FOTO… Bucurie, tristete, durere, uimire, neîncredere, sperantã. Sunt doar câteva dintre stãrile pe care Cornelius Ioan Drãgan a reusit sã le surprindã în fotografiile primei sale expozitii: “Portrete – expresii si stãri”. Aceasta cuprinde 67 de lucrãri, portrete de copii, adolescenti, oameni maturi, dar si oameni în etate. Printre cei fotografiati se aflã atât membrii familiei sale, fiul si tatãl sãu, cât si viceprimarul Dragos Cazacu, angajati ai Primãriei Vaslui, actori prezenti la Festivalul Umorului “Constantin Tãnase” si oameni simpli. Poate fi vizitatã pânã pe 30 octombrie, la Sala “Arta” a Muzeului Judetean “Stefan cel Mare” Vaslui. Mai multe despre fotografiile lui Cornelius Drãgan, cititi în rândurile urmãtoare.
Cornelius Ioan Drãgan are 37 ani, a terminat Liceul Teoretic “Mihail Kogãlniceanu”, iar apoi Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor din Iasi. Pe lângã fotografie, acesta este pasionat si de poezii, reusind sã câstige de-a lungul timpului mai multe premii literare. Cum se împacã economia cu poezia si fotografia, ne explicã chiar el: “Lucrez în cadrul Directiei Generale de Asistentã Socialã si Protectia Copilului (DGASPC), pe departamentul financiar-contabilitate. Este o meserie frumoasã, dar care te solicitã mult si în care trebuie sã fii foarte atent, constiincios, sã respecti termene date. În general, lucrul cu “banul” implicã responsabilitate si corectitudine. E o meserie care m-a ajutat sã devin disciplinat si în care sper cã voi evolua asa cum e firesc si normal. Pot spune ca din acest punct de vedere m-a ajutat si în domeniul fotografiei – sunt mult mai exact si cu alte cuvinte îmi calculez mult mai bine pasii pentru a-mi atinge/ realiza obiectivele (fotografice). Fotografia este o pasiune. Nu are limite. Cel putin asa gandesc si simt acum. Îmi place sã experimentez, sã mã “joc”, sã creez artã. Fotografia nu se limiteazã doar la portrete. Existã mai multe sectiuni pe care, sper eu, în viitor as dori sã le sondez (acest lucru e posibil dacã este timp si am obiectivele foto necesare): fotografia documentar (ramurã ce adesea constã într-o suitã de imagini care împreunã ilustreazã o poveste), fotojurnalismul, fotografia de peisaj, fotografia urbanã cu subramura fotografia stradalã sau „fotografia de stradã” (subramurã care se întrepãtrunde cu fotografia de portret si fotojurnalismul), fotografia abstractã, fotografia minimalistã, fotografia conceptualã, fotografia în alb-negru”, explicã Cornelius Ioan Drãgan.
Cornelius: “fotografia e un declansator de momente, de emotii”
Acesta ne-a explicat, totodatã, ce înseamnã un portret fotografic si ce a încercat sã surprindã în lucrãrile sale: “Cãutând în dictionar, portretul este definit drept o picturã, un desen, o sculpturã, o fotografie, o formã de reprezentare a unei persoane/ a unui subiect, unde expresia si fata acesteia sunt predominante. Din alt unghi de vedere, portretul devine reprezentarea/ sublinierea anumitor stãrii/ expresii ale subiectului, asa cum le vede fotograful, pictorul sau sculptorul. Scopul portretului este, asadar, sã ne transmitã starea si detalii despre personalitatea subiectului. Expozitia contine 67 de portrete cuprinzând întreaga paletã – copii, adolescenti, oameni maturi, dar si oameni în etate. Sunt portrete ale unor persoane asa-zis comune, care intrã în sfera normalului. Fie cã este vorba de chipul unui bãtrân, al unui copil, al unei femei, portretele realizate de mine încearcã sã surprindã prin originalitate, calitate, frumos si sã transmitã emotie, reusind (cel putin asa sper si cred) sã ne trimitã cu gândul la o poveste. “Vãd” fotografia ca declansator de momente, de emotii. Iar cele mai reusite fotografii pe care eu le-am realizat sunt acelea în care persoana fotografiatã a uitat de contextul fotografic. Conteazã foarte mult relationarea fotograf – subiect pentru cã aparatul de fotografiat apare ca ceva incomod si trebuie sã se treacã peste acest obstacol. În general, portretele – ca si fotografiile reusite, care exprima ceva – se construiesc din ambele sensuri, atât cel al fotografului, cât mai ales al subiectului. Sper eu cã multe portrete au trecut aceste probe si pot acum bucura privitorul/ privitorii acestei expozitii”. Iatã cã vasluianul Cornelius Dragan cucereste si convinge deopotrivã ca poet si fotograf, ca artist. O fotografie valoreazã cât o mie de cuvinte. Fiecãrui cadru îi revine o undã, o particulã de luminã unicã si irepetabilã, o frânturã de viatã imortalizatã pentru încântarea privitorului. Fotografia impune un fel de atentie vie într-o tãcere vizualã…
