Semnal de alarmã tras de psihologi!
ATENTIE…În mass-media din România, jocul „Balena Albastrã” a devenit un subiect fierbinte, iar problematica acestui fenomen a ajuns si la urechile oficialitãtilor scolare si a psihologilor din Vaslui. Jocul „mortii”, asa cum este denumit, atrage jucãtorii într-un cerc vicios al cãrui scop final este împingerea celor care participã la suicid. Conform unui psiholog din Vaslui, ceea ce atrage tinerii sã ia parte la aceste provocãri este nevoia de a fi ascultati si recompensati. „În aceste grupuri copilul gãseste în sfârsit pe cineva care îl ascultã, îl acceptã asa cum este, îl întelege. Aici, si din pãcate uneori doar „aici”, i se oferã reguli clare si recompense imediate: „te trezesti la orã 3:30, mã vei gãsi aici pentru cã te astept si sunt doar pentru tine disponibil, asculti o muzicã anume care ti-o indic eu, nu vorbesti decât cu mine sau cu ai nostri, ai sã îmi dai voie sã verific tot ce spui cã faci arãtându-mi dacã si cât de corect ai îndeplinit sarcina, si dacã faci tot ce îti spun eu vei fi recompensat imediat avansând la urmãtoarea etapã, care te ridicã deasupra celorlalti”. Impactul acestor mesaje pe care le primeste copilul este unul amprentat emotional. Acesta simte cã a fost „ales”, cã este observat si valorizat de cineva si doar pentru cã este bun, va primi ceea ce înseamnã „mai departe, înainte, bravo, foarte bine, multi ar vrea sã fie la nivelul tãu etc”. Cel care a conceput „jocul mortii” stie foarte bine de ce are nevoie victimã sa, ca de altfel în toate interventiile si manipulãrile de acest tip”, explicã acesta. Inspectoratul Scolar Judetean Vaslui s-a sesizat în legãturã cu aceastã problemã si urmeazã sã discute despre subiect în sedinta de astãzi, la care vor participa directorii scolilor din mediul urban si reprezentanti ai Jandarmeriei.
Atunci când auzi pentru prima datã denumirea „Balena Albastrã” nu te gândesti la ororile pe care le implicã jocul. Cu toate astea, expertii avertizeazã cã totul este bine gândit, iar numele este ales, tocmai, pentru a nu trezi suspiciuni celor „din exterior”, având si o simbolisticã ascunsã. Am stat de vorbã cu un psiholog din Vaslui, iar acesta ne explicã faptul cã simpla sa deumire ascunde întelesuri prezentate doar celor care sunt implicati. „Când am auzit prima datã de acest „joc”- si recunosc, termenul rãmâne total impropriu si nu oferã nimic din ce înseamnã ludicul, mi-am pus întrebarea de ce balena albastrã? Citind despre comportamentul mamiferului, conditiile de habitat si informatiile despre aceastã specie, am înteles de ce a fost fãcutã alegerea. Balena albastrã este un mamifer despre care se cunosc destul de putine informatii, habiteazã de regulã singurã, nu a putut fi cântãritã decât în conditiile sectionãrii în mai multe pãrti. Asadar, elemente comune cu ceea ce presupune si „jocul mortii” care cautã indivizi singuri, se aliazã tacit în ” progres”, unde este nevoie sã se automutileze prin tãieturi, fac o activitate cu cineva, privãri de somn, „imnuri” care sacralizeazã ” puterea” de a te ucide încet”.
