CINEMA… „Fotbal Infinit”, cel mai nou film al regizorului vasluian Corneliu Porumboiu, intrã de sãptãmânã aceasta în cinematografele din tarã, iar de sãptãmâna viitoare (16 martie) si în cele din Vaslui si Bârlad. Pelicula a avut premierea mondialã la Festivalul International de la Berlin si a primit aprecieri din partea mai multor critici de film. Publicatii precum The Guardian, The Hollywood Reporter si Screen Anarchy au scris recenzii despre aceastã nouã productie, fiind caracterizatã drept o peliculã „amuzantã, emotionantã si de o subtilitate aparte”. „<<Fotbal infinit>> are momente reusite de umor fin, care alterneazã cu introspectii subtile ale unui protagonist neconventional”, noteazã The Hollywood Reporter, în vreme ce Screen Anarchy scrie cã filmul lui Porumboiu prezintã „cele mai autentice si amuzante secvente care au fost vãzute la Festivalul de la Berlin”.
Filmul spune povestea lui Laurentiu Ginghinã, un functionar din cadrul Prefecturii Vaslui, care îsi doreste sã revolutioneze fotbalul prin schimbarea regulilor. Regia lui Porumboiu e simplã, dar în acelasi timp subtilã. Întreg filmul constã într-un interviu pe care i-l ia personajului în mai multe locuri importante pentru viata lui: pe terenul unde si-a rupt piciorul în 1986, în uzina unde a avut alt accident în 31 decembrie 1987 si a trebuit sã meargã pe jos câtiva kilometri pânã acasã, la Prefecturã unde distribuie corespondenta, pe terenul acoperit unde experimenteazã noile reguli, acasã.
„Am jucat fotbal în timpul adolescentei mele, crezând cã într-o bunã zi voi deveni un jucãtor profesionist”
Cum a apãrut ideea acestei pelicule, ne-a explicat însusi regizorul vasluian, Corneliu Porumboiu: „Într-o zi, un prieten din copilãrie mi-a spus cã fratele sãu, Laurentiu, a schimbat regulile jocului de fotbal si a încercat fãrã succes sã-si promoveze noul sport. Cu mai bine de zece ani în urmã, Laurentiu mi-a spus si despre niste reguli noi care ar îmbunãtãti jocul de fotbal. În acel moment, nu l-am luat în serios. Tatãl meu a fost jucãtor de fotbal, apoi a devenit arbitru. Am jucat, de asemenea, fotbal în timpul adolescentei mele, crezând cã într-o bunã zi voi deveni un jucãtor profesionist. Deci, pentru mine, ideea schimbãrii regulilor era aproape de o erezie. Totusi, am fost intrigat cã a petrecut atât de mult timp încercând sã schimbe regulile fotbalului. Am vrut sã cunosc istoria noului sport al lui Laurentiu, din momentul în care a venit cu ideea pânã astãzi. În scurt timp, mi-am dat seama cã un conflict se ascunde în povestea lui – Reguli versus Libertate, o temã de care am fost întotdeauna interesat. Deci, a trebuit sã fac un film. În discutiile mele anterioare cu Laurentiu am evitat sã vorbesc despre regulile sportului sãu, pentru cã am vrut sã le descopãr în timpul filmãrilor. Cu un echipaj mic de film, doi operatori de camerã si un înregistrator de sunet, m-am dus la Vaslui, orasul meu natal si orasul lui Laurentiu, simtind, ca regizor de film, cum ar fi sã joc un altfel de joc”.
