Ofertã de nerefuzat
INTERESANT….Douã surori în vârstã sunt dispuse sã-si doneze apartamentul, unei familii care este dispusã sã le îngrijeascã pânã la moarte.
OFERTÃ… Douã bãtrâne din Vaslui, de 89 ani, respectiv 91 de ani, au nevoie de cineva care sã aibã grijã de ele. La schimb, acestea sunt dispuse sã plãteascã cu propriul lor apartament de douã camere, de pe Strada Smârdan. Nu sub formã de donatie sau vânzare-cumpãrare, ci prin contract de întretinere, încheiat la notariat, cu clauze clare. O ofertã foarte avantajoasã, dacã stãm sã ne gândim cât costã un apartament în ziua de azi si cât de greu reusesti sã strângi banii necesari, în conditiile în care salariile în Vaslui nu depãsesc 1500 lei. Culmea, însã, propunerea lor, se pare, nu prea îi atrage pe vasluieni. “Primesc câte cinci-sase telefoane pe zi, dar când aud de îngrijire pânã la moarte, fug. Care-s tineri, care sunt singuri, fãrã soti sau fãrã sotii, care vor sã primeascã bani cã ne îngrijesc… Niciunul potrivit”, se plânge una dintre bãtrâne.
Tasia Popovici si Anica Popovici sunt douã surori din satul Mânjesti. Dupã ce au terminat scoala, au plecat în Iasi, unde s-au angajat si s-au cãsãtorit fiecare. “Eu am avut o fatã, care a murit la trei luni, din cauza unei infectii intestinale, iar sora mea, Anica, a avut si ea o fatã, care a murit mai târziu. Asa a vrut Dumnezeu. Ne-am vãzut de vietile noastre. Eu am fost laborantã la Institutul de Medicinã, împreunã cu sotul meu, iar sora a lucrat la o fabricã de tesãturã, care nu mai existã. Când am iesit la pensie, vãduve amândouã, pentru cã ne muriserã sotii, am zis sã ne mutãm împreunã, cã dacã mi-e rãu mie, face ea un ceai si are grijã de mine, dacã se simte ea rãu, fac eu. Am vândut garsonierele pe care le aveam si ne-am luat un apartament cu douã camere aici, în Vaslui. Am revenit în judet dupã 55 ani de stat în Iasi”, povesteste tanti Tasia.
“Dacã cãdem la pat, cine mai are grijã de noi?”
Ideea de a cãuta pe cineva care sã aibã grijã de ele le-a venit dupã ce au vãzut ce a pãtit fratele lor. “De o lunã de zile e paralizat pe o parte. Nu avea niciun simptom, doar îl mai dureau picioarele, în rest era bine. A mâncat, s-a culcat si deodatã… Când a venit femeia, care mai avea grijã de casã, sã-i încãlzeascã mâncarea, era întors pe o parte, nu mai putea vorbi. Paralizase partial… S-a dus prin vecini, a anuntat salvarea, l-au dus la spital… Ce sã-i mai facã medicul? I-a dat un tratament si l-a trimis acasã. Are noroc cã are copii, ei îl schimbã, îl spalã, îi dau de mâncare, cã el nici nu poate sã mestece. Mãnâncã cu paiul… E foarte greu, pentru cã nu e suficient o singurã persoanã. În cazuri de astea, trebuie sã se ocupe douã-trei persoane. Nu poti sã-l ridici sau sã-l întorci singur, mai ales dacã esti femeie. Noi suntem douã, am avut grijã una de alta pânã acum, dar mã gândesc cã dacã cãdem la pat, cine mai are grijã de noi? Ce facem? Am zis sã cãutãm pe cineva care sã aibã grijã de noi si, dupã moartea noastrã, sã îi revinã apartamentul”, spune bãtrâna.
Conditiile pe care trebuie sã le îndeplineascã cei interesati
Decise sã gãseascã pe cineva cât mai repede, cele douã femei au dat anuntat la ziar. De vineri, când a apãrut primul anunt si pânã ieri, când am stat de vorbã, au primit o grãmadã de apeluri telefonice. În zadar, însã. Femeile s-au plâns cã atunci când oamenii aud doleantele lor, fug. De ce? Ce-si doresc acestea? “Noi ne dorim pe cineva care sã aibã grijã de noi pânã la moarte si sã îi lãsãm apartamentul fãrã bani. Ne-au sunat atâtea persoane nepotrivite… Care-s tineri, care-s singuri, fãrã soti sau fãrã sotii, care vor sã primeascã bani cã ne îngrijesc… Ne-am tot gândit si cred cã cel mai bine s-ar potrivi doi soti, pensionari, uniti, de bunã-credintã. De ce soti? Pentru cã acum ne mai putem misca, ne putem descurca singure, avem masinã de spãlat, putem sã ne facem de mâncare, dar dacã cãdem la pat? E o situatie cu mare greutate, o femeie singurã nu poate sã te întoarcã sau sã te ridice. De asta spun cã sotul trebuie sã fie si el alãturi, nu sã o trimitã si sã cadã cu noi pe aici. Nu trebuie sã doarmã cu noi, ci doar sã vinã ziua sã ne ajute prin casã. Acum noi ne mai decurcãm, dar ne asteaptã vremuri grele… Când n-om mai putea, trebuie sã ne primeneascã, sã ne spele, sã ne hrãneascã, iar în ultimele clipe, sã stea aici, sã aprindã o lumânare si sã ne înmormânteze crestineste. Avem totul cumpãrat, de la haine pânã la chibrituri. Ce trebuie sã mai facã e sã aibã grijã de utilitãtile de aici. Nu costã mult, e un apartament cãlduros, noi nici nu am dat drumul la centralã si ne este bine asa. Vrem sã facem un cotract cu clauzã de întretinere, dupã moartea noastrã le rãmâne lor… Eu zic cã e avantajos, dar multi se dau înlãturi. Când aud de îngrijire la suferintã, nu le mai trebuie… “, spune bãtrâna.
Cele doua pot fi contactate la numarul de telefon 0335881003.
