DOVADA…Singurul document oficial gãsit în Arhivele Nationale, legat de modul în care vasluienii ar trebui sã ia la cunostintã de Marea Unire, este telegrama trimisã de prefectul judetului Fãlciu, Bahrim, pe adresa Primãriei Suletea. În aceasta i se cere edilului sã “tãlmãceascã manifestul regal” si sã explice tãranilor “în ce constã întregirea neamului”, precum si beneficiile pe care le vor avea reforma agrarã si electoralã.
CENTENAR…1 Decembrie 1918, data la care s-a înfãptuit Marea Unire, este indubitabil ziua cea mai strãlucitã din istoria neamului românesc sau, asa cum a declarat profesorul de istorie Nicolae Ionescu, “este ziua în care putem sã spunem, fãrã teama de a gresi, cã Dumnezeu a fost român”. Marea Unire nu a fost rezultatul unui Guvern, al unui partid, ci al întregii natiuni române de atunci, al tuturor categoriilor sociale si al întregii clase politice care s-a ridicat la înãltimea istoriei, încununând astfel lungul sir de lupte si sacrificii umane ale poporului român pentru înfãptuirea idealului unitãtii nationale. România reîntregitã s-a realizat prin sângele soldatilor care s-au jertifit pe transeele de la Mãrãsti, Mãrãsesti si Oituz, iar participarea tãrii noastre la Primul Rãzboi Mondial nu a fost determinatã de interese expansioniste, ci a avut ca tel chiar reîntregirea neamului. S-a împlinit astfel, asa cum am mentionat, un deziderat vechi al românilor, devenind memorabilã o replicã a marelui om politic Ionel Brãtianu: “Frati români, vã asteptam de o mie de ani, sã dea Dumnezeu sã nu ne mai despãrtim niciodatã.” Semnarea actului de la Alba Iulia a stârnit un val de entuziasm în toatã tarã, moment ce a fost sãrbãtorit cu fast si de vasluieni. Au fost organizate activitãti cultural-educative în scoli, în institutii, în garnizoane. La Bârlad, duminicã, pe 2/15 decembrie 1918 s-a initiat o manifestatie organizatã de Liga Culturalã si Societatea ortodoxã nationalã a femeilor române, la care au participat mii de bârlãdeni, iar husenii, imediat dupã unire, s-au gândit sã vinã în sprijinul fratilor din Basarabia, pregãtind un internat pentru elevii basarabeni. Mentionãm cã documentele locale legate direct de actul mãret al Unirii lipsesc aproape cu desãvârsire, existând la Arhivele Nationale o adresã trimisã din partea administratorului Pãsii Fãlciu, primarului comunei Suletea, din anul 1918. Totusi, am reusit sã creionãm câteva fragmente despre ce a însemnat acest eveniment major pentru vasluienii care trãiau în vechile tinuturi istorice – Fãlciu, Tutova si Vaslui – cu ajutorul informatiilor pe care le-au furnizat cotidianului Vremea Nouã, în prezent si în trecut, profesorii Nicolae Ionescu, Marcel Proca, Dan Ravaru si Costin Clit. Cititi în rândurile urmãtoare frânturi din istoria localã – luna decembrie a anului 1918, dar si care au fost sentimentele pe care le-au încercat vasluienii la sãrbãtoarea întregirii neamului.
