|

Buna Vestire, când Dumnezeu devine OM!

TEMELIA PRAZNICELOR… Buna Vestire este ziua în care Arhanghelul Gavriil a fost trimis la Fecioara Maria, în Nazaretul Galileii, pentru a-i vesti Întruparea Fiului lui Dumnezeu. Serbatã în fiecare an la data de 25 martie, Buna Vestire contine în sine în mod virtual toate praznicele crestine. Odatã cu acest eveniment se inaugureazã „plinirea vremii” (Gal. 4, 4) si se descoperã „taina cea din veci ascunsã” (Efes. 3, 9), dupã expresiile pauline. Buna Vestire este socotitã o sãrbãtoare a Maicii Domnului, dar ea este si praznicul Întrupãrii Domnului din Preasfânta Nãscãtoarea de Dumnezeu prin „umbrirea” Duhului Sfânt si, în acest sens, începutul iconomiei mântuirii realizate de Fiul lui Dumnezeu Întrupat.

Una din cele mai vechi sãrbãtori dedicate Maicii Domnului, Buna Vestire este singurul praznic din ciclul mariologic care are un temei biblic. Potrivit Evanghelistului Luca, Arhanghelul Gavriil a fost trimis la Fecioara Maria, care era logoditã cu dreptul Iosif din semintia lui Iuda, în Nazaretul Galileii, pentru a-i vesti Întruparea Fiului lui Dumnezeu. Felul în care arhanghelul îi vesteste acest lucru este inedit. Mai întâi o întâmpinã pe Fecioara Maria prin cuvintele: „Bucurã-te ceea ce esti plinã de har! Domnul este cu tine, binecuvântatã esti tu între femei!” (Lc. 1, 28). Bucuria pe care i-o vesteste trimite la bucuria prezentei lui Dumnezeu, ce caracterizeazã mesajul evanghelic si care este opusã tristetii pãcatului. Motivul alegerii divine nu ne este relatat si, desi Evangheliile nu ne spun nimic cu privire la trecutul Preasfintei Fecioare, din traditia oralã, consemnatã din vechime la Iuliu Africanul (sec. II), în evangheliile apocrife, în unele scrieri patristice si în imnografia Bisericii, aflãm câteva amãnunte care completeazã imaginea despre Maica Domnului si care justificã oarecum cuvintele îngerului. Astfel, aflãm cã ea s-a nãscut în urma rugãciunilor pãrintilor ei Ioachim si Ana, cã a fost închinatã Templului, unde a si petrecut de la 3 la 15 ani, cã în Templu a trãit în rugãciune, curãtie si studiu etc

Dovedind maturitate spiritualã si multã smerenie, Maica Domnului cere explicatii: „Cum va fi aceasta de vreme ce eu nu stiu de bãrbat?” (Lc. 1, 34). Atunci i se descoperã faptul cã zãmislirea va fi prin pogorârea Duhului Sfânt, iar ca semn îi vesteste zãmislirea Elisabetei, care era stearpã. În urma acestui dialog, Maica Domnului se supune alegerii divine rostind: „Iatã roaba Domnului. Fie mie dupã cuvântul tãu!” (Lc. 1, 38).

Începutul mântuirii si arãtarea Tainei celei din veac

Deoarece acum Fiul lui Dumnezeu se pogoarã în pântecele Fecioarei Maria prin Duhul Sfânt pentru a Se înomeni, Buna Vestire este rãdãcina sau temeiul tuturor praznicelor, întrucât toate celelalte momente importante ale iconomiei mântuirii serbate în cadrul anului bisericesc derivã din ea. În acest sens, putem afirma cã toate celelalte praznice sunt cuprinse virtual în praznicul Bunei Vestiri, sau cã praznicul de astãzi este „început” al tuturor celorlalte.

Traditii de Buna Vestire

Sãrbãtoarea cea dintâi a Maicii Domnului  este cunoscutã în calendarul popular sub denumirea de Ziua Cucului. De ce ziua cucului? Pentru cã în aceastã zi are loc primul sãu cântec, prin care anuntã vestirea primãverii.  Potrivit traditiei, dacã primul cântec al cucului era auzit pe stomacul gol, în spatele omului, era semn rãu: „Cucu-n spate mi-a cântat/ si moartea m-a sãgetat!”. Existã obiceiul ca în aceastã zi, sã se numere de câte ori cucul îsi cânta numele, numãr care ar descoperi câti ani mai avem de trãait. Flãcãii si fetele îl intrebau pe cuc când se vor cãsãatori: „Cucule voinicule/ Câti ani îmi vei da/ pân’ m-oi însura (mãrita)?”. Dacã se întâmpla ca dupã rostirea acestor cuvinte, cucul sã cânte, cântecul sãu echivala cu un an de astepare. Dimpotriva, dacã el tãcea, tãcerea sa era semn cã avem de-a face cu o cãsãtorie grabnicã. De asemenea, craca pe care a cântat cucul de ziua sa, era tãiatã si pusã în scaldãtoarea fetelor, în speranta cã flãcãii nu le vor ocoli. Este bine sã mâncãm peste ca sã fim sãnãtosi si vioi ca pestele în apã; Cine se ceartã de Buna Vestire are necazuri mari tot anul; Cântecul cucului trebuie asteptat cu veselie, cu stomacul plin si cu bani în buzunar pentru a avea parte de lucruri bune, iar dacã se întâmplã sã te surprindã cântecul cucului posomorât si cu stomacul gol, atunci e semn rãu, iar lucrurile nu vor merge tocmai bine tot anul; Se punea pe pragul casei pâine, sare si apã, ca hranã pentru îngeri; La sate, se scot din lãzi straiele si tesãturile la aerisit; Tot la sate, pentru alungarea serpilor de lângã casã si a insectelor si omizilor din livezi, se afumau cu tãmâie si cârpe arse casele, curtile si livezile; În unele zone, Blagovestenia era consideratã neprielnicã pentru rodul pãsãrilor, animalelor si plantelor, nu se puneau clostile sau se credea cã din ouãle ouate în aceastã zi nu ies pui, vacile nu se „goneau”, iar, Moldova si Bucovina, nu se semãna porumbul. În schimb, în vestul tãrii se obisnuia sã se altoiascã pomii, iar în nord, unde primãvara soseste mai târziu, sã se scoatã stupii la iernat.

“Sã muncesti de Buna Vestire este un pãcat de neînchipuit. Cicã dacã ar mãcina unul mãlai si din mãlai ar face o mãmãligã pe care ar arunca-o în apã, pestii care ar mânca din ea ar muri. Dacã ar pune mãmãliga pe pomi, pomii n-ar rodi. Ouãle ouate în aceastã zi nu sunt bune de clocit. Nici împerechere fãcutã între animale în aceastã zi nu e bunã”, scrie Irina Nicolau, în Ghidul sãrbãtorilor românesti.