In urmă cu 150 de ani au apărut portăreii, echivalentul executorilor judecătoreşti de astăzi u funcţia de portărel era incompatibilă cu orice altă funcţie salariată u aceştia nu aveau voie nici să facă afaceri şi nu puteau să apere interesele rudelor sau afinilor u înainte de venirea comunismului, multe din marile averi locale au trecut prin mâinile portăreilor, inclusiv moşia guvernatorului Transnistriei, de la Străoane
Dacă ar fi ca executorii judecătoreşti să-şi aleagă o zi festivă, dedicată profesiei lor, poate că anul acesta e cel mai potrivit moment să o facă, dintr- un motiv foarte simplu. În 2015 se împlinesc 150 de ani de când a fost elaborată şi promulgată prima lege clară a acestei meserii, poate nu cea mai lăudată din lume, dar se pare, foarte necesară timpurilor actuale. La 9 iulie 1865 a apărut legea despre portărei, din cuprinsul căreia aflăm că, pe lângă fiecare curte sau tribunal, se instituie agenţi judecătoreşti numiţi portărei. Ei se numesc prin decret domnesc, după recomandările ministerului justiţiei , portăreii se vor desemna dintre persoanele cunoscute prin bunele purtări şi cu oarecare învăţătura, preferându -se aceia ce vor fi avut serviciul în justiţie cu obligaţia de a executa sentinţe, deciziuni şi alte titluri executorii. Mai extragem din legea de acum 150 de ani faptul că portăreii nu sunt retribuiţi, ci vor primi de la părţi pentru actele de procedura şi executare, o taxa hotărâtă care se va stabili printr un regulament special. Portăreii sunt puşi sub ordine şi privegherea preşedintelui de tribunal sau curte. Portăreii de tribunal vor opera numai în ocolul judeţului lor, portăreii de curţi vor opera în tot ocolul curţii. Portăreii sunt răspunzători de actele şi documentele ce li se vor încredinţa de părţi şi pentru care ei vor da chitanţă iar la înapoierea lor ei vor lua chitanţă de primire. Portăreii vor avea o cameră deosebită, unde vor lucra actele lor şi se vor conserva hârtiile ce li se încredinţează. Toţi portăreii vor avea acelaşi caracter, aceleaşi atribuţii şi dreptul de a apăra fiecare deopotrivă în lucrările atribuite de legi. Ei pot fi revocati sau destituiţi de ministerul justiţiei după ce se va lua avizul preşedintelui respectiv.
