spot_imgspot_img
11.9 C
Vaslui
29-mart.-2024

Contributia cretestenilor la înfãptuirea Marii Uniri de la 1918

- Advertisement -

ISTORIE… Monumentul dedicat soldatilor din Cretesti care au luptat pentru ãnfîptuirea Marii Uniri.

MARTORI LA UNIRE…Devenitã Ziua Nationalã, data de 1 Decembrie are o semnificatie istoricã aparte. Ca întreaga Românie, la chemarea lansatã de regele Ferdinand I pentru reîntregirea tãrii în hotarele României Mari de la 1 decembrie 1918, fiii Cretestiului au ajuns la Alba Iulia si s-au contopit cu marea de 100.000 de români veniti din toate colturile tãrii. De altfel, micuta comunã vasluianã si-a adus tributul de sânge în Primul Rãzboi Mondial, remarcându-se faptele de vitejie ale ostasilor din Regimentul 12 Dorobanti „Dimitrie Cantemir” Bârlad. Ostasii cretesteni au luptat cu curaj si, pãtrunsi de îndemnul „pe aici nu se trece”, au spart frontul german din zona Mãrãsesti-Mãrãsti, arãtând lumii vitejia si spiritul de sacrificiu al armatei române. Multi dintre ei au plãtit cu pretul vietii realizarea idealului national. Pentru a aminti generatiilor viitoare spiritul lor de sacrificiu si de jertfã, numele celor care au murit pe câmpul de luptã au fost adânc sãpate în placa de marmurã aflatã pe monumentul eroilor din Cretesti de Sus, ridicat prin grija familiei de învãtãtori Eugenia s Marin Benghius, monument inaugurat în luna mai 1928.

Cu toate cã se gãseau departe de linia frontului, cretestenii au trecut prin aceleasi greutãti si neajunsuri si au trebuit sã facã aceleasi sacrificii pe care le-a fãcut întreaga tarã: jertfe de sânge, pierderi de bunuri materiale, asigurarea hranei pentru cei de pe front.

Strãinul vine sã-ti mulgã vaca ta, nu vine cu vaca lui de acasã”

Catinca Târtãu are 96 de ani. Îsi aminteste povestile pãrintilor, povesti în care soldatii armatei ruse erau personajele negative. „Mamei îi dãdeau lacrimile de fiecare datã când ne povestea despre Primul Rãzboi Mondial. Cea mai mare nenorocire era când intra armata rusã în sat. Femeile si copiii erau scosi din casã ca sã aibã unde dormi soldatii. Când gãseau câte un butoi de vin trãgeau cu pusca în el, apoi se îngrãmãdeau sã-si umple butelcutele. Oile, porcii se sacrificau în casã, pentru cã afarã era frig. Le plãcea sã murdãreascã peretii cu sângele animalelor”, îsi aminteste bãtrâna

Scenele acestea de groaza au rãmas în memoria acelor copii. Peste timp au fost povestite nepotilor lor, cu gândul de a-i face pe sã înteleagã cã tara trebuie întotdeauna apãratã si cã strãinul „nu vine niciodatã din tara lui cu vaca de acasã, legatã de cãrutã, el mulge vaca ta”.

Rãzboiul si tifosul transformã scolile din Cretesti în spitale de campanie

Nu doar cretestenii de acasã sufereau de pe urma rãzboiului, ci si cei plecati pe front. Fiind slab înarmati, soldatii nostri nu fãceau fatã atacurilor armatei austro-ungare. În iarna din 1916-1917, numãrul rãnitilor si al bolnavilor de tifos era atât de mare încât n-au mai încãput în spitalele de campanie amenajate la Husi. Pentru a cuprinde toti bolnavii din zonã, localul scolii din Cretesti de Sus si câteva locuinte din sat au fost transformate în spital de campanie pentru contagiosi. Cei câtiva infirmieri cu sumare cunostinte medicale, lipsa medicamentelor si conditiile precare de igienã au fãcut însã ca multi eroi, veniti din cele mai îndepãrtate colturi de tarã, sã-si afle sfârsitul la Cretesti.

