 copy.jpg "a")
PASIUNE ÎN SLUJBA ISTORIEI… Peste cel mult douã luni, bârlãdenii vor putea vedea expuse la muzeul din localitate, sectia Stiintele Naturii, mandibula reconstituitã a elefantului mamut descoperit acum câteva zile la Gherghesti. Descoperirea se datoreazã unui muzeograf din Bârlad, Laurentiu Ursache, care are, la cei 57 de ani, o pasiune extrem de beneficã pentru Bârlad si zona Tutovei: paleontologia. Descoperirile fãcute de acesta începând cu 2004, de când s-a apucat sã caute urmele istoriei în zonã, au pus Bârladul pe harta marilor descoperiri paleontologice ale României si poate chiar ale lumii. Ultima descoperire a fost fãcutã acum o sãptãmânã în zona comunei Gherghesti si constã în mai multe fragmente osoase fosilizate care ar apartine strãmosului elefantului, Deinotherium, din specia Deinotherium giganteum. Acesta este al doilea exemplar descoperit pe teritoriul României, primul fiind gãsit acum 120 de ani, tot în judetul Vaslui si care se aflã la Muzeul Antipa din Bucuresti. Acum, în cel mult douã luni, vom putea vedea expuse primele bucãti din scheletul elefantului mamut. Laurentiu Ursache a dezvãluit pentru cititorii cotidianului nostru cum a ajuns sã fie pasionat de descoperirile paleontologice, el fiind în prezent doctorand – având ca tezã de doctorat aceste descoperiri uimitoare fãcute de el în zona Bârladului si a bazinului Prut -Tutova.
Laurentiu Ursache, muzeograf si pasionat de paleontologie, este cel care de ani buni aduce prin descoperirile sale paleontologice marii specialisti – doctori în paleontologie din România, la Bârlad. Ultima sa mare realizare, descoperirea de acum o sãptãmânã, a unui strãmos al elefantului, Deinotherium, din specia Deinotherium giganteum, a pus din nou Bârladul si Muzeul “Vasile Pârvan” pe harta marilor realizãri în studierea istoriei. Si nu istoria de 2000 de ani, ci perioadele preistorice de milioane de ani în urmã. Acum el lucreazã la restaurarea bucãilor descoperite, iar în cel mult douã luni vom avea expusã la muzeul bârlãdean mandibula elefantului descoperit. Cum a ajuns Laurentiu Ursache sã descopere “istoria” de milioane de ani în urmã de pe meleagurile noastre, ne-a explicat într-un amplu interviu acordat cotidianului nostru.
Rep: Cum ati ajuns la paleontologie, domnule Ursache?
“Orice speciliast îsi doreste sã aibã realizãri în domeniul sãu. Sã descopere o noutate stiintificã în domeniul sãu de activitate. Eu, care mã ocup de colectia de paleontologie a muzeului bârlãdean, din sectia de Stiintele Naturii, mi-am dorit dintotdeauna sã descopãr mult mai mult. Eu sunt de meserie inginer geolog si geofician. În facultate ni s-a predat si paleontologie. Am lucrat în petrol si minerit, dar dupã 1996, dupã ce m-am cãsãtorit, eu fiind din judetul Iasi, m-am stabilit la Bârlad, unde m-am angajat ca muzeograf la sectia Stiintele Naturale a Muzeului “Vasile Pârvan”. Mi-am început activitatea si cercetãrile în domeniul paleontologiei putin câte putin, pe teren. În primii zece ani am realizat cu colegii de la istorie foarte multe cercetãri în domeniu, în sud-estul judetului Vaslui, respectiv Dealurile Fãlciului, în zona Mânzati, unde sunt foarte multe situri arhelogice, cunoscute pentru fauna romanianã. Atunci a fost începutul, sã zicem. Din 2004 m-am axat numai pe paleontologie.
Rep: Ce ati descoperit?
