OPINII
Cristian Pãtrascu
Cum scriem noi despre Prefecturã? Noi scriem frumos despre Prefecturã! “Bã, sã fiti fericiti, cã dacã nu, vã ia mama dracu’!”, este o altã replicã, din timpul comunismului.
Purtãtorul de cuvânt de la Prefecturã, intrat deja în toate analele institutiei ca cel mai slab astfel de reprezentant, îsi tot dã în petec neîncetat ba când predã lectii presei, ba când organizeazã câte o sedintã cãreia îi lipseste tocmai organizarea.
Ieri, în sedinta cu primarii organizatã de institutie la inspectoratul de politie, organele au venit sã ridice presa pentru cã “nu aveti treabã aici!”. Asta pentru cã nu a fost treaba Prefecturii, si în spetã a purtãtorului de cuvânt, sã facã ca presa sã aibã treabã, ca de obicei, în astfel de sedinte. Pentru cã reprezentantul Prefecturii în relatia cu publicul, cu un comportament mai degrabã umoristic pentru un purtãtor de cuvânt, are alte treburi. El învatã presa cum sã scrie si, mai ales, cum ar trebui sã parã el cã îsi face treaba. Iar presa ar trebui sã fie fericitã cã poate vorbi cu el, adicã, cu alte cuvinte, cã are o astfel de comunicare. “Da’, cum scrii despre Prefecturã?!”, întreabã Alexandru Barbu cu mirare. “Credeam cã o sã avem o bunã comunicare”, continuã purtãtorul de parole… de acces în “tainele” institutiei.
Guvernul României a alocat niste bani judetului Vaslui pentru pagubele produse de inundatii. Purtãtorul de cuvânt al reprezentantilor executivului în teritoriu nu stie când, câti si cum. Primarii nu au terminat nici acum inventarierea terenurilor cerutã de lege si riscã amenzi, potrivit legii. Purtãtorul de cuvânt habar nu are care este situatia acestei inventarieri.
Dar, precum într-una dintre cele mai celebre scenete ale umorului românesc, rãmânând un elev al comunicãrii, Alexandru Barbu poate sã vorbeascã doar despre… “Castravetele” pe care îl reprezintã, precum sunã speech-ul lui Caragiale interpretat de Florin Piersic. Iar castravetele este tocmai el si institutia pe care fãrã onor pretinde cã o reprezintã.
Alexandru Barbu poate sã vorbeascã mult si bine, orice l-ai întreba, despre ce este si ce face Prefectura, singura lectie învãtatã, despre castravete. Dacã vrei sã îl asculti vorbind despre… “ferigã sau cartofi sau bulbi” o sã-ti rãspundã bâlbâit: “Eu… eu… eu… eu… am sã iau nota 10 despre castraveti!”. E usor de închipuit cã “fonctia” îl depãseste si e complesit de propria importantã …”Numa la foame ti-e gândul, mâncãule!”, iar în rest… “e o elipsã, elipsa… cometei!”. Ca sã ne amintim si despre vremea în care comunicarea la Prefectura Vaslui chiar strãlucea, în timpul scurtului mandat de purtãtor de cuvânt al Mariei Costea, pe vremea prefectului Radu Renga.
Fatã de acea perioadã, când aproape nicio întrebare nu rãmânea fãrã rãspuns …curcubitaceea de astãzi de la Prefecturã nu stie sã spunã altceva decât ce este… castravetele, adicã Prefectura, adicã el. “Castravetele este un fruct dicotiledonat, de culoare galben-verzuie, el face parte din familia curcubitaceelor, are tulpina în formã de vrej, se înmulteste prin seminte si are 98% apã”… Apã de ploaie.
Castravetele mai are însã si alte proprietãti. Vitã târâtoare, el creste agatându-se cu ajutorul unor cârcei (politici) si, oricât de ofilit, vestejit, neproductiv ar fi, pretinde sã se înfãtiseze semet pe tulpinele altor plante (din Prefecturã) precum ceea ce nu este. Are si câteva calitãti si functii terapeutice. De exemplu, una recunoscutã medical pentru castravetele veritabil este de remediu împotriva constipatiei: prin simpla sa aparitie poate destinde atmosfera cu ai sãi peri aspri (plini de gel) prevãzuti în partea superioarã care s-ar putea numi cap. Dar nu e asa, pentru cã dacã îi ceri: “Dã-mi exemplu de o propozitie simplã!”… sau de ceva ce stii despre ce se întâmplã în institutia pe care o reprezinti, el îti rãspunde: “Eu am un castravete!”… si, dacã vrei sã comunicãm, vezi cum scrii despre Prefecturã. “…Simt cã-nebunesc, prostovane!”.
