INVITATIE… Cornelius Ioan Drãgan îsi verniseazã azi prima expozitie fotograficã personalã: “Portrete – expresii si stãri”. Aceasta va fi gãzduitã de Muzeul Judetean “Stefan cel Mare”, Sala “Arta”, si va începe la ora 13:00. Pentru cei care nu vor putea ajunge azi, expozitia va putea fi vizitatã pânã pe 30 octombrie. Lucrãrile expuse sunt portrete artistice în viziunea lui Cornelius Drãgan, în care, fiecare din elementele ce compun imaginea spun o poveste. Limitând de multe ori, intentionat, spatiul din jurul portretelor, Cornelius Drãgan ne propune o sintezã psihologicã a personajului, redând expresii, stãri si atitudini ce asigurã originalitatea si autenticitatea subiectului ales.
Cornelius este câstigãtorul Concursului de Fotografie “Datini si obiceiuri de iarnã din judetul Vaslui” 2016. Pasiunea pentru fotografii o are de mic copil si i-a fost insuflatã de tatãl sãu. “El avea un aparat rusesc, Smena 8 mm, cu care fotografia la diferite evenimente – cel mai mult în concedii. Am amintiri frumoase pãstrate datoritã lui, fotografii de când am fost prima datã la mare, prima zi de scoalã, premiere, spectacole, fotografii din vacante, mai ales la bunici în Ardeal etc. Datoritã lui, m-am aplecat asupra fotografiei. Tata era pasionat de fotografiile alb-negru si se pare cã si eu sunt prins tot de fotografia alb-negru în general. Desigur, primele cadre le-am tras pe când eram, cred, în clasele primare. Dar sã nu vã închipuiti cã trãgeam sute de cadre, asa cum se face astãzi cu aparate moderne. Înainte erau pe film de 36 de pozitii si în principal un film se epuiza în cel putin o lunã. Nu fãceai fotografie oricând si oriunde. Totul era, sã spun asa, planificat. Asteptai momentul. Bine, cele mai multe filme se realizau în vacante/ concedii. Dar si atunci nu fãceai fotografii la calup. Una si bunã, pe o temã. Hai douã, sã fie de sigurantã. Îmi aduc foarte bine aminte cum exersam cu aparatul gol. Cum îl armam, cum trãgeam filmul fictiv si când mã lãsa tata sã trag un cadru eram teribil de fericit. Oare cum o sã iasã fotografia? Sper sã iasã mai fainã ca a lui tata. Cele mai frumoase cadre le am din vacantele de la bunici, de lângã Oradea, cadre cu munti, zone cu adevãrat virgine, tãrani cu alte porturi total diferite de cum erau acasã”, povestea Cornelius în urmã cu ceva timp despre pasiunea sa pentru fotografii.
