1 Decembrie – Ziua Nationalã a României
ACT…Singurul document despre Marea Unire din Vaslui, pãstrat la Arhivele Statului, este un ordin al administratorului Plãsii Fãlciu, cãtre comuna Suletea, privind organizarea unui te-deum în cinstea marelui eveniment.
COMEMORARE… Ziua de 1 decembrie 1918 a rãmas în istoria tãrii noastre ca momentul creãrii României Mari. Atunci, Adunarea Nationalã de la Alba Iulia, constituitã din 1228 de delegati si sprijinitã de peste 100.000 de români, a adoptat o Rezolutie prin care s-a decretat unirea românilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureascã (provinciile Crisana, Sãtmar si Maramures) cu România. Evenimentul a venit ca o continuare a actiunilor unioniste din Basarbia (27 martie 1918) si Bucovina (15/28 noiembrie 1918). În legãturã cu aceste evenimente, judetul Vaslui nu detine decât un singur document de la acea datã. Este vorba despre un înscris trimis de administratorul Plãsii Fãlciu, comunei Suletea, referitor la manifestul regal din 28 octombrie 1918. Prin manifest se solicitã luarea unor mãsuri pentru organizarea de te-deumuri (n.r. slujbã religioasã de multumire adresatã lui Dumnezeu), la toate bisericile din comunã. Cuvântãrile erau tinute de cãtre preoti si învãtãtori, care explicau poporului în ce constã întregirea neamului. Totodatã, era anuntatã anularea Tratatului de Pace de la Bucuresti si „trecerea de pe picior de pace pe picior de rãzboi” (n.r. documentul se aflã în posesia Arhivele Nationale Seviciului Judetean Vaslui). 1 Decembrie a fost celebratã ca Zi Nationalã pânã în anul 1948, când comunistii au schimbat-o cu ziua de 23 august. Dovadã pentru sãrbãtorirea zilei de 1 decembrie, pânã în anul 1948, stau si câteva documente din Arhivele Nationale – Serviciul Judetean Vaslui, prin care se solicitã organizarea unor sãrbãtori, având grijã „sã nu se atingã probleme care pot aduce, prin substratul lor, greutãti în linia de conduitã ce s-a trasat de conducerea tãrii”. Dupã prãbusirea regimului comunist, a fost promulgatã Legea Nr. 10 din 31 iulie 1990 privind proclamarea Zilei Nationale a României: 1 decembrie. Ca în fiecare an, la aceastã datã, în toate colturile tãrii de organizeazã ceremonii în cadrul cãrora se tin cuvântãri si parade militare. La Vaslui, primãria va organiza o ceremonie grandioasã pentru marcarea celor 97 de ani de la evenimentele care au schimbat cursul tãrii noastre. Vor defila peste 200 de militari din cele douã unitãti militare, de la Bârlad si Husi, detasamente ale Politiei de Frontierã, Jandarmeriei, Inspectoratului pentru Situatii de Urgentã, Politiei Locale, SRI si altor institutii.
Desi, în 1914, la începerea Primului Rãzboi Mondial, România s-a declarat neutrã, doi ani mai târziu, în 1916, îsi schimbã pozitia. În 1916, Guvernul condus de Ion I. C. Brãtianu semneazã Conventia de la Bucuresti, cu puterile Antantei (Marea Britanie, Franta, Italia si Imperiul Rus). Principala conditie a intrãrii României în rãzboi de partea Antantei a fost trecerea Transilvaniei, a Basarbiei si a Bucovinei în partea României. În noiembrie 1916, aramatele române pierd bãtãlia pentru apãrarea Bucurestiului, în fata ofensivei germano-austro-ungare. Drept urmare, capitala României este mutatã la Iasi, iar tezaurul trimis spre pãstrare în Rusia. În 1917, trupele românesti împiedicã cucerirea Moldovei de cãtre Germania, prin victoriile obtinute la Mãrãsti, Mãrãsesti si Oituz. Totusi, prãbusirea frontului rus a pus România în situatia de a nu se mai putea apãra în Moldova. Aflatã în imposibilitatea de a mai continua rãzboiul împotriva Puterilor Centrale, România semneazã un armistitiu cu acestea la Focsani. Câteva luni mai târziu, Rusia iese din Rãzboi, decizia fiind consemnatã prin Tratatul de la Brest-Litovsk. În martie 1918, la Roma, are loc Congresul Nationalitãtilor din Austro-Ungaria, unde este adoptatã o motiune prin care se cerea recunoasterea dreptului fiecãrei tãri de a se constitui într-un stat national. În acest context, Basarabia, independentã atunci fatã de Rusia, îsi proclamã unirea cu Regatul României. Decizia a fost votatã de membrii organului legislativ al Basabiriei, „Sfatul Tãrii”, format din deputati români si deputati ai minoritãtilor. Alexandru Marghiloman, prim-ministrul Guvernului, aprobã hotãrârea. O lunã mai târziu, se înlocuieste armistitiul de la Focsani cu un Tratat la Bucuresti, semnat între România si Puterile Centrale. România revenea la granitele de dinaintea rãzboiului si pierdea Dobrogea, trecãtorile Muntilor Carpati, precum si controlul asupra armatei române si al economiei românesti. În noiembrie, România reporneste rãzboiul împotriva Puterilor Centrale, cu intentia de a cuceri Transilvania. Ungaria îsi retrage din trupe, iar, astfel România ocupã granita de nord-est cu Ungaria. Pe 28 noiembrie 1918, membrii Congresului General al Bucovinei emit Rezolutia de Unire a Bucovinei cu Regatul României. Pe 1 Decembrie, Consiliul National convoacã, la Alba Iulia, Adunarea Nationalã a Românilor din Transilvania si Ungaria, unde au fost alesi 600 de deputati pe bazã de vot universal. Alegãtorii cereau unirea Transilvaniei cu România, reforma agrarã si vot universal. Deputatii au decis, în unanimitate, unirea Banatului, a Crisanei si a Maramuresului cu România, dar si impunerea autonomiei locale, pe baze democratice, cu egalitatea nationalitãtilor si religiilor.
