Cel de-al patrulea copil al unei familii modeste din satul Podoleni, comuna Barcea, a fost înfiat de nişte israelieni în primii ani de după Revoluţie
Începutul anilor ’90 a coincis, în România, cu o veritabilă furtună a adopţiilor internaţionale. Mii de străini care au pretins a fi impresionaşi de drama copiilor abandonaţi în orfelinate s-au arătat dispuşi să îi adopte şi, favorizaţi de legea extrem de permisivă la acel moment, au scos mii de prunci din ţară, pentru a le oferi un trai decent.
Legendele legate mai cu seamă de anii ’90-’91 vorbeau despre veritabile filiere prin care copii erau luaţi nu numai din orfelinate, dar şi din maternităţi sau chiar de la părinţi, uneori în schimbul unor sume de bani, pentru a fi plasaţi în familii străine. În timp ce unii copii adoptaţi din România la acele vremuri au ajuns ulterior să îşi cunoască părinţii naturali şi locurile unde au văzut lumina zilei, multora li s-a pierdut urma.
Părinţii naturali nu mai ştiu nimic de ei, iar ei, poate, habar nu au de circumstanţele în care au ajuns să fie cetăţeni străini. În situaţia de a-şi da mezina, despre care nu mai ştiu nimic de 24 de ani, sunt şi soţii Roman din satul Podoleni, comuna Barcea. Se întâmpla în primăvara lui 1991, cu câteva luni înainte ca Parlamentul României de la acea vreme să adopte o lege, prin care s-a încercat cumva stabilirea unui cadru care să reglementeze şi să disciplineze furia adopţiilor prin care mii de copii luau calea străinătăţi.
Cititi continuarea: http://www.viata-libera.ro/eveniment/63162-galati-viata-libera-cotidian-o-familie-isi-cauta-fata-dupa-24-de-ani
