SÃ-I AJUTÃM… Cinci copii din suburbia Rediu au nevoie de hãinute si încãltãminte pentru a merge la scoalã. Alin (10 ani), Florin (9 ani), Carla (5 ani), Stefãnut (4 ani) si Costel (2 ani) trãiesc împreunã cu mama lor într-o casã socialã sãrãcãcioasã. Nu au televizor, nu stiu ce înseamnã jucãrii, iar când primesc un dulce, e zi de sãrbãtoare. Merg la scoalã, respectiv grãdinitã, sunt cuminti si totodatã extrem de energici si curiosi sã exploreze lumea. Au dorinte, visuri si sperante cã, atunci când vor creste, vor avea bani sã-si cumpere tot ce le pofteste inima. Pânã atunci însã îsi doresc doar sã nu mai sufere din cauza lipsurilor. Sã aibã în ce sã se îmbrace ca sã meargã la scoalã si la grãdinitã, ca sã nu râdã ceilalti copii de ei.
Familia Istrate locuieste de aproape doi ani la într-o casã socialã din Rediu. E greu încercatã de lipsuri, dar si de probleme de comunicare cu tatãl. “Ne este foarte greu. Trãim doar din 500 lei, pentru cã, desi teoretic mai avem încã vreo 800 lei la venit, practic nu-i avem. Sotul are o pensie de handicap de gradul I, dar vine pe numele lui si nu ne dã deloc din ei. Vine când si când pe acasã, la o sãptmânã sau chiar la o lunã. A zis cã el e bãiat de oras, cã nu se poate adapta aici. Stã în casa bãtrâneascã de pe strada Libertãtii, cu fratii lui, cã soacrã-mea nu mai trãieste…”, spune cu amãrãciune Irina, mama celor cinci copii.
Tatãl i-a lãsat pe copii fãrã aragaz si butelie. Le-a vândut
Fãrã Florin, tatãl copiilor, e mai bine, spune femeia. “Când vine, e numai ceartã si panaramã aici. Ne certãm de la neajunsuri, nu sunt bani. Ultima oarã când a venit, acum vreo douã sãptãmâni, ne-am certat foarte tare. A avut tupeul sã dea si în mine. Mi-a dat câteva palme în cap. El obisnuieste sã facã datorii, iar lumea vine la mine sã le dau banii. Eu le rãspund cã nu am avut de unde, cã am copii, sunt desculti, goi, n-am cu ce sã-i trimit la scoalã. Florin o tine pe a lui: <<trebuie sã plãtesc datoriile mele, cã mã prinde cutare si mã bate>>. I-am zis, dacã nu esti corect, nu mai face datorii la oameni si a început sã dea în mine. În prima cãsãtorie tot am fost lovitã în cap, nu mai vreau. Prefer sã stau singurã decât cu el. De curând mi-a luat si butelia, si aragazul. Le-a vândut, pe butelie a luat 50 lei, iar pe aragaz, 80 lei. Noroc de vecini, cã mi-au dat un aragaz si o butelie pe care am încãrcat-o pe datorie, ca sã le mai fac o mâncare la copii. Lemne nu avem, mai primim de la vecini câte un bustean. Îl tai cu toporul si fac focul în casã, cã altfel e foarte frig”, povesteste femeia traiul greu de zi cu zi. Cei care vor sã facã o bucurie celor cinci frati, ne pot da un mesaj pe adresa redactiei office@vrn.ro sau pe pagina de Facebook Vremea nouã – Stiri Vaslui, pentru a-i pune în contact cu familia Istrate.