Manifestul regal, trimis primarului din comuna Suletea
Singurul document din Vaslui, din anul 1918, pe tema Marii Unirii, este o adresã trimisã din partea administratorului Pãsii Fãlciu, primarului comunei Suletea. Aceasta continea o copie a telegramei Consiliului de Ministri referitoare la manifestul regal din 28 octombrie 1918. O redãm întocmai în rândurile urmãtoare: „Domnule primar, conform ord. Pref. Jud. N-980, vã comunic mai jos copia telegr. N-63803 al Presed. Consiliului de Ministri. Invit a lua mãsuri imediat sã se facã tedeum la toate bisericile din Comunã la care sã ea parte toate autoritãtile din comunã: dnii Învãtãtori, Primari, Notari, Jandarmi, executânduse de urgentã telgr. Dlui Presdinte al Consiliului de Ministri. Redãm în continuare copia telegramei: „Pe lângã tedeumul ce este de fãcut în toate Comunile urbane si din tarã (,) Preotii si Învãtãtorii va tine cuvântãri pentru a tãlmãci manifestul regal publicat în Monitorul Oficial N – 170 din 28 oct. a.c. le vor explica în ce constã întregirea neamului (.) vin dupã unirea Basarbiei vin fratii nostri din Basarabia si Transilvania sã cearã unirea cu noi (.) vor arãta armatele aliate Comandate de Generalul Bertelot care a trecut Dunãrea ne ajutã în desrobirea teritoriului ocupat si a fratilor nostri care, prin sosirea lor va fi oprit de pânã acum ce vrãjmasii fãcea aici la noi sã deschid mâinile. Cu data de Mobilizare si trecere de pe picior de pace pe picior de rãzboi tratatul de pace de la Bucuresti este destrus precum si toate legile de umilintã legate de el. Aplicarea reforma agrarã, electoralã oprite de regimul de ocupatiune sub cae am trãit se va desãvârsi. Conf. fãgãduielii regelui prin votul Constitutiei dreptate se vor face pentru toti sã se pãstreze atinsã având încrederea desãvârsitã în drepturile neamului recunoscute de toti atât înãuntru cât si afarã”. Mentionãm cã documentul se aflã în Arhivele Nationale Serviciul Judetean Vaslui, iar redarea documentului a fost întocmai.
„Se interzic manifestãri de stradã, procesiuni sau adunãri de stradã”
În urmãtorii ani, se primesc în continuare indicatii de la „centru”. Pe 28 noiembrie 1943, o telegramã fulger, semnatã de Ministrul subsecretar de stat, General de Corp Armatã, C. Vasiliu, este adresatã prefectului judetului Vaslui, cu privire la organizarea festivitãtilor pentru serbarea zilei de 1 Decembrie. „Sunt autorizate festivaluri si adunãri si sãli închise, interzicându-se cu strictete manifestãri de stradã, procesiuni sau adunãri în piete publice. Organele de politie vor executa la iesirea din sãlile unde au avut festivitãtile sau adunãrile împrãstierea publicului în ordine si liniste perfectã. Domnii prefecti vor acorda autorizatiile necesare organizatiilor atrãgândulise atentia cã, în afara de programul care sã cuprindã coruri dansuri si recitãri, se poate tine o cuvântare festivã în cadrul national, fãrã a se atinge probleme care pot aduce, prin substratul lor greutãti în linia de conduitã ce s-a trasat de conducerea tãrei si care s-au concretizat în felul cum s-a cuvântat în toate ocaziunile reprezentantei autoritãti si guvernului” (n.r. documentul se aflã în Arhivele Nationale Serviciul Judetean Vaslui).
