|

Astãzi este Înãltarea Domnului si Ziua Eroilor

HRISTOS S-A ÎNÃLTAT! Sãrbãtoarea Înãltãrii  Domnului   este prãznuitã la 40 de zile dupã Înviere, în Joia din sãptãmâna a VI-a, dupã Pasti. Anul acesta o sãrbãtorim pe 28 mai. Este cunoscutã în popor si sub denumirea de Ispas. În aceastã zi, crestinii se salutã cu „Hristos S-a înãltat!” si „Adevãrat S-a înãltat!”. IPS Bartolomeu Anania afirmã cã noi folosim acest salut fie din nestiintã, fie din exces de evlavie, deoarece el nu este atestat de Bisericã si mãrturiseste cã noi sãrbãtorim Pastile cu asertiunea „Hristos a înviat!”, la care ni se rãspunde cu confirmarea „Adevãrat, a înviat!”, pentru cã Învierea nu a avut martori, ea a fost receptatã cu îndoieli si necredintã. În vreme ce Înãltarea Domnului a avut martori, ea a fost o despãrtire izvoritoare de luminã, deoarece ucenicii s-au întors în Ierusalim „cu bucurie mare”. Astãzi este si Ziua Eroilor, sãrbãtoare nationalã bisericeascã.

Hristos S-a Înãltat la cer de pe Muntele Mãslinilor, în vãzul Apostolilor si a doi îngeri. Îngerii le-au vorbit ucenicilor despre a douã venire a lui Hristos, cã acestia sã nu se lase coplesiti de durerea despãrtirii. Din Sfânta Scripturã aflãm cã Mântuitorul si-a ridicat mâinile, binecuvântându-i pe ucenici, iar pe când îi binecuvanta, S-a înãltat la cer (Luca 24, 51), în timp ce un nor L-a fãcut nevãzut pentru ochii lor (F.A. 1,9). Adeseori Dumnezeu le-a vorbit oamenilor din nor, fenomen prin care se manifestã energiile divine, menite sã reveleze prezenta Divinitãtii, dar sã o si ascundã.

A fost  sãrbãtoritã în vechime odatã cu Rusaliile

Cea mai veche mentiune despre sãrbãtoarea Înãltãrii Domnului o gãsim la Eusebiu din Cezareea, în lucrarea „Despre sãrbãtoarea Pastilor”, compusã în anul 332. Din aceastã lucrare reiese cã Înãltarea Domnului era sãrbãtoritã în acea vreme odatã cu Rusaliile, la 50 de zile de la Învierea lui Hristos. Spre sfârsitul secolului al IV-lea, începutul secolului V, sãrbãtoarea Înãltãrii s-a despãrtit de cea a Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile), fiind prãznuitã în a 40-a zi dupã Înviere, datã care va rãmâne stabilitã pentru totdeauna în calendarul bisericesc.

Ziua Eroilor

Prin hotãrârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 si 2001, sãrbãtoarea Înãltãrii Domnului a fost consacratã ca Zi a Eroilor si sãrbãtoare nationalã bisericeascã. În aceastã zi, în toate bisericile din tarã si strãinãtate se face pomenirea tuturor eroilor români cãzuti de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptã pentru credintã, libertate, dreptate si pentru apãrarea tãrii si întregirea neamului.

Traditii si obiceiuri de Înãltare

În popor existã credinta cã, odatã cu Înãltarea Domnului, se înaltã si sufletele celor adormiti de la Sãptãmânã Luminatã încoace. Sufletele care rãtãceau, deveneau strigoi si provocau neajunsuri oamenilor si animalelor. De aceea, în aceastã zi se practicau ritualuri magice de apãrare: erau culese si sfintite plante despre care se crede cã au proprietãti apotropaice (leustean, alun, paltin); se buciuma la rãspântia drumurilor si pe dealuri; oamenii se încingeau peste brâu cu ramuri de leustean; si erau date de pomanã bucate pentru morti. În popor, sãrbãtoarea Înãltãrii Domnului se mai numeste si Ispas, dupã numele ciobanului care a stat ascuns dupã pietre, a urmãrit uimit si apoi a povestit Înãltarea Domnului. De Ispas, în unele zone, oamenii îsi pun la brâu frunze de nuc, pentru cã se crede cã si Iisus a avut când s-a înãltat la ceruri si se bat cu leustean, ca sã fie feriti de rele si de boli. În aceastã zi se sfintesc plantele de leac, leusteanul, paltinul si alunul. Tot în traditia popularã se spune cã cine moare de Ispas nu mai trece prin Judecata de Apoi, ci ajunge direct în Rai. La Înãltarea Domnului sunt, în unele zone, Mosii de Ispas, când se fac pomeniri pentru morti, mormintele sunt împodobite cu crengi de paltin, iar oamenii îsi pun la ferestre frunze de leustean. Se fac pomeni pentru morti, împãrtindu-se mai ales pâine caldã, brânzã, ceapã verde si rachiu.