|

Costel si Elena, doi învãtãtori din Tãcuta, pasionati de istorie si de artã popularã

POVESTE… De ziua lor, profesorul Dan Ravaru le face o prezentare învãtãtorilor Costel si Elena din comuna Tãcuta, datoritã cãrora existã astãzi muzeul sãtesc gãzduit de Conacul Sturdza. Cum arãta la început, cum aratã acum si ce mai au în plan cei doi învãtãtori, cititi în rândurile urmãtoare.

“Cândva, cu zeci de ani în urmã, directorul de atunci al Muzeului Judetean, prof. Constantin Popescu, organiza în timpul sesiunii stiintifice anuale o searã culturalã mai aparte. Atunci fãceam cunostintã cu cercetãtori din lumea satelor vasluiene mai putin cunoscuti. În general, erau oameni în vârstã, de exemplu Buraga de la Beresti, Ciubotaru de la Vulturesti, Strãjeru de la Dumesti. Într-una din serile acelea, mi-a spus cã vom cunoaste doi cercetãtori din Tãcuta. Despre comuna respectivã, aveam numai vagi cunostinte, stiam cã scoala a fost vizitatã de revizorul scolar Mihai Eminescu, mosia a apartinut Sturdzestilor, apoi politicienilor din familia Dobrescu, iar despre toate acestea mai scrisese Stefan Ciudin. Am avut atunci surpriza sã cunosc si doi cercetãtori tineri, sotii Elena si Costel Rotaru, învãtãtori pasionati de istorie si de arta popularã, care alcãtuiau deja un muzeu sãtesc local sau, cum se spune acum, colectie. În zilele urmãtoare, ca urmare a discutiilor avute, am fost în vizitã la aceastã nouã institutie care apãruse în peisajul cultural al judetului. Pe atunci, muzeul nu beneficia de frumoasa clãdire de astãzi, era instalat într-o veche scoalã dezafectatã. Structura sa era deosebit de originalã. Într-o salã mai micã, era rezumatã istoria localitãtii. În primul rând, impresionau descoperirile din neolitic, în prim-plan situându-se o bogatã colectie de sculpturi tip Cucutei, redând ca de obicei corpul feminin. Stim cã pe atunci a dominat matriarhatul, respectiv dominatia femeii, care era întruchipatã în zeite. Tot de pe atunci existau în muzeu multe elemente de ceramicã. Discutând cu sotii Rotaru, am aflat câte ceva despre începuturile muzeului. Au colaborat initial cu Stefan Ciudin, vechiul monografist, dar au extins mai mult cercetãrile si s-au gândit cã un muzeu sãtesc, prin elementele sale concrete, va atrage mult mai mult pe sãteni, acestia ajungând sã colaboreze la constituirea sa si sã fie, astfel, atasati sufleteste de o actiune culturalã”, povesteste profesorul Dan Ravaru.

Pe 20 iulie, la Tãcuta, va fi lansatã o nouã monografie a comunei

“Seara de istorie în care am poposit pânã acum mai continea si elemente de istorie medievalã si chiar contemporanã – brevete de decoratii, medalii, diplome etc. Cel mai mult am fost, însã, impresionat de sala de mari dimensiuni, care gãzduia arta popularã. Aici am întâlnit de la cele mai mici obiecte, mãrturisind pentru dragostea de frumos a tãranului, pânã la covoare de mari dimensiuni. Peste tot predomina autenticul, obiectele au fost alese cu grijã, evitându-se pe cât posibil influenta nocivã a unor tendinte de modernizare. Sala cea mare a artei populare corespundea tipologic cu ceea ce se numea în mediul rural “odaia de curat”. Alte douã încãperi mai mici erau reprezentative pentru viata de zi cu zi a sãtenilor. Acolo puteau fi întâlnite toate obiectele legate de asigurarea vietii zilnice. Aceastã reconstituire a dovedit o minutiozitate demnã de admirat. Astfel se prezenta muzeul la începuturile sale, dar s-a dovedit pe parcurs a fi un element viu de care sotii Rotaru au avut grijã sã îl îmbunãtãteascã si sã-i gãseascã noi valente. În primul rând, s-a creat o mai strânsã legãturã cu sãtenii, prin organizarea unui spectacol etnografic sub titlul “Șezãtoarea”, în care au fost valorificate, aduse în scenã, noi obiecte de artã popularã. În muzeu si-a fãcut locul si adevãrata instalatie de micã industrie tãrãneascã, adusã de la Dumasca (sat component al comunei Tanacu). De la Codãesti a fost achizitionatã o parte din ceramica produsã de singurul olar evreu pe care îl cunoastem, urmasii acestuia donând atât obiecte, cât si roata olarului. Un fiu al comunei, care a lucrat la Casa de odihnã a scriitorilor de la Mogosoaia, a donat sute de volume, majoritatea având autograful autorilor. Muzeul a organizat si o tabãrã de picturã, lucrãrile realizate în cadrul acesteia intrând în patrimoniul sãu. Dupã cum vedem, o activitate bogatã si extrem de variatã. Sã mai adãugãm prezenta unor vizitatori, nu numai din judetul Vaslui, dar si din tarã si chiar de peste hotare. Personal, am fost acolo cu o delegatie de pictori albanezi. Actualmente, sotii Rotaru se pot mândri cu cele realizate pânã acum, dar si cu o nouã structurare a muzeului si cu dorinta punerii sale în valoare pe baza unor noi criterii. Din initiativa autoritãtilor locale si a unui grup de cercetãtori s-a trecut la realizarea unei noi monografii a comunei Tãcuta, care va fi lansatã pe 20 iulie 2019, actiune la care vor participa si sotii Rotaru si când muzeul, aflat acum într-o clãdire de mare valoare istoricã si culturalã, Casa Sturdza, va încerca sã prezinte tot ce este mai interesant în comunã la modul concret, prin imagine. Astãzi fiind ziua onomasticã a celor doi soti, caz mai rar întâlnit, le urãm si noi <la multi ani!>“, a transmis profesorul Dan Ravaru. (Dan Ravaru)