|

Cu uratu’, la Buzatu! (pamflet)

În cel de-al patrulea an,

De la abdicarea lu’ Traian,

La Vaslui e veselie,

În a lu’ Buzatu împãrãtie.

Ãl bãtrân se pregãteste,

Palatul si-l primeneste,

Pentru printul Tudorel,

Sã ajungã sef si el.

Numai cã la colt, la pândã,

Stã un nene ca sã-l prindã,

Pe al nostru voinicel,

Printisorul Tudorel.

E un om hain si negru,

Face legi, dar nu-i integru!

Mai mereu se dã la fete,

Si-si pune gel în plete.

El e cel ce îsi doreste,

Sã ajungã sef, fireste!

Si s-opreascã hegemonia,

Lui Buzatu-n România.

Însã pân’ atunci mai este,

Tudorel poate mai creste,

Si-o sã-l batã pe golan,

Sã-l sature de ciolan!

Toatã lumea tre’ sã stie,

Cã la Buzatu-n împãrãtie,

Doar Ramona face fente,

Cã e doctor în…talente.

Iar la final, cã-i centenar,

Vã ureazã-un cãrturar:

Sã vã iasã cu uratu’

Câti bani are Buzatu!

La anul si la multi ani!