AJUTOR… Doi pãrinti din Vaslui îsi strigã disperarea. Protectia Copilului le-a luat copiii, pentru cã nu locuiau în conditii propice, iar de câteva luni lucreazã pe unde apucã pentru a strânge bãnuti cu care sã meargã si sã-i viziteze. Ba mai mult, pentru cã si-i doresc înapoi, acasã, acestia au amenajat singura cãmãrutã pe care o au cu mobilã, douã paturi, un sifonier, o vitrinã si un frigider. O echipã a Directiei Generale de Asistentã Socialã si Protectia Copilului (DGASPC) i-a vizitat zilele trecute, pentru a analiza noile conditii, însã rãspunsul nu a fost favorabil familiei: cãmãruta e prea micã pentru patru persoane, doi adulti si doi copii. Pentru cã sunt oameni buni, la locul lor, vecinii le-au sãrit în ajutor, oferindu-le câteva materiale de constructii pentru a ridica în curte douã camere. Acestia ar mai avea însã nevoie de ceva materiale, inclusiv de oameni dispusi sã-i ajute cu munca. Orice ajutor este binevenit. Vasluienii cu suflet bun, care vor sã-i sprijine pe cei doi pãrinti, sunt rugati sã ne lase un mesaj pe pagina de Facebook – Vremea Nouã – Stiri Vaslui sau pe adresa de e-mail – office@vrn.ro. Visul tinerei familii este sã se reuneascã si sã-si petreacã sãrbãtorile de iarnã împreunã.
Armando si Narcis sunt doi copii de 3 ani, respectiv un an, care nu au gresit cu nimic pe lumea aceasta. Nu e vina lor cã s-au nãscut într-o familie cu dificultãti materiale, o familie formatã din doi tineri care, la rândul lor, au crescut în sãrãcie. Asa e viata: nu poti alege în ce famile sã te nasti. Iar atunci când ai doar câtiva anisori, pentru tine decid altii. Georgian recunoaste cã atunci când Protectia Copilului i-a luat copilasii, nu avea mai nimic în camerã, nici mãcar câteva presuri. Dar si-a dat seama cã a gresit, a învãtat cã a avea copii implicã mult mai multã responsabilitate decât a crezut. „Nu am procedat bine. Aici, în camerã, nu aveam nimic. Vã spun drept. Abia când nu mai ai copiii lângã tine, vezi cã ai gresit. Dar acum nu-si mai au rostul regretele. Asa mi-au zis si doamnele de la Protectia Copilului: <<Conteazã sã te reabilitezi, sã-ti faci o casã>>. Mi-au zis cã în cãmãruta asta în care stau acum nu pot sã-mi dea copiii, pentru cã e spatiul prea mic. Pentru copiii mei fac orice. Intru si în pãmânt, dacã e nevoie…”, spune Georgian, capul familiei.
Tãtal are nevoie si de un loc de muncã stabil, pentru a-si întretine familia: „Nu mã dau în lãturi de la muncã”
„Casa în care stãm acum si care, de fapt are o singurã camerã camerã, e foarte veche, nu va mai tine mult si va cãdea. Vrem sã ridicãm douã camere, cã doar asa ni s-a spus cã ne poate da copiii înapoi”, adaugã Georgian. Un vecin i-a oferit la un pret foarte bun câteva materiale de constructii: „Douã geamuri termopane, o usã dublã, BCA, balastru, toate la 600 lei. Mi-a spus <<îti dau asa, ca sã poti sã-ti ridici si sã-ti aduci copiii acasã>>. Mai am câteva grinzi, câtiva saci de ciment, dar cred cã îmi vor mai trebui… Dacã câstig o sutã de lei pe zi, ce sã-mi iau: mâncare sau BCA? Dacã mã credeti, nu am nici gaz în butelie. Ce, stie cineva? Nu cersesc, nu vreau decât o mânã de ajutor ca sã mã pot pune pe picioare. Vreau sã muncesc, sã am si eu un salariu, dar nu mã angajeazã nimeni, cã spune cã sunt tigan. Nu mã dau înlãturi de la muncã”, spune Georgian. Ionela, mama copiilor sãi, a încercat sã-si gãseascã si ea un loc de muncã stabil, dar fãrã prea mult succes: „Am lucrat si nu a vrut sã-mi mai dea banii. Fãceam curãtenie în scãri de bloc. În contract scria cã eu trebuie fac patru scãri, dar eu fãceam vreo cinci-sase scãri. Trebuia sã primesc 1500 lei, dar mi se dãdea 200-300 lei”. În ciuda problemelor financiare, cei doi îsi viziteazã mereu copii. „Ni s-a spus cã asta va conta mult la dosar. Eu nu stiu cât de mult va conta, vreau doar sã-i aduc acasã. Mã zbat pentru copiii mei. Pentru ei fac orice. Sper ca într-o lunã sã reusesc sã ridic astea douã camere, cã vreau sã facem sãrbãtorile împreunã. Dacã vrea cineva sã ne ajute, le vom rãmâne recunoscãtori”, spune Georgian.