Ceremonii „sub semnul muncii, pentru reconstructia tãrii”
Pe 30 noiembrie 1944, Prefectura Vaslui primeste o adresã din partea Garnizoanei Vaslui, prin care se trimitea nota telefonicã semnatã de Seful de Stat Major, colonel V. Cârlan. Aceasta cuprindea ordine privind programul pe care trebuia sã-l respecte toate judetele din tarã. „La orele 11 se va oficia te-deumul bisericii unde vor participa autoritãtile civile si militare, cavaleri ai Ordinului Mihai Viteazul si sefii misiunior aliate în orasele unde se gãsesc. O companie cu muzicã si drapelul va da onorurile. Dupã terminarea serviciului religios, se va vorbi trupei, dupã care va începe defilarea. Se vor arbora drapelele românesti. În orasele resedinte de judet muzicele militare vor cânta în pietele publice. Dispuneti executarea si anuntarea autoritãtilor care poate nu au priit aceste dispozitiuni” (n.r. documentul se aflã în Arhivele Nationale Serviciul Judetean Vaslui). Un an mai târziu, pe 30 noiembrie 1945, prefectul judetului Vaslui primeste o telegramã fulger, semnatã de ministrul Afacerilor Interne Teohari Georgescu, cu privire la serbarea zilei de 1 Decembrie 1945. Aceasta trebuie sã decurgã în „liniste si ordine perfectã sub semnul muncii, pentru reconstructia tãrii” (n.r. documentul se aflã în Arhivele Nationale Serviciul Judetean Vaslui).
„Mult mai putini români decât la 1 decembrie 1918 se aflã între granitele nationale”
Profesorul, etnologul si publicistul Dan Ravaru ne-a explicat ce s-a întâmplat în continuare, în ceea ce priveste sãrbãtorirea Zilei 1 Decembrie ca Zi Nationalã a României. „Ziua de 1 Decembrie a fost pur si simplu ignoratã dupã 1948, odatã cu instaurarea orânduirii comuniste. Rãdãcinile acestei atitudini sunt mai vechi. Vladimir Ilici Lenin definise Primul Rãzboi Mondial drept un rãzboi imperialist, declansat pentru ocuparea unor teritorii strãine. Partidul Comunist din România, format în proportie de 75% din minoritari, a preluat aceastã tezã si la Congresul al V-lea din 1931, a proclamat România drept stat multinational din care moldovenii, ungurii, germanii, ungarii ar avea drept la autodeterminare. De aceea, în „Istoria României” de Mihai Roller, care s-a predat în scoli din 1948 pânã în 1960, momentul 1 Decembrie era ignorat. Dupã 1960, apar primele semne de interes, iar, din 1965, când Partidul Comunist începe sã aibã o orientare nationalã, chiar nationalistã, interesul pentru 1 Decembrie si considerarea acestui moment drept sãrbãtoare nationalã, creste de la an la an. Apar numeroase articole, în primul rând în revista „Magazin istoric”, apoi chiar în cãrti dedicate acestui eveniment. Din nefericire, se evita evocarea unor personalitãti ca Iuliu Maniu sau Vaida-Voievod, care au contribuit esential la realizarea actului de la 1 decembrie, deoarece au fãcut mai târziu politicã tãrãnistã. De asemenea, nu se vorbea despre faptul cã la Alba Iulia au fost prezenti si delegati din Basarabia si Bucovina, care, în martie si în noiembrie, se uniserã deja cu România. Pânã în 1989, sãrbãtoarea nationalã a rãmas 23 august, exagerându-se rolul jucat de Partidul Comunist atunci când, de fapt, a fost vorba de o loviturã de stat condusã de regele Mihai si conducãtori ai unor partide istorice. Ceea ce nu se spunea atunci era cã actiunea de la 23 august a împiedicat desfiintarea Românei ca stat, pe care o urmãreau rusii. Ei ar fi dorit ca Ardealul sã treacã la unguri, Banatul la sârbi, Dobrogea la bulgari, Republica Moldova sã fie pânã la Carpati, iar Muntenia sã fie o Republicã Socialistã. Adevãrata noastrã sãrbãtoare nationalã rãmâne 1 Decembrie, când aproape toti românii, cu exceptia celor din din Maramuresul de peste Tisa, a celor de peste Nistru si a macedo-românilor (aromânii) au reusit sã se uneascã într-un singur stat. Sãrbãtorim 1 Decembrie cu bucurie, dar si cu o oarecare îngrijorare, fiindcã, din pãcate, mult mai putini români decât la 1 decembrie 1918 se aflã între granitele nationale. Bucovina de Nord, Basarabia, Dobrogea de Sud sunt încã sub stãpânire strãinã sau românii de acolo au sufletele înstrãinate. La 1 Decembrie, toti politicienii români ar trebui sã lase ciorovãierilor dintre ei si sã se gândeascã la o Românie mãcar la 1 Decembrie 1918”, a povestit profesorul Dan Ravaru.
