|

Condamnat la 18 ani, pentru o faptã pe care spune cã nu a comis-o

Drama unui detinut din Penitenciarul Vaslui

POVESTE DE DUPÃ GRATII… Un tânãr de 22 ani, închis la Penitenciarul Vaslui, trãieste o adevãratã dramã. A fost încarcerat în urmã cu trei ani, pe când de abia împlinise vârsta majoratului, pentru o faptã, pe care, spune el, nu a comis-o. Acesta a fost condamnat la ani grei de închisoare pentru cã, împreunã cu alti trei bãrbati, a sechestrat si violat o tânãrã care furase 200 lei dintr-un bar. “Fiul meu, Lozincã Dragos Constantin, face închisoare fãrã a fi vinovat. Este inculpat într-un dosar <<fabricat>> de comisarul N. B, de la Politia Roman, sprijinit de procurorul G. M. C. de la Parchetul de pe lângã Judecãtoria Roman”, spune tatãl tânãrului, într-o scrisoare deschisã, trimisã ministrului Justitiei Tudorel Toader. De asemenea, acesta povesteste conditiile din închisorile din România în care a fost încarcerat fiul sãu pânã sã ajungã la Vaslui: “supraaglomerare în camere, plosnite, râie, asistentã medicalã refuzatã uneori, camere fãrã geam la fereastrã, mâncare si grupuri sanitare infecte, abuzuri ale personalului”.

Circumstantele faptei de care este acuzat tânãrul seamãnã cu cele ale celebrului caz de viol de la Vãleni. Fapta s-ar fi consumat în luna martie a anului 2014, când o tânãrã de 19 ani a intrat într-un bar din zona centralã a orasului Roman si, într-un moment de neatentie a barmanitei, a furat 200 lei si a fugit. A fost prinsã de angajatã si, drept pedeapsã din partea administratorului barului, fata a fost sechestratã. Acesta si-a chemat trei amici si, împreunã, au torturat si violat fata. Dupã o noapte de chin, tânãra a fost abandonatã pe un câmp. Pentru cã avea mai multe furturi la activ, tânãra nu a depus plângere, însã autoritãtile au aflat de întâmplare si au demarat cercetãrile. Toti cei patru bãrbati au primit condamnãri cu executare între patru si sapte ani.

“O infractiune care provoacã repulsie, pe bunã dreptate, oricãrei persoane la auzul ei”

Dragos Lozincã, fiul unui cunoscut om de afaceri, a pledat de la început nevinovat. Tatãl sãu a încercat pe toate cãile sã îsi scape bãiatul de închisoare. Cea mai recentã actiune este o scrisoare deschisã, trimisã ministrului Justitiei, Tudorel Toader. “Într-un sistem judiciar care functioneazã represiv si abuziv, la nivel institutional si la nivel personal, unde o sentintã definitivã are o singurã cale de atac, am avut <<norocul>> sã obtin probe care dovedesc fabricarea dosarului penal, în urma cãruia cursul vietii normale a fiului meu a fost stopat si a ajuns sã cunoascã conditiile de detentie în închisorile din România. Din nefericire si spre <<ghinionul>> meu, al fiului meu, al acestui popor rãbdãtor si plin de sperante, am ajuns sã cãutãm dreptatea chiar în sistemul care ne-a nedreptãtit. Subsemnatul, am constat si am putut descoperi mecanismul <<fabricãrii>> dosarului penal, înregistrat la Judecãtoria Roman, sub nr. 3303/291/2014, dupã ce, în perioada august-septembrie 2015, am intrat în posesia unei corespondente care continea: 1) scrisorile denuntãtorului C. S. cãtre victima S. M. L., în perioada când se desfãsura procesul si dânsa se afla în arest preventiv la IPJ Neamt, fiind cercetatã pentru mai multe fapte de furt; 2) scrisorile <<victimei>> S. M. L, din iulie 2015, când dânsa se afla acasã dupã o sentintã cu susendare pentru furt, cãtre <<iubitul>> aflat în Penitenciarul Vaslui. În urma lecturãrii acestor scrisori si a altor documente din dosar am putut constata cum <<victima>> S. M. L. era sfãtuitã, amenintatã, santajatã de comisarul N. B., de denuntãtorul C. S., prin scrisorile trimise de acesta din urmã, sã facã declaratii mincinoase în instantã pentru a se obtine condamnarea fiului meu si a altor trei persoane în dosarul de mai sus, pentru viol. O infractiune care provoacã repulsie, pe bunã dreptate, oricãrei persoane la auzul ei”, a scris tatãl tânãrului. De asemenea, în cadrul scrisorii, acesta sustine cã scrisorile nu au fost luate în calcul: “nu s-a fãcut niciun demers, o actiune de administrare de probe sau de verificare a probelor depuse la dosar, nu s-au audiat martorii propusi, nu s-a dorit expertizarea înscrisurilor (scrisorile) depuse ca probe. (…) Domnule ministru, considerati cã mai este posibil ca în aceastã tarã, în România, mai poate exista dreptate? O justitie impartialã în care oamenii sã aibã încredere, sã nu mai trãiascã cu teama cã pot ajunge în puscãrie nevinovati, cã au telefoanele ascultate, cã intimitatea lor este permanent supravegheatã mai ceva ca în epoca Ceausescu”, se aratã în scrisoarea trimisã ministrului Justitiei.