INVITATIE… Inginerul si scriitorul dãnestean Ion Mitican va fi comemorat duminicã, 24 martie, ora 11:00, în cadrul unui colocviu ce va avea loc la Muzeul Municipal Iasi, Sala Gheorghe Ghibãnescu. Colocviul va fi urmat de o expozitie dedicatã memoriei celui care a evocat, prin vorba sa blândã, dulci amintiri din vechiul Târg al Iesilor. Prea putin cunoscut la noi în judet, Ion Mitican este omul care a contribuit enorm la iluminarea mai multor sate si cartiere din Vaslui. De altfel, primul sat pe care l-a electrificat este Dãnestiul, satul sãu natal.
Ion Mitican s-a nãscut pe 11 aprilie, într-o familie de tãrani simpli. Dupã absolvirea scolii primare în localitatea natalã, Dãnesti, a intrat în anul 1942 la Liceul National din Iasi. Pentru cã apoi a început rãzboiul, acesta a fost nevoit sã îsi continue studiile la Liceul Mihail Kogãlniceanu din Vaslui pânã în toamna anului 1948, când a revenit la Liceul National. Între anii 1950-1954 a urmat cursurile Facultãtii de Electrotehnicã din cadrul Institutului Politehnic din Iasi. Dupã examenul de stat din februarie 1955, a fost repartizat ca inginer la Ministerul Energiei Electrice, dar spre stupoarea profesorului Cristofor Simionescu, rectorul de atunci al Institutului Politehnic din Iasi, a refuzat repartitia si s-a angajat ca inginer electrician la EACS – Vaslui, pentru a putea electrifica satul natal. A lucrat, astfel, la Uzina Electricã din Vaslui, ocupându-se cu iluminarea unor cartiere din oras si electrificarea câtorva sate.
A refuzat un post la Ministerul Energiei Electrice pentru a fi electrician la Vaslui
Despre dorinta de a-si electrifica satul, acesta a povestit cu drag cã fãcea conferinte vara la tarã, pe perioada studentiei, si le povestea tãranilor diverse lucruri despre tunete, fulgere, curent electric sau radio. “Dupã ce am terminat facultatea era normal sã-mi respect angajamentul fatã de ei. Aveam o repartitie foarte bunã la Ministerul Energiei Electrice si cu toate astea, am cerut rectorului sã mã lase sã plec la Vaslui. Acesta rãmãsese uimit de dorinta mea, pentru cã acolo nu existau instalatii electrice. În loc sã mã angajez pe post de inginer, m-am angajat ca electrician. Voiam sã fiu cât mai aproape de satul meu, care era la 20 de kilometri distantã. M-am imprietenit cu cei de la uzinã ca sã pot lua si eu niste sârmã, pentru cã de asta aveam nevoie în sat. La 23 august 1955 s-a facut luminã în sat. Pe la ora douã dupã-amiazã se auzea la radio: “Se transmite din satul Dãnesti, Vaslui, pornirea curentului prin autoimpunere” (adicã prin mijloace locale, nu investitii de la stat). Statul fãcea astfel de investitii doar în localitãtile de mare importantã, centre de radio, sate colectivizate. Iar Dãnestiul era un sat de rãzesi de pe timpul lui Stefan cel Mare. În ziua aceea s-au adunat toti din satul nostru si de prin satele vecine la Cãminul Cultural, si toti asteptau de acum sã vinã curentul, iar noi eram tãmâie pentru cã grupul de electrogen se învârtea, dar nu dãdea curent. Am impresia si în ziua de astãzi cã ne-a sabotat cineva, sã ne taie putin din elan, pentru cã erau multi mesteri pe acolo veniti de pe la Vaslui, care erau invidiosi pe ceea ce reusisem noi sã facem. Balul a început pânã la urmã pe întuneric, si pe la ora 22:00 s-a fãcut o luminã mare. S-a luminat tot satul si toatã lumea tipa de bucurie. Acesta a fost un moment frumos din viata mea”, povestea Ion Mitican în urmã cu 11 ani.
