Cedarea Basarabiei si Bucovinei (iunie, 1940)
ISTORIE… Pe 26 iunie, la ora 22:00, ambasadorul României la Moscova, Gheorghe Davidescu, primeste de la ministrul de Externe sovietic Molotov textul ultimatumului, care suferise modificãrile cerute de Germania. Este transmis imediat regelui Carol al II-lea, care va convoca pentru a doua zi, la ora 12:00, primul Consiliu de Coroanã. Sã aruncãm o privire si asupra situatiei interne a României. Din 1938, când a contestat rezultatul alegerilor, regele Carol al II-lea a instaurat dictatura regalã prin care miscãrile extremiste (comunistii si legionarii) erau înterzise, iar în celealte partide îsi încetau practic activitatea, sefii lor si cadrele de conducere fiind incluse într-o formatiune politicã artificialã, condusã tot de rege. Carol al II-lea, spre deosebire de predecesorii sãi la tron, Carol I si Ferdinand, a adus mult rãu României. În Primul Rzboi Mondial, fãrã a tine cont de legile tãrii si de disciplina militarã, desi era ofiter, va dezerta si se va cãsãtori împotriva tuturor regulilor cu Zizi Lambrino de la Chiuaua-Butucãrie-Zãpodeni. În mod succesiv, va renunta apoi si va reveni la tron coabitând cu celebra Duduie, adicã amanta sa, Elena Lupescu (Wolf). Dacã ar fi fost vorba numai de viata intimã, nu ar fi fost mare lucru. Din pãcate, relatiile cu Elena Lupescu s-au extins asupra familiei sale si a altor grupãri de afaceristi, de unde o stare de coruptie.
Dan Ravaru
Organ suprem de conducere a tãrii era considerat Consiliul de Coroanã. Pe 27 iulie, acesta cuprindea mai multe personalitãti, fosti prim-ministri sau ministri în posturi cheie, sefi ai fostelor partide, la conducerea acestuia aflându-se maresalul Constantin Prezan (din Schinetea-Dumesti). Lucrãrile Consiliului se deschid sub apãsarea amenintãrii militare sovietice. Sã vedem în ce consta aceasta, citând din lucrarea „Eliberarea Basarabiei si a nordului Bucovinei”, colectiv de autori: „la data înmânãrii ultimatumului, dispozitivul ofensiv sovietic de-a lungul frontierei cu România era realizat. Directivele privind concentrarea trupelor, pe linia frontului, au fost date în dupã-amiaza zilei de 10 iulie 1940, iar concentrarea marilor unitãti sovietice pentru ocuparea Basarabiei si a nordului Bucovinei a început la 11 iulie. Pentru îndeplinirea misiunii „Frontul de Sud”, comandat de generalul G. K. Jukov a elaborat douã variante, prima pentru cazul în care trupele române ar fi opus rezistentã, prevedea a se executa o loviturã concentratã cu fortele unitãtilor Armatei 12 de-a lungul Prutului spre Iasi si cu fortele Armatei 8, pe directia Chisinãu spre Husi” (p. 20). Ca sã ne dãm seama de forta sovieticã, adusã în preajma Basarabiei, amintim cã era vorba de 40 divizii, 12 brigãzi, 30 de regimente independente. Ce putea opune aramata românã: tot 40 de divizii, dar cu efective la jumãtate fatã de cele sovietice, dupã cum sublinia generalul Florea Cernescu. Iar asta nu era tot, în caz de rãzboi cu Rusia, am fi fost atacati în mod sigur de unguri, care avea 19 divizii de infanterie si de bulgari cu 22 de divizii.
Constantin Argetoianu, un personaj la fel de controversat ca si Carol al II-lea: „eu declar ritos cã sunt contra unui rãzboi cu Rusia”
Dar mai exista un element foarte grav în legãturã cu Basarabia, care si acum mai subexistã, oricât este de ascuns. Citãm din nou din lucrarea amintitã mai sus: „concomitent cu mãsurile de ordin militar, agentii sovietici i-au înstiintat pe membrii Partidului Comunist si un numãr mare de minoritari, în special evrei si ucrainieni din Basarabia si nordul Bucovinei, despre actiunea ce urma sã fie declansatã împotriva României, cerându-le sã intensifice propaganda pro-sovieticã în rândul populatiei si sã confectioneze din timp steaguri rosii si pancarte cu lozinca <<trãiascã armata sovieticã si Stalin>> cu care sã-i întâmpine pe sovietici. Cu putin timp înaintea ultimatumului, Cominternul (conducerea internationalã comunistã) a chemat câtiva lideri ai Partidului Comunist din România, regionala Basarabia, care au prezentat rapoarte despre capacitatea de luptã si activitatea organizatiei comuniste din Basarabia, ca si asupra stãrii de spirit si politico-morale a populatiei” (p.22). Conducerea României era total dezorientatã. Dupã cum am mai spus, marile aliante traditionale, Anglia si Franta, precum si cele regionale, cu Cehoslovacia si Iugoslavia si Polonia, dispãruserã, iar în disperare de cauzã, Carol se adreseazã germanilor, care de fapt erau aliati cu rusii, si italienilor. Si de la unii, si de la altii au primit sfaturi în sensul acceptãrii ultimatumului sovietic. Pe 27 iulie se întrunesc membrii Consiliului de Coroanã, care aveau ofilii foarte diversificate. Pentru moment, 11 sunt pentru cedare, 10 doresc sã luptãm, 5 nu îsi exprimã pãrerea. Cei mai hotãrâti pentru rezistentã erau savantul Nicolae Iorga, basarabeanul Stefan Ciobanu si profesorul de Iasi, Alexandru C. Cuza. Discutiile se prelugnesc. Este trimis la Moscova un rãspuns nesemnificativ. Tensiunea, însã, creste si se impune o pozitie hotãrâtã, mai ales cã rusii începuserã sã execute manevre. Ministru de Externe era Constantin Argetoianu, un personaj la fel de controversat ca si Carol al II-lea: „eu declar ritos cã sunt contra unui rãzboi cu Rusia. A începe un rãzboi cu Rusia, cu riscul de a fi atacati din spate de unguri si de bulgari, ar fi o nebunie. Nu ne putem bate singuri. Esentialul pentru noi e sã nu ne distrugem armata degeaba contra Rusiei, care ne va înfrânge si ne va lua îndoit; sã facem partea focului, sã ne retragem, sã ne pãstrãm armata intactã ca sã ne apãrãm împotriva ungurilor sau bulgarilor, contra cãrora ne putem bate cu succes. Concluzie: sã protestãm contra abuzului de fortã, dar sã primim conditiile Sovietelor oricât de dureroase ar fi” (apud Ana Maria Schiopu, wb 17.05.2020). A urmat firesc întrunirea Consiliului de Ministri, o nouã întrunire a Consiliului de Coroanã si o întâlnire cu regele, toate acestea încheindu-se cu acceptarea odiosului ultimatum.