Cine sunt predispusi la manipularea emotionalã din cadrul jocului
Din punctul de vedere al psihologului, cei mai predispusi la influenta „cãluzilor” fac parte din urmãtoarele categorii: „Puberii (copiii 7-14 ani), adolescentii (14-18 ani) sau viitori adultI (18-20 ani), care au trãit o copilãrie sau o adolescentã marcantã si nu au avut suficiente „conditii” sã îsi exprime frustrãrile, golurile afective sau esecurile. Pentru un profil mai concret am putea face o descriere si mai punctualã: persoanã introvertitã, cu o familie dezorganizatã sau dinamicã stabilã, însã neoferind comunicare sau suport afectiv, ci multumindu-se doar sã asigure un confort financiar mut, steril. Aceste tipare de mediu familial formeazã mari carente afectiv-emotionale, în contextul cãrora copilul se simte neascultat, neînteles, neimportant, luat în consideratie numai când face greseli (si uneori tocmai din acest motiv le si face), iar adultii se apleacã asupra lui, sanctionându-l. Un copil trist, izolat, cu mutism selectiv, sau „prea deranjant” atunci când considerã cã este auzit; dezadaptat, fãrã reguli clare care sã stabileascã sanctiuni si mai ales recompense; se prezintã cu insomnie mixtã, fãrã poftã de mâncare, cu un comportament atipic, temãtor, furios, cu stimã de sine scãzutã; pãrintii sau cei din proximitate îl caracterizeazã ca fiind: obraznic, necuviincios, nerecunoscãtor pentru ceea ce i se oferã, izolat pentru cã nu stie sã se integreze într-un grup, nu este în stare sã se comporte frumos, nu spune, decât foarte rar, ceva ce chiar meritã luat în considerare. „Nu vorbeste decât atunci când vrea sã îi dau ceva, ciudat, drogat, prost, mut,… nu mai stiu ce sã fac cu el…. pentru el mã sacrific… pentru el stau într-o cãsnicie nefericitã, ca sã aibã ambii pãrinti…” îmi explica o pacientã, când a fost vorba despre relatia cu bãiatul sãu. Astfel, în cel mai bun caz îl „împing” dupã usã, la psiholog, considerând cã doar el are o problemã si el trebuie sã „suporte”, explicã acesta.
Adolescentii se retrag în aceste grupuri pentru cã doar aici se simt întelesi
Un simbol al umanitãtii este nevoia de socializare, cãutarea continuã a unui grup de care sã apartinem si sã ne simtim în largul nostru. Acesta este motivul principal pentru care tinerii se ascund în aceste grupuri obscure, considerã specialistul cu care am discutat. „În aceste grupuri copilul gãseste în sfârsit pe cineva care îl ascultã, îl acceptã asa cum este, îl întelege. Aici, si din pãcate uneori doar „aici”, i se oferã reguli clare si recompense imediate: „te trezesti la orã 3:30, mã vei gãsi aici pentru cã te astept si sunt doar pentru tine disponibil, asculti o muzicã anume care ti-o indic eu, nu vorbesti decât cu mine sau cu ai nostri, ai sã îmi dai voie sã verific tot ce spui cã faci arãtându-mi dacã si cât de corect ai îndeplinit sarcina, si dacã faci tot ce îti spun eu vei fi recompensat imediat, avansând la urmãtoarea etapã care te ridica deasupra celorlalti”, explicã psihologul.
Ce pot face pãrintii pentru a-si proteja copii!
Conform psihologului, cei care ajung în situatii prezentate mai sus pot fi întorsi din drum doar de persoanele pe care le considerã ei apropiate. „Cei care sunteti pãrinti, atunci fiti cu adevãrat pãrinti, acceptati-va copilul asa cum este, iar acolo unde limitele impun, apelati la specialist alãturi de copil. Schimbarea unui element din sistem priveste tot sistemul. Cei care sunteti educatori, fiti cu adevãrat educatori si modelati prin acele metode cu care v-ati investit în rolul profesional. Acceptati cã o copilãrie poate presupune foarte multe aspecte serioase! Cei care sunteti prieteni, fiti cu adevãrat prieteni si ajutati, sprijiniti, întelegeti neconditionat, cu multã acceptare, iar ceea ce presupune secret nu poate fi decât ceva bun si frumos de împãrtit!” explicã acesta. (Andrei Manolachi)
