Femeia bãrbat de la Husi, care cândva uimea lumea medicalã, trãieste într-o sãrãcie lucie
DRAMÃ… În urmã cu 11 ani, o femeie din Husi uimea lumea medicalã din centrul universitar iesean, aducând pe lume un bebelus, în ciuda faptului cã ea se nãscuse cu o malformatie genitalã gravã. A fost declaratã femeia bãrbat, iar medicii care o operaserã la vârsta de 3 ani, au spus clar cã ea nu ar putea rãmâne vreodatã însãrcinatã, neavând, practic, organele necesare. I-au fãcut o vulvoplastie, tocmai pentru a arãta ca o fetitã normalã. Dar cum natura are propriile reguli, dincolo de prognosticul medicilor, femeia a adus pe lume un bãietel perfect sãnãtos. Dupã nastere, studentii de la “Medicinã”, împreunã cu profesorii lor, mergeau la Spitalul “Sfânta Maria” din Iasi sã o vadã pe cea care, desi avea mai mult… organe genitale masculine, a izbutit sã dea nastere unui prunc. A fost zile în sir obiect de studiu si îsi aminteste cã toti spuneau cã “asa ceva nu e cu putintã”! Ei bine, au trecut anii, iar huseanca Marilena Armanu, acum în vârstã de 34 de ani, trãind într-o sãrãcie lucie, alãturi de copilul pe care a refuzat sã îl dea la stat, nu are bani cu ce ajunge pânã la Iasi, pentru ca specialistii experimentati în asemenea boli grave sã o consulte. “Semnele bolii mele se agraveazã. Mi-e tot mai rãu. Am fost la Spitalul Husi, dar medicul ginecolog care m-a vãzut mi-a spus sã merg neapãrat la Iasi, cãci doar acolo sunt doctori care stiu sã mã trateze pe mine. Dar eu cum sã ajung la Iasi, cãci nici bani de drum nu am?!”, sustine femeia.
O asemenea boalã, pe cât de gravã, pe atât de rarã, schimbã total viata pacientului. Marilena a fost nevoitã sã îndure urmãrile “surplusului” de hormoni masculini, care a dus la accentuarea unor trãsãturi bãrbãtesti, care i-au afectat mult situatia socialã, mai ales în raport cu cei care nu pot întelege cã este, pânã la urmã, vorba despre o suferintã fizicã, de care ea nu este bucuroasã. Unii i-au spus mult timp “femeia-bãrbat”. “Asa este lumea! Dacã te vede un pic mai altfel decât ei, te judecã”, spune Marilena. Boala sa a fost descoperitã la vârsta de 3 ani, iar mama a dus-o la Iasi, unde stie cã un profesor dr. Ionescu a operat-o. “I s-a spus mamei cã eu nu pot avea copii si trebuie sã iau toatã viata un medicament anume. I-au mai spus mamei ca sã fiu dusã la doctor urgent, de fiecare datã când sunt anumite semne de boalã, altele decât cele pe care deja le stiam noi. Dar nu prea am avut bani de dus la control”, spune femeia. La vârsta de 23 de ani, aceasta sustine cã a avut un soc atunci când un medic de la Spitalul Husi i-a spus cã este însãrcinatã. “Nu se poate, am spus eu. Cã eu am boala aceasta. Nu are cum sã fiu însãrcinatã. Dar doamna doctor Lucia Rotaru mi-a spus clar cã sunt însãrcinatã în sase sãptãmâni. Si asa a fost. A avut dreptate”, îsi aminteste Marilena. A decis sã pãstreze copilul, desi familia i-a recomandat sã întrerupã sarcina. Pe 15 februarie 2004, Marilena a nãscut la Spitalul “Sfânta Maria” din Iasi un copil de 3300 grame, perfect sãnãtos. “Îmi aduc aminte cã se uitau toti doctorii la bãiat si la mine si nu conteneau sã se mire: cum de-am putut naste? Dar asa a vrut Dumnezeu! Veneau studentii sã mã consulte, ca sã învete. Spuneau profesorii lor, doctori si ei, cã e unul din cazurile extrem de rare cu care se întâlnesc”, sustine ea.
“Unii doctori, vãzându-mi situatia mea, nu se uitã sã mã consulte. Întelegeti ce vreau sã spun…”!
A trecut însã timpul, copilul a crescut, este sãnãtos, însã boala avutã de Marilena evolueazã. “Am fost la Spitalul Husi, iar o doamnã doctor Rusu, endocrinolog, foarte drãgutã, mi-a fãcut analizele, s-a purtat frumos si a zis cã trebuie sã merg la Ginecologie. Pentru cã mã durea rãu într-o parte, am crezut cã e apendicele. Si am fost la domnul dr. Tãtaru, care m-a consultat si mi-a spus cã tot la Ginecologie trebuie sã merg, cã nu e vorba despre apendicitã. Vreau sã spun cã si domnul dr. Tãtaru s-a purtat frumos cu mine. Imediat m-a consultat, mi-a fãcut internare de o zi, ca sã mi se poatã face toate analizele fãrã sã plãtesc, pentru cã eu în buzunar nu aveam nici bani de o pâine. Îi multumesc si lui si doamnei dr. Rusu. Spun asta, pentru cã unii doctori, vãzându-mi situatia mea, nu se uitã sã mã consulte. Întelegeti ce vreau sã spun… Am fost apoi, tot la spital la noi la Husi, la un domn doctor ginecolog, dar a spus cã mai bine merg la Iasi sã vadã ce am. Dar eu am sperat ca aici, la Husi, sã îmi dea un tratament, ceva, cã nu am eu posibilitatea sã merg la Iasi. Am înteles însã cã acolo, unde sunt specialisti în problemele medicale pe care le am eu, sunt oameni care mã pot ajuta”, spune Marilena Armanu, 34 de ani. Ca sã ajungã la Iasi însã, îi trebuie mãcar bani de drum. Trãieste dintr-o pensie modestã de handicap, din alocatia copilului si ia, zilnic, câte o portie de mâncare, de la Cantina de Ajutor Social.