Am gãsit foarte multe fosile, izolate la început. Stiti cum este orice început, dar te formezi ca specialist doar dacã lucrezi numai pe un domeniu. Am început sã cãutãm, plecând de la nivelul realizat de înaintasi, în special de la Universitatea din Iasi. Am gãsit fosile de vertebrate, moluste de diferite perioade geologice. Am pornit apoi sã caut vertebrate continentale. Stiti cã avem si fosile marine, pentru cã judetul Vaslui a fost acoperit de marea Tetis… e mult de spus. Dupã 2004, a început colaborarea cu prof. dr. Vlad Codrea, de la Universitatea din Iasi. În perioada 2004-2005 am identificat situl arheologic de la Draxeni. Acolo exista o nisipãrie si s-au gãsit trei molari de mamifer, un strãmos al calului, cu o vechime de peste 11 milioane de ani. Este cel mai vechi sit si primul identificat. Materialul este expus în muzeul nostru. Ne-am extins cercetãrile. Domnul Codrea venea anual si lucram, sãpam, cãutam. Urmãtorul sit arheologic a fost descoperit dupã ce am început colaborarea cu Universitatea din Iasi, Facultatea de Geologie. Din 2009, împreunã cu doctorandul Daniel Bejan, reluãm o parte din zona judetului, la cercetat. Am identificat foarte multe situri arhelogice. În primul rând, situl de la Pogana, situl de la Zorleni, cariera Zorleni – Simila, unde am colectat material paleontologic foarte important. Un alt punct a fost Fãlciul, unde pe malul Prutului a fost identificat un craniu de Bizocriptus, un mamut fosil, i se spune Elefantul Blãnos. Provine din preistogenul superior, are peste 10.000 de ani. În 2011, am descoperit situl de la Cretesti-Dobrina. Acolo am identificat, în pãdurea Dobrina, un loc din care am colectat cea mai frumoasã si mai diversã faunã de acum 10-10,5 milioane de ani. Este al doilea sit ca vechime, identificat. Am instituit o echipã de cercetare din care fac parte asist. univ. Gabriel Rãtoi, prof. dr. Vlad Codrea. Din 2012, m-am înscris la doctorat la Universitatea din Iasi, dar cu o dublã coordonare: prof. univ. dr. Mihai Brânzilã, de la Cluj pe prof. dr. Vlad Codrea. Practic acum apartin de trei institutii: Bârlad-muzeu, Iasi si Cluj – la universitãtile de acolo.
Rep: Cum ati ajuns la ultima descoperire, de la Gherghesti?
Acum multi ani, prin anul 1966, un cetãtean Stan Ilie parcã, a adus la muzeu o fosilã descoperitã de el, care provenea de la un alt elefant mamut, adaptat la o zonã de mlastinã. Este unica fosilã descoperitã în tara noastrã din aceastã specie. Pornind de la aceastã descoperire, am analizat zona împreunã cu prof. Condrea. Acolo, un profesor din Gherghesti ne-a spus cã sunt câteva fosile, sã cãutãm cã vom gãsi. Am cãutat împreunã cu as. univ. Gabriel Rãtoi si cu prof. dr. Daniel Bejan, lutãrii, nisipãrii si în spatele satului Ghergghepti am identificat un loc în care “asteptau” fosilele de la acest Deinoterium (un elefant urias, un monstru, un animal înspãimântãtor). Am gãsit primele fragmente si apoi am vãzut cele douã mandibule, lovite de buldozer când s-a nivelat drumul. Nu stim cât vom gãsi din acest mamut, acum cãutãm, s-ar putea sã nu gãsim scheletul întreg. Am colectat mandibula, o parte din osul cocsal, iar în teren mai sunt încã de colectat multe.
Se vor face din nou sãpãturi, din aceastã sãptãmânã
“Am început restaurarea materialului paleontologic. Sãptãmâna aceasta vom merge din nou sã facem sãpãturi. Vom aduce tot ce gãsim aici, la Bârlad, unde vom încerca restaurarea scheletului. Dupã restaurare îl vom expune în Muzeul “Vasile Pârvan”, nu în altã parte. Deinotherium, specia Deinotherium giganteum a fost unul din cele mai mare mamifere care au existat pe pãmânt, fiind înrudit cu elefantul de astãzi, chiar dacã nu apartin aceleiasi linii de evolutie. Specific pentru elefantul preistoric sunt fildesii prinsi de maxilarul inferior orientati în jos. Înãltimea acestuia varia între 3,5-5 metri. Vom restaura prima datã cele douã mandibule pe care le vom expune imediat în muzeu, cam în douã luni de zile” – Laurentiu Ursache, muzeograf Bârlad.