Ideea de unitate nationalã a cunoscut momente de referintã precum cel din anul 1600, când sub sceptrul lui Mihai Viteazul, românii si-au manifestat pentru prima datã dorinta de a trãi într-o tarã liberã si independentã. Din acel moment, tot ce s-a petrecut în istoria noastrã a purtat pecetea acestui deziderat, si anume, realizarea unitãtii de stat pe pãmântul vechiului regat al Daciei. Marea Unire a fost si visul lui Horea, a fost cauza revolutiei initiate de Tudor Vladimirescu sau viziunea lui Avram Iancu. De asemenea, ideea de unitate nationalã a reprezentat si principala revendicare a generatiei pasoptiste, cea care a pus bazele statului român modern, prin unirea Moldovei cu Muntenia în 1859, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza. Desãvârsirea statului national unitar român s-a putut realiza datoritã unor contexte interne si internationale favorabile, dar si dorintei aprige a românilor de a trãi uniti. Intrarea României în Primul Rãzboi Mondial de partea Antantei, revolutia bolsevicã izbucnitã în Rusia si înfrângerea armatelor austro-ungare aveau sã înlesneascã drumul românilor spre marele vis. Rând pe rând, Basarabia la 27 martie, Bucovina la 15 noiembrie si în final, Transilvania la 1 decembrie, s-au alipit României. Unirea a fost marcatã în toatã tara, inclusiv în vechile tinuturi istorice Fãlciu, Tutova si Vaslui, chiar dacã, asa cum ne-a declarat profesorul Dan Ravaru: “trupele noastre au trebuit sã stãvileascã încercãri rusesti de pãtrundere în Basarabia si ale nationalistilor ucrainieni care doreau sã ocupe Cernãutiul. De aceea, abia în 1920, eroicii militari vasluieni au putut fi sãrbãtoriti la ei acasã.”
Marea Unire si Vasluiul
Marea Unire, acest eveniment cu totul remarcabil din istoria românilor, a fost posibilã gratie sacrificiului suprem al soldatilor români în Primul Rãzboi Mondial, cei vasluieni luptând, de asemenea, eroic în transee, în luptele de la Mãrãsti, Mãrãsesti si Oituz. “Românii au avut mai multe zile nationale. Pe 24 ianuarie, când s-au unit Moldova cu Tara Româneascã, apoi, în perioada Regalitãtii, pe 10 mai 1866, când înfloresc pomii si când se organizau parade si festivitãti la care participau autoritãtile. Apoi, 23 august, acest moment important confiscat de comunisti, adaptat intereselor ideologice ale acestui regim si, desigur, din 1990, printr-o hotãrâre a Parlamentului tãrii, s-a decis ca ziua de 1 Decembrie sã fie Ziua Nationalã, pentru cã, într-adevãr, 1 Decembrie a fost o lectie a demnitãtii nationale, în care românii s-au regãsit dupã secole de suferintã în granitele unui stat national unitar. A triumfat atunci principiul nationalitãtilor, iar hotãrârile plebiscitare ale românilor la Chisinãu, Cernãuti si Alba Iulia au fost consfintite de Tratatele de pace de dupã Primul Rãzboi Mondial. Harta politicã a lumii de astãzi este în mare parte ce s-a hotãrât la Conferintele de pace si în Tratatele de Pace de dupã Primul Rãzboi Mondial, edificate si adaptate în contextul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial”, a declarat inspectorul de istorie din cadrul ISJ Vaslui, Nicolae Ionescu. Asa cum am mentionat, Marea Unire a presuspus sacrificii. “Vasluienii, asemenea întregului popor, s-au aflat pe baricadele luptei pentru întregirea neamului românesc. Soldatii din regimentele vasluiene au luptat în transee, în luptele de la Mãrãsti, Mãrãsesti si Oituz. La Mãrãsesti s-a remarcat, în ziua de 6 august 1917, compania condusã de cãpitanul Grigore Ignat, care a fost decimatã, dar a opus rezistentã înaintãrii inamicului german. Sã nu uitãm cã, pentru putin timp, s-a aflat la Bârlad Cartierul General al Armatei Române, iar Vasluiul, asemenea altor orase din Moldova, trãia drama aceasta a refugiului a sute de mii de români veniti din pãrtile Olteniei, Munteniei, pentru a se feri din fata dusmanului, în timpul Primului Rãzboi Mondial. Orasul Vaslui numãra în jurul anilor 1916-1917, aproximativ 10.000 de suflete, însã