spot_imgspot_img
15.6 C
Vaslui
28-mart.-2024

Biserica Domneascã din Vaslui, un monument istoric de o rarã frumusete

- Advertisement -

ISTORIE…Biserica „Tãierea Capului Sfântului Ioan Botezãtorul”, cunoscutã si ca Biserica Domneascã, este cel mai vechi lãcas de cult din municipiul Vaslui, un monument istoric de o rarã frumusete, între ale cãrui ziduri sunt pãstrate pentru totdeauna povestile ostasilor lui Stefan cel Mare care au luptat si s-au sacrificat în Bãtãlia de la Podul Înalt. Biserica a fost construitã în câteva luni, în anul 1490, de marele Voievod Stefan cel Mare. Desi a suferit mai multe modificãri de-a lugul timpului, a rãmas simbolul celei mai mari înfrângeri din istoria islamului în fata unei armate crestine, Stefan cel Mare fiind numit dupã acea luptã eroul crestinãtãtii. În ultimii ani, datoritã preotului paroh Constantin Mogos si a unui grup de arheologi si cercetãtori, au fost scoase la luminã si împrejurimile bisericii, luând astfel nastere o poveste de succes care a avut ca rezultat reconstituirea unei lumi de mult apusã, a târgului medieval Vaslui. Printr-un proiect european de restaurare, consolidare si valorificare turisticã au prins viatã Monumentul Istoric Biserica “Tãierea Capului Sfântului Ioan Botezãtorul” si Situl Arheologic Zona Curtilor Domnesti Vaslui care oferã astãzi o altã înfãtisare orasului, fiind poate cel mai frumos cadru din municipiu.

Biserica domneascã „Tãierea Capului Sfântului Ioan Botezãtorul”, aflatã aproape de centrul orasului Vaslui, este o ctitorie a marelui Voievod Stefan cel Mare (1457-1504), ridicatã în anul 1490. Biserica a fost ziditã în incinta Curtii Domnesti din Vaslui, îndeplinind rolul de paraclis al acesteia. Ea a fost construitã pe locul unei biserici mai vechi, din lemn, datând din secolul al XIV-lea. Pisania originalã, scrisã în limba slavonã, descoperitã în 1882, pe peretele vestic al bisericii, relateazã: „Io Stefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu, Domn al Tãrii Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod, a zidit acest hram cu numele Tãierii cinstitului cap al Sfântului si slãvitului prooroc, înainte mergãtor si botezãtor, Ioan. S-a început în anul 6998, luna aprilie, 27, si s-a sãvârsit în acelasi an, septembrie 20”. Asadar, potrivit pisaniei, dar si conform majoritãtii istoricilor care au tratat acest subiect, biserica a fost construitã în câteva luni. Sunt si istorici precum Grigore Ureche care în Letopisetul Tãrii Moldovei relateazã despre lupta cu turcii de la Vaslui din 1475 si el crede cã biserica s-a zidit chiar în acel an. Însã, pisania amintitã mai sus, mentioneazã anul 1490 si probabil marele cronicar nu a vãzut-o, iar anii 1474-1490 au reprezentat o perioadã agitatã, de lupte cu turcii si alte evenimente care l-au împedicat sã zideascã acest lãcas de cult.

