut decât un singur lucru: sã ne smerim, sã plecãm capul în fata lui Dumnezeu. Viata lui pe Pãmânt se sfârseste aici, dar Cãtãlin Gabriel merge în vesnicie, împreunã cu Hristos. Ne vom ruga mereu pentru sufletul sãu. Dumnezeu sã te ierte, Cãtãlin!”, a fost mesajul care a smuls multe lacrimi celor prezenti în bisericã sau afarã, în curte. Cãtre ora 13.00, în strigãtele de durere ale mamei bãiatului plecat prea devreme dintre noi, cortegiul funerar a plecat cãtre cimitirul Eternitatea. Tãcuti, fostii colegi sau cei cu care ar fi trebuit sã se întâlneascã în clasa a IX-a, si-au luat rãmas bun de la Cãtãlin Gabriel, în timp ce cortegiul, format din câteva sute de persoane, mergea spre Eternitatea. Rãmân în urmã multe întrebãri despre ce s-a petrecut în acea searã blestematã de 17 iulie. Si, mai presus de orice, rãmân sã-l plângã doi pãrinti, care nu-si vor mai gãsi linistea tot restul vietii lor.