populatia lui a crescut extraordinar, peste 60.000 de oameni. Nu era usor sã acorzi hranã, adãpost, celor care au trãit drama refugiului. Iasul a devenit capitala rezistentei pânã la capãt. Procesul acesta a fost complex pentru cã s-a realizat în conditii istorice precare. Anul 1918 debuta foarte prost pentru români, pentru cã era solutia aceasta de a se forma un Guvern în strãinãtate, se trimisese tezaurul României la Moscova – pe care nici astãzi nu l-am reprimit. Dupã declansarea Revolutiei bolsevice, lovitura de stat de la Petrograd, era pericolul ca sã fie contaminatã si armata românã de virusul bolsevic. Sã nu uitãm cã pe teritoriul Moldovei erau si sute de mii de soldati rusi, unii dintre ei erau contaminati de influentele bolsevice si chiar se dãduserã la acte reprobabile asupra teritoriului românesc: violuri, acte de violentã asupra comunitãtilor rurale pe unde treceau. De aceea, la acest debut tragic pentru poporul român, totusi, zorii libertãtii au mijit odatã cu aparitia dreptului de autodeterminare, însusit si de Revolutia bolsevicã si de Lenin, care a permis ca popoarele din fostul imperiu rus sã îsi hotãrascã singure soarta. Mai întâi a avut loc unirea Basarabiei cu România, prin hotãrârea Sfatului Tãrii, la 27 martie 1918, apoi cu Bucovina la 15 noiembrie si Transilvania la 1 decembrie”, a mai spus prof. Nicolae Ionescu. Sacrificiile de pe front au avut rezultatul scontat, iar Marea Unire a fost sãrbãtoritã de toti românii. “La nivelul judetului Vaslui au avut loc manifestãri populare, iar Liga pentru unitatea culturalã a românilor, care avea filiale la Bârlad, Vaslui si Husi, consfintea actele de unire. Chiar <<Tribuna Tutovei>>, pentru cã Bârladul era orasul cel mai dezvoltat, chiar dupã Iasi în spatiul Moldav, consfintea aceastã mãreatã bucurie a împliniiri idealului românesc. Au fost organizate activitãti cultural-educative în diferite categorii sociale, în scoli, în institutii, în garnizoane.”, a spus Nae Ionescu.
Bârlãdenii s-au prins într-o horã româneascã
La Bârlad a fost dezvelit, în anul 1923, Monumentul Eroilor Ceferisti. sursa forum.b-o.ro
”Realizarea României Mari a reprezentat si pentru bârlãdeni un ideal si un deziderat national la care si-au adus si ei aportul. Membri ai unei comunitãti nationale marcatã de destinul românilor aflati sub dominatie strãinã si de sacrificiile participãrii României la Primul Rãzboi Mondial, Marea Unire a pãtruns în mentalul colectiv ca un eveniment ce marcheazã destinele unei natii. Imediat ce s-a aflat de rezolutia Marii Adunãri Nationale de la Alba Iulia conexatã cu intrarea regelui Ferdinand si a autoritãtilor românesti în Bucuresti, duminicã pe 2 /15 decembrie 1918 s-a initiat o manifestatie organizatã de Liga Culturalã si Societatea ortodoxã nationalã a femeilor române – sectia Bârlad. La aceastã manifestatie au participat mii de bârlãdeni, care au parcurs strãzile Regalã (actuala str. Republicii), Epureanu si Dobranici oprindu-se lângã Podul rosu unde au luat cuvântul mai multi reprezentanti ai Ligii Culturale, politicieni locali, reprezentanti ai autoritãtilor si în entuziasmul existent multimea adunatã s-a prins într-o horã româneascã. Pe lângã bucuria realizãrii unitãtii nationale a fost omagiatã si comportarea eroicã a fiilor Bârladului în rãzboiul de întregire a României. Sãrbãtorirea Marii Uniri a continuat în aceeasi zi, pânã în searã, printr-o festivitate organizatã la Cafeneua Manzavinatos, reunind în acelasi loc persoane din diferite categorii sociale si orientãri politice. Sentimentul patriotic în timp de pace se recunoaste usor în asemenea aspecte aparent minore, dar profund umane.” (Mirela Proca, Marcel Proca, ”Viata cotidianã în Bârladul secolului al XIX-lea si prima jumãtate a secolului al XX-lea”, Editura Sfera, Bârlad, 2011, p. 202.)
Husenii, imediat dupã actul unirii, în sprijinul fratilor din Basarabia
Husenii au pregãtit un internat pentru elevii basarabeni la Liceul de bãieti <<Cuza Vodã>>”.
