REMEBER… Pe 19 noiembrie, s-au împlinit 22 de ani de când, în vremurile tulburi de dupã Revolutia din Decembrie 1989, Vasluiul a fost în atentia României, cu un scandal ale cãror ecouri sunt vizibile si astãzi. Acum 28 de ani, sloganurile la modã din acea vremea au condus la excese, astãzi greu de înteles. Primele initiative private erau primite cu huiduieli, incendieri, bãtãi ale patronilor si furtul mãrfurilor expuse. Georgicã Mocanu, patronul primei consignatii din Vaslui, a simtit pe propria piele ce înseamnã furia vasluienilor. Mocanu a fost la un pas de moarte, dupã pumnii încasati de la vasluieni, iar paguba de peste 7,2 milioane lei de atunci, în jur de 350 de mii de dolari, în banii de astãzi, nu a fost niciodatã recuperatã. Cursul dolarului de atunci era stabilit prin decretul 44, din februarie 1990, la 21 de lei, ceea ce a însemnat o pagubã imensã pentru patronul Mocanu, în conditiile în care un simplu apartament costa 123.000 de lei, în acel moment.
La momentul devalizãrii consignatiei Bel-Ami, Georgicã Mocanu si-ar fi putut cumpãra 58 de apartamente în centrul orasului, adicã douã blocuri-turn. Vasluiul post-revolutionar însemna o serie de sloganuri ca „Nu ne vindem tara!” sau „Ciocoii vor sã-si ia averile înapoi!”. Asta se întâmpla în 1990, adicã în urmã cu 28 de ani. La orice colt de stradã, auzeai sloganuri împotriva patronilor, cei cinci sau sase care aveau afaceri pe atunci în oras. La Vaslui, frãmântãrile nu au ocolit viata politicã si socialã, iar cei care încercau sã înfiripe câte o afacere, în anul 1990, erau tinta sloganurilor anti-capitaliste. Unele persoane din oras care doreau sã-si deschidã, conform legii, afaceri private au fost sanctionate de vasluieni cu distrugerea sediilor societãtilor, furtul mãrfii sau bãtaie. Patronii erau cei care doreau sã „sugã sângele poporului”, spuneau vasluienii. Asa s-a întâmplat si în cazul primei consignatii din Vaslui, Bel-Ami, care, în urmã de 28 de ani, a fost devastatã de furia proletarã, paguba fiind imensã, pentru acele timpuri. La acel moment, consignatia avea încasãri de 2 milioane de lei, zilnic, în conditiile în care un salariu mediu pe oras era de 1.600 de lei. De asta, vasluienii însetati de sânge au tãbãrât asupra consignatiei. A fost o actiune de distrugere comandat si bine coordonatã, se pare, de cãtre fosta nomenclaturã PCR, sustin cei care au stiu ce s-a petrecut acolo.
Acum 28 de ani, situatia era explozivã în oras
Un raport al IPJ Vaslui înaintat cãtre Prefectura judetului, în august 1994, arãta cã: „La data de 1 noiembrie 1990 a avut loc prima etapã de liberalizare a preturilor în România. Din cauza acestui fapt, au început sã aparã manifestãri de nemultumire în special la adresa persoanelor care au înfiintat societãti comerciale cu capital privat si care îsi desfãsurau activitatea pe raza municipiului Vaslui”. O primã manifestare de furie a multimii, un lucru de neînteles astãzi, a avut loc chiar pe 3 noiembrie 1990, când a izbucnit un scandal între mai multe persoane de etnie romã care aveau un chiosc de rãcoritoare în zona Gãrii. Romii ar fi reactionat violent la interventia echipajului de politie, astfel cã „peste 2.000 de persoane din zonã si-au exteriorizat sentimentele de protest fatã de persoanele privatizate, dând foc si distrugând chioscul apartinând numitului Sava Ion, rom, care provocase scandalul”. Vasluienii, în mod sigur manipulati, trebuiau sã înãbuse din fasã orice initiativã privatã, „pentru a nu ajunge iar sclavii ciocoilor”, asa cum sunau sloganurile din acea vreme. Pe 19 noiembrie 1990, acum 28 de ani, în fata societãtii Bel-Ami, una dintre primele societãti private proaspãt înfiintate din oras, care avea drept obiect de activitate atât producerea de produse textile, cât si vânzarea, în regim de consignatie, de diverse produse, s-au strâns câteva sute de vasluieni care, conform raportului politiei, „se manifestau violent împotriva patronului Georgicã Mocanu, pe motivul cã ar face afaceri ilegale, pentru a se îmbogãti”. Pentru a purta un dialog civilizat, atât cât se putea în acele vremuri tulburi, a fost constituitã o delegatie din multime care, împreunã cu seful politiei, a intrat în interiorul consignatiei, situatã chiar în centrul orasului, vis-a-vis de fostul magazin Central, pentru efectuarea unui control cu privire la legalitatea operatiunilor si activitãtii desfãsurate de patron. Se spunea, atunci, cã la Bel-Ami se gãseau tot felul de produse, care lipseau de la Central, în special becuri. La câteva minute de la începerea scandalului, în fata magazinului s-au adunat peste 3.000 de persoane, care au început sã spargã geamurile si sã rupã grilajele, distrugând si sustrãgând bunurile aflate în interior. „S-a încercat interventia din partea organelor de politie, dar multimea a reactionat violent. În urma cercetãrilor efectuate au fost identificate 58 de persoane care au participat direct la distrugerea si sustragerea de bunuri de la unitatea de consignatie Bel-Ami, 14 fiind cercetate în stare de arest preventiv, întocmindu-se dosar penal”, este înscris în raportul înaintat în 1994, la patru ani de la comiterea faptelor respective, de cãtre IPJ Vaslui cãtre Prefecturã.
Patronul Mocanu a primit o bãtaie sorã cu moartea, dar nu a renuntat!!
LUPTÃTOR…Patronul Mocanu a fost bãgat în spital, dupã ce a primit zeci de lovituri, spunând cã „m-am apãrat cât am putut”. „M-am bucurat când am gãsit actele contabile ale firmei, în care aveam trecute nu doar toate obiectele primite în regim de consignatie, dar si stocul de marfã existent. Cu doar o zi înainte achizitionasem o masã de croitorie, care a fost vandalizatã, masã unde se dorea confectionarea de lenjerie de pat pentru spital si pijamale. În plus, datoritã rezistentei fizice, am trecut peste bãtaia primitã de la asa-zisii manifestanti, si nici nu m-am demoralizat, drept dovadã am continuat în domeniul comertului, pânã în ziua de astãzi”, sustine acesta.