Biserica din Cretesti se implicã în ajutorarea familiilor celor plecati pe front

Un rol foarte important în ridicarea stãrii de spirit a populatiei din Cretesti l-au avut cei trei preoti ai comunei, Nicolae Pavlov, Vasile Cotae si Sava Dumitru, care au contribuit la întãrirea moralului ostasilor. În plus, Biserica a acordat, în acea vreme, mai multe ajutoare de ordin material, dar si spiritual familiilor celor plecati, sprijinindu-le sã depãseascã mai usor iarna grea. Ajutatã si de misiunea francezã, condusã de generalul Berthlot, care a dotat-o cu arme si munitii, armata românã a reusit sã se refacã. În „Însemnãrile fugare din rãzboiul pentru reîntregire” din 1923 ale cãpitanului de infanterie Aureliu C. Locusteanu se face referire la acele momente de rãscruce pentru oastea românã. „A sosit în tarã misiunea francezã, care ne învatã tainele rãzboiului modern, cãci francezii au destulã practicã acum si au trecut prin clipe mult mai grele decât acelea prin care am trecut si trecem noi. Au înfiintat fel de fel de scoli, unde ofiterii si gradele noastre învatã instructia cea nouã pentru ca în urmã sã o împãrtãsim soldatilor”. Pe pãmântul Moldovei renãstea o armatã nouã, mult mai bine dotatã, cu un alt nivel de organizare. Toti ostasii erau nerãbdãtori sã dea piept cu inamicul, sã treacã la eliberarea teritoriului cotropit de dusman si la realizarea scopului cu care tara intrase în rãzboi, fãurirea României Mari.

Dorobantii din Cretesti impresioneazã prin curaj si jertfã

PROMISIUNE ONORATÃ…Pentru a-i motiva Guvernul de atunci al României le-a promis pensii si ajutoare gradelor militare inferioare, fãgãduind ostasilor, proveniti în mare parte din rândurile tãrãnimii, pãmânt si drept de vot. În sedinta Parlamentului din 16 decembrie 1916, regele Ferdinand, în mesajul tronului arãta: „sã spunem tãranului cã luptând pentru unitatea nationalã, el luptã totodatã si pentru dezvoltarea lui politicã si economicã… Vitejia lui îi dã drepturi si mai mari asupra pãmântului pe care îl apãrã si se impune mai mult ca oricând ca la sfârsitul rãzboiului sã înfãptuim reformele agrare si electorale”. În aprilie 1917, regele revine asupra acestor promisiuni, printr-o proclamatie adresata soldatilor prin care îi asigurã cã „si-au câstigat dreptul de a stãpâni, într-o mãsurã mai largã pãmântul pentru care s-au luptat”, precum si dreptul de a avea o mai largã participare la treburile statului”. Încântati de aceste promisiuni, ostasii români luptã sub comanda generalilor Averescu si Eremia Grigorescu cu o dãruire pâna la jertfã. La Mãrãsesti-Mãrãsti-Oituz, dar si în alte localitãti sparg frontul german, arãtând lumii vitejia si spiritul lor de sacrificiu. În aceste lupte si în cele care au urmat, pãtrunsi de îndemnul „pe aici nu se trece”, s-au jertfit pentru reîntregirea neamului un numãr mare de cretesteni care fãceau parte din Regimentul 12 Dorobanti „Dimitrie Cantemir” din Bârlad. Pentru a aminti generatiilor viitoare spiritul lor de sacrificiu si de jertfã, numele lor au fost adânc sãpate în placa de marmurã aflatã pe monumentul eroilor din Cretesti de Sus, ridicat prin grijã familiei de învãtãtori Eugenia si Marin Benghius si inaugurat în luna mai 1928.

Bibliografie:

Cretesti- ”Istorie si actualitate”, autor Vasile Folescu.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.