|

Cum am fost bãtutã cu bastonul episcopal de Pidosnicul Corneliu!

„Tupeul Episcopiei Husilor este maxim. Dupã blocurile gri e chiar o vorbã: <<tupeu de gãozar>>. Pentru cã bãietii au constatat cã nu existã tupeu mai mare decât cel al homosexualilor.”, scria, acum sase ani, Saccsiv, într-un articol preluat si publicat de Ortodox.info acum o sãptãmânã. (http://ortodoxinfo.ro/2017/07/07/e-sau-nu-e-homosexual-episcopul-husilor-ce-ne-tot-ameteste-patriarhia-si-episcopia-husilor/).

Tot despre episcopul Pidosnic o sã vã vorbesc si eu, despre tupeul lui fantastic de a prigoni femeile si în special ziaristii. Vã spun cã nu existã pãcat mai mare decât ce-a fãcut Episcopul Corneliu, iar faptul cã dispretuia oamenii, mai ales femeile, pe fatã, trebuia sã fie un mare semn de întrebare pentru enoriasi. Iatã douã cazuri reale, trãite personal în prezenta acestui episcop Pidosnic, Corneliu Onilã, pe care sper sã nu-l mai vãd în viata mea în fruntea Bisericii! Primul caz, revoltãtor, s-a petrecut când la o Bisericã din judetul Vaslui era un conflict între enoriasii care doreau sã picteze lãcasul ridicat cu banii lor, iar pictorii lor cereau 35 000 de lei, iar cei ai Episcopiei Husilor 70 000 de lei, deci dublu! Oamenii au alungat pictorii Episcopiei din curtea Bisericii, iar preotul era presat de Episcop sã accepte pe cei cu 70 000 de lei la pictat! Evident plãtiti din banii enoriasilor, care îi doreau pe cei mai ieftini! Dorind sã aflãm punctul de vedere al Episcopului Corneliu, l-am sunat la telefon. Când a rãspuns, am salutat cuviincios cu „Sãrut’mâna pãrinte” si am auzit un glas ciudat: „Cine sunteti si de ce mã deranjati la ora asta?”. Ne-am prezentat si am spus cã dorim un punct de vedere al dumnealui în cazul cu scandalul de la pictarea Bisericii. Si surprizã! Iatã „punctul de vedere” al lui Corneliu Onilã: „Câte limbi strãine cunoasteti la perfectie? Cã eu nu stau de vorbã decât cu cei care stiu sapte limbi strãine, ca mine!”. Pentru cã i-a spus cã stim doar douã limbi strãine (franceza si engleza), acesta ne-a trântit telefonul în nas!

Al doilea caz real s-a petrecut la sfintirea unei biserici dintr-un sat al unei comune vasluiene, unde Corneliu Onilã era invitat sã slujeascã pentru o sumã de vreo 5000 de euro! Cum acolo erau multi ziaristi, toti ne-am aranjat pe lângã scãrile care duceau spre intrarea în Bisericã, sã-l fotografiem pe Preasfintia Sa Pidosnicul Corneliu când intrã în lãcas. În momentul când a dat ochii cu noi, a ridicat bastonul episcopal si a început sã ne altoiascã pe spinare! Cã suntem ziaristii cei rãi, care scriem rãu…. adicã adevãrul. Nu vã puteti imagina uimirea mea, când am vãzut de ce era în stare acest Pidosnic de preot, primul meu gând fiind sã plec din acest cult ortodox si sã mã alãtur unor credinciosi fãrã asemenea apucãturi! M-am rugat la Dumnezeu sã-mi arate unde sã plec si în inima mea am aflat rãspunsul: am rãmas la cultul ortodox, pentru cã altfel pãrintii si bunicii mei s-ar fi rãsucit în mormânt, iar Dumnezeu mi-a dat astfel un rãspuns! Cât despre Pidosnicul Corneliu, vãd cã tot Dumnezeu îi dã rãspunsul cãutat: PLEACÃ din Biserica Mea! Si pleacã cu fata, nu cu spatele!