„Să-ți dea Dumnezeu sănătate, domnița! Îmi dai și mie un ban?‟ sau: „Ajutați un biet copilaș, da-ți-mi și mie un ban să iau o pâine la copil!‟ sunt doar câteva dintre replicile celor care apelează la mila trecătorilor. Copii, adulți, oameni bătrâni… nu contează vârsta atunci când sărăcia „mușcă‟ mai aprig decât gerul din carnea unui om plăpând. Problema apare atunci când cei care ne cer ajutorul devin violenți în momentul în care nu primesc ceea ce vor. În Focșani, o băbuță gârbovită și cu un picior vizibil afectat de boală, cere bani în lacrimi… unii îi dau, alții nu. Atunci când are de a face cu un refuz, femeia înjură, scuipă și blesteamă… este de ajuns să ai de a face o singură dată cu furia ei, ca a doua oară să nu-ți mai dorești să-ți iasă în cale.
Trecând la polul relativ opus – al celor care stâng bani în numele copiilor bolnavi, un anume T.B. de la o asociație din Bacău poate fi întâlnit aproape în fiecare zi în Autogara din Focșani. Mesajul este același, glasul la fel de mieros, iar individul mereu uns cu toate alifiile. Fiecare zi este sfântă, fiecare călătorie până la destinația x este presărată cu gândurile lui bune. Dar, pentru că mereu intervine un dar, „trimisul‟ asociației pe pământ nu ratează ocazia să-i critice pe călătorii care nu vor să răspundă apelului umanitar lansat de el: „Săracilor! Doamne, nu am mai văzut așa ceva!‟, spune destul de tare T.B. atunci când coboară, cu coada între picioare, din autobuz. Se mai întâmplă să se întâlnească cu câte o cunoștință „la serviciu‟ căreia să i se plângă că de dimineață este în picioare, și face ceea ce statul român nu: ajută copii.
Cum acționează poliția în cazul cerșetorilor sau al persoanelor care solicită donații…https://monitoruldevrancea.ro/2019/09/18/galerie-foto-cersetorii-focsaniului-de-la-cei-care-te-injura-la-cei-care-chiar-au-nevoie-de-ajutor/