Biserica a fost modificatã de-a lungul timpului

Din Curtea Domneascã de la Vaslui s-a mai pãstrat în timp doar biserica. Ea a rãmas în starea în care a lãsat-o Sfântul Voievod Stefan cel Mare pânã în anul 1650, când a vãzut-o arhidiaconul Paul de Alep, aflat într-o cãlãtorie prin Moldova împreunã cu patriarhul Macarie al Antiohiei. Din descrierea lui Paul de Alep reiese cã Biserica domneascã din Vaslui era un monument însemnat prin pictura si arhitectura ei. Dar Palatul si Curtile Domnesti nu erau în bunã stare pe vremea lui Vasile Lupu si a lui Dimitrie Cantemir. Biserica deterioratã de-a lungul vremii, a fost refãcutã, în 1820, de cãtre Maria Cantacuzino, vãduva logofãtului Costache Ghica, proprietar al mosiei Vaslui. Biserica a fost reziditã, pãstrându-se planul initial, întocmit în vremea Sfântului Stefan cel Mare, la care s-au adãugat  un pridvor si o clopotnitã deasupra pridvorului, acoperind fatada bisericii. Cu prilejul acestei reparatii au dispãrut vechile podoabe care o decorau si fermecau pe vizitatori. În 1865, Epitropia cerea Primãriei sã acopere biserica, deoarece acoperisul era stricat si  ploua înãuntru.  Dupã  cutremurul din 10 februarie 1866, zidurile si bolta bisericii s-au crãpat  si dupã noi demersuri, abia în martie 1889 au început  lucrãrile de refacere, care au durat pânã în 1890. Dar  acoperisul  a fost prost lucrat, fiindcã  numai dupã un an, în 1891, plângerile epitropiei  reîncep, iar ploile afecteazã  din nou biserica si turnul clopotnitã. În anul 1908 a fost restaurat turnul-clopotnitã, acoperisul si cafasul. În cele din urmã, a fost îndepãrtatã tencuiala exterioarã, iesind la ivealã cãrãmizile originale si discurile smãltuite. Peste zece ani crãpãturile în zidãrie reapar, impunându-se o reparatie de calitate. În urma interventiilor preotului paroh-econom, Ioan A. Grigoriu, la Ministerul Cultelor si la Comisiunea Monumentelor Istorice se hotãrãste restaurarea bisericii consideratã monument istoric. Lucrãrile de restaurare au început în anul 1924 si s-au finalizat în 1930. În acea perioadã s-a dãrâmat turla de la clopotnitã. Între dãrâmãturi, s-au descoperit pietre cioplite care constituiau chenarul usii de la intrare si al ferestrelor mari de la  naos si pronaos. Aceste fragmente au permis reconstruirea formei usii de la intrare  în bisericã si a ferestrelor pronaosului care sunt în stil gotic, asa cum erau ctitoriile lui Stefan cel Mare. Turnul care servea clopotnita  nu s-a mai construit, iar mozaicul  deteriorat s-a înlocuit cu dale rosii de piatrã. Cu prilejul acestor reparatii s-au descoperit si trei morminte, fãrã  a stabili cu precizie identitatea celor dezgropati. S-a redeschis  si sfintit la 7 ianuarie 1930 de P.S. Episcop Iacov al Husilor. Cutremurul din 10 noiembrie  1940 a produs câteva crãpãturi în tencuialã, deteriorând pictura boltilor si cea de deasupra cafasului. În vara anului 1942, prin zelul preotului protoiereu, Paul Potorac, se reparã  din nou lãcasul de cult. Informatiile cãlãtorilor strãini asupra Bisericii “Sfântul Ioan” din Vaslui  consemneazã stirea foarte importantã privind existenta picturii interioare si exterioare. Aceste informatii au fost confirmate  de descoperirile arheologice  efectuate acum 30 de ani la Curtile Domnesti sub egida Muzeului Judetean Vaslui  din imediata apropiere  a lãcasului de cult din perioada stefanianã. În urma  descoperirilor au iesit  la ivealã numeroase fragmente de  picturã muralã lucratã în tehnica  fresco, specificã epocii lui Stefan cel Mare si a urmasilor sãi, emitîndu-se ipoteza cã  toate ar  putea  proveni  de la  Biserica  “Sf. Ioan Botezãtorul”, mai ales cã fuseserã  îngropate cu mare grijã în preajma lãcasului de cult. Arhiereul Irineu Crãciunas, în 1970, bazându-se  pe faptul cã în secolul al XVII-lea, cãlãtorii strãini polonezi si  diaconul cãrturar Paul de Alep mentionau în detaliu existenta picturii interioare si exterioare la Biserica “Sf. Ioan”, era convins cã “Biserica ziditã de Stefan cel Mare a fost pictatã în interior în vremea ctitorului sãu, iar mai târziu si în exterior, probabil, în timpul lui Petru Rares“. Prezenta printre fragmentele descoperite a unui grafit în limba românã cu litere chirilice a cuvântului Cuveoasa, probabil Paraschiva sau Ecaterina, permite cercetãtorilor sã considere cã fresca respectivã exista pe timpul lui Vasile Lupu si chiar mai târziu, dupã cum o dovedesc informatiile din relatãrile  unor cãlãtori strãini în Tãrile Române. Biserica “Sf. Ioan” din Vaslui a fost repictatã  în 1890 de un elev al lui  Gh. Tãtãrescu, Grigore Ioanid, rãmânând tributar magistrului sãu. Sunt prezente compozitii  care amintesc de  perioada  Renasterii târzii si a barocului european.  Pictorul a realizat noua picturã într-o atmosferã de apoteozã în tehnica uleiului  pe un suport de gled preparat anume, stilul apartinând scolii de picturã neoclasice românesti, fondat de Gh. Tãtãrescu. Cutremurul din  martie 1977 a produs degradãri la bolti, reclamând urgente reparatii  si de conservare a picturii existente efectuate în anii 1983-1985  sub îndrumarea Tatianei Pogonat, restaurator autorizat, ajutatã  de Romeo Potoracã, reusindu-se în cele din urmã sã se redea  aspectul initial al picturii din 1894 realizatã de G. Ioanid. În perioada 2011- 2015 Biserica a intrat într-un amplu proces de renovare, iar din cauza stãrii de avansatã degradare a picturilor, acestea nu au mai putut fi salvate decât în micã mãsurã. Biserica revine la pictura în tehnica fresco, o picturî nouî executatî de pictorul Alexandru Sîsîrman din Cluj, in colaborare cu Victor Șeremet.

Biserica si Curtea Domneascã, refãcute cu bani europeni

INVESTITIE…Dupã anul 2007 Biserica Sfântul Ioan a recapãtat o parte din suprafata de teren pe care altãdatã era construitã Curtea Domneascã din Vaslui. La propunerea preotului Constantin Mogos, parohul Bisericii Sfântul Ioan, a fost refãcut si reîntregit sitului stefanian din care nu putea lipsi Curtea Domneaascã. Lucrãrile la bisericã si la celelalte obiective au fost realizate prin intermediul unui proiect european denumit “Ansamblul monument istoric Biserica <<Tãierea Capului Sfântul Ioan Botezãtorul>> si Situl Arheologic Zona Curtilor Domnesti – Vaslui”. Restaurare ,consolidare si valorificare turisticã “.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.