Potrivit istoricului husean Costin Clit, multi huseni ”au cãzut pe câmpul de luptã în Primul Rãzboi Mondial, altii au suferit chinurile captivitãtii ori s-au reîntors istoviti de puteri, schiloditi pe tot restul vietii, dar cu idealul realizat. Pe lângã tributul de sânge, husenii au folosit actul cultural în reîntregirea teritorialã a României Mari. Scoala huseanã a fost institutia implicatã în sustinerea românismului pe ambele maluri ale Prutului. Unirea Basarabiei cu Regatul României are un rol hotãrâtor în transformarea Gimnaziului «Anastasie Panu» din Husi în Liceul de bãieti «Cuza Vodã». Expunerea de motive prezentatã Senatului României este edificatoare în acest sens: «mãretul act al unirii Basarabiei cu Patria-Mumã a creat orasul Husi, situatiunea fericitã de a fi, din margine de tarã, centrul vechei Moldove. El trebuie sã serveascã populatia basarabeanã ca centru de culturã. În acest scop, husenii, gândindu-se sã vinã în sprijinul fratilor din Basarabia, au pregãtit un internat pentru elevii basarabeni». Nu trebuie uitat cã la aceastã institutie de prestigiu îsi desfãsura activitatea cunoscutul nationalist Ion Zelea Codreanu, mobilizat ca voluntar pentru a participa la Marele Rãzboi, iar în 1919 fiul sãu, Corneliu Zelea Codreanu punea bazele miscãrii sale în pãdurea Dobrina. Liga pentru unitatea culturalã a românilor si-a înfiintat, încã din 1890, sectii în întreg Vechiul Regat si teritoriile aflate sub stãpânire strãinã. Sectia din Husi a militat si luptat pentru realizarea Marii Uniri si mentinerea hotarelor întregite ale tãrii.”
Manifestul regal trimis primarului din comuna Suletea
DOCUMENT…Asa cum am mentionat, documentele locale cu privire la Marea Unire aproape cã nu existã. În Arhivele Nationale Serviciul Judetean Vaslui, am gãsit o adresã trimisã din partea administratorului Plasei Fãlciu, primarului comunei Suletea, din anul 1918, care are oarecum legãturã cu acest eveniment. Aceasta continea o copie a telegramei Consiliului de Ministri referitoare la manifestul regal din 28 octombrie 1918. O redãm întocmai în rândurile urmãtoare: „Domnule primar, conform ord. Pref. Jud. N-980, vã comunic mai jos copia telegr. N-63803 al Presed. Consiliului de Ministri. Invit a lua mãsuri imediat sã se facã tedeum la toate bisericile din Comunã la care sã ea parte toate autoritãtile din comunã: dnii Învãtãtori, Primari, Notari, Jandarmi, executânduse de urgentã telgr. Dlui Presdinte al Consiliului de Ministri. Redãm în continuare copia telegramei: <<Pe lângã tedeumul ce este de fãcut în toate Comunile urbane si din tarã (,) Preotii si Învãtãtorii va tine cuvântãri pentru a tãlmãci manifestul regal publicat în Monitorul Oficial N – 170 din 28 oct. a.c. le vor explica în ce constã întregirea neamului (.) vin dupã unirea Basarbiei vin fratii nostri din Basarabia si Transilvania sã cearã unirea cu noi (.) vor arãta armatele aliate Comandate de Generalul Bertelot care a trecut Dunãrea ne ajutã în desrobirea teritoriului ocupat si a fratilor nostri care, prin sosirea lor va fi oprit de pânã acum ce vrãjmasii fãcea aici la noi sã deschid mâinile. Cu data de Mobilizare si trecere de pe picior de pace pe picior de rãzboi tratatul de pace de la Bucuresti este destrus precum si toate legile de umilintã legate de el. Aplicarea reforma agrarã, electoralã oprite de regimul de ocupatiune sub care am trãit se va desãvârsi. Conf. fãgãduielii regelui prin votul Constitutiei dreptate se vor face pentru toti sã se pãstreze atinsã având încrederea desãvârsitã în drepturile neamului recunoscute de toti atât înãuntru cât si afarã>>“.
