Nãdejdea lor e în Mos Crãciun
TRIST …Cei doi copii, în vârstã de 5 si, respectiv, 2 ani, care au ajuns la spitalul municipal Husi, dupã ce au fost muscati de sobolani în timp ce domeau, trãiesc în sãrãcie lucie, alãturi de mama si de alti doi frati mai mici! Rozãtoarele circulã nestingherite prin singura camerã pe care acestia o detin, într-un imobil, proprietatea Primãriei, care putin mai are si se dãrâmã peste ei. Cu toate cã viata lor e grea si pânã si mâncarea de zi cu zi reprezintã o mare problemã, copiii sunt veseli si sãnãtosi si, cel putin Marius, pustiul care merge, împreunã cu sora sa, Denisa, la grãdinitã, se gândeste cu multã nãdejde la Mos Crãciun: “Eu vreau sã îmi aducã un cal! Si o prãjiturã uite asa de mititicã”, spune bãietelul, cu sperantã. “Când i-am vãzut cu degetele muscate, am fugit la spital, unde li s-au fãcut injectii”, spune Nina, mama copiilor, în vârstã de 23 de ani.
Camera în care trãiesc mama si cei patru copii (Marius – 5 ani, Denisa – 3 ani, Cãtãlina – 2 ani si Tudor de numai douã luni) este insalubrã, situatã într-o clãdire veche, dãrãpãnatã, aflatã în proprietatea Primãriei, pe strada A.I.Cuza. Desi stau în acel spatiu de vreo 3 ani, în prezent nu au contract de închiriere, în actele oficiale figurând ca ocupanti abuzivi ai camerei. “Nu am avut cum plãti în ultimul an chiria de vreo 40 de lei pe lunã, cã trãim din alocatie si luãm câte douã portii pe zi de mâncare, de la Cantina de Ajutor Social. Tatãl copiilor e plecat peste hotare, dar nu a gãsit încã un loc de muncã”, spune Nina Grigorie. În spatiul strâmt, de cel mult 16 mp, focul se face la o sobã veche, rudimentarã, iar alãturi mai încap douã paturi, în care doarme mama si cei patru copii. Pe jos nu au covoare, ci doar un parchet prea vechi, din care se desprind bucãti de lemn. Sub o mãsutã improvizatã, mama aratã gãurile mari prin care pãtrund în camerã sobolanii, la fel si pe sub pat sau pe lângã sobã. “Ne e fricã noaptea. Se pot sui în pat, peste copii”, spune mama.
Ar vrea mãcar sã renoveze camera subredã, ca sã astupe gãurile sobolanilor!
Mai întâi, Cãtãlina, fetita de 2 ani, a fost muscatã de rozãtoare. “A început sã plângã si am vãzut sânge. Am dus-o imediat la spital”, a povestit Nina. Apoi, mai spune ea, peste câteva zile, a vãzut perna lui Marius murdarã de sânge si când s-a uitat la degetelele lui, erau muscate. “Au fost tare drãgute doamnele de la spital, de la Urgente, care le-au fãcut injectii. N-am avut probleme cu ei, dupã ce le-au dat tratamentul”, sustine mama. Si-ar dori foarte mult sã aibã o altã locuintã, mai bunã, dar, stiind cât de greu ar putea primi altceva din partea Primãriei, ar vrea ca mãcar sã îsi renoveze camera, întãrind peretii, ce riscã, de altfel, sã cadã într-o zi. Geamul subred, din lemn vechi, nu poate fi deschis, spune mama, ceea ce face ca aerul sã fie irespirabil în mica încãpere.
Un cãlut de jucãrie si o nuga – atât vrea Marius de la Mos Crãciun, la care deja se gândeste în fiecare searã!
Cu toate acestea, copiii zâmbesc si, lângã mama lor, par fericiti. Marius, bãietelul de 5 ani, povesteste cu inocentã, cine l-a muscat de deget. “Un sobolan! Eu l-am vãzut odatã prin casã. Era mare. Uite, aici m-a muscat”, spune copilul, arãtând, candid, degetelul unde a fost rãnit. Trecere repede peste orice supãrare si povesteste cum îsi închipuie el cã va veni Mos Crãciun. “Vine sigur Mos Crãciun la mine! Eu mã gândesc la el. Dacã vine, eu îi spun sã îmi aducã un cal. Mie îmi plac caii de jucãrie. Cel mai mult mie îmi place nuga. E o prãjiturã uite asa de micã”, spune bãietelul. “Mi-a spus doamna de la grãdinitã cã sunt foarte isteti copiii mei. Nu am deloc conditii, dar eu îi trimit la grãdinitã, îi spãl, îi îmbrac cu ce am si eu. Mi-a fost rusine cã Marius va spune la grãdinitã cã a fost muscat de sobolan în timp ce dormea si i-am spus prima datã cã l-a întepat o albinã. Niciun copil din clasa lui nu trãieste asa de greu ca noi, dar nu are cine sã ne ajute”, se plânge Nina, mama celor patru copii. De altfel, Serviciul de Asistentã Socialã al Primãriei Husi a fãcut recent o anchetã socialã, identificând conditiile grele în care trãiesc cele cinci suflete, fãrã apã curentã, fãrã curent electric (decât, rareori, atunci când vreun vecin mai sufletist le mai dã posibilitatea sã îsi aprindã un bec), dar si cu peretii abia mai rezistând trepidatiilor zilnice, provocate de traficul greu din zonã. Specialistii au recomandat, pentru binele si sãnãtatea acestor copii, ca familiei sã îi fie datã o altã locuintã socialã.
