Nicuşor Dudu, din Soveja, este silvicultor de meserie. Acasă însă, la părinţi, a crescut cu animale în ogradă. Părinţii aveau câteva vaci cu care ţineau casa şi copiii pe la şcoli. Atunci, în copilărie, a prins fermierul nostru drag de animale şi s-a ataşat atât de tare de ele încât şi-a promis că va avea şi el câteva, cândva, poate la pensie…
In 2005 şi-a cumpărat 3 vaci cu lapte, în 2008 avea deja 10. Acum are 15 vaci cu lapte, dintre care 12 din rasa brună, înscrise în Registrul Genealogic al rasei. Are şi doi cai pentru treburile din gospodărie şi, aşa cum îi stă bine omului, câini de pază şi pisici. În grajdul unde este o curăţenie impresionanta, are şi 5 viţeluşi abia veniţi pe lume, dar efectivul este în creştere căci mai are 7 vaci gestante. Deşi la pensie, Nicuşor Dudu nu are cum să se plictisească fiind tot timpul printre animalele de care este foarte mândru. Despre griji şi probleme vorbeşte rar dar, spune el, ce bine le-ar prinde fermierilor un ajutor mai mare din partea statului, ar fi ca o gură de oxigen care să-i întărească, să meargă mai departe.
– „Părinţii mei au avut câteva văcuţe, iar eu, deşi am lucrat în silvicultură, am fost mereu ataşat de animale. Când am ieşit la pensie am decis să cresc si eu. Acum am 15 vaci cu lapte şi doi cai, îmi place să fie ograda plina. Experienţă aveam, aşa că am decis să-mi fac o ferma. După mai bine de 10 ani, am reuşit, să-mi văd visul cu ochii. Nu-i uşor dar, dacă e pasiune şi dragoste de animale, totul este posibil, mai mult devine o plăcere. Munceşti de plăcere, dar trebuie să ai satisfacţia muncii tale”, spune nenea Dudu.
De când a început să-şi dezvolte ferma singurul lui gând sunt doar animalele, cum să facă să nu le lipsească nimic, să fie bine hrănite şi îngrijite, să beneficieze de asistenţa medicului veterinar, mai ales în timpul fătărilor.
– „Nu dormi noaptea, alergi la medic, îl scoli din somn şi nu te mişti din grajd până nu vezi viţelul sănătos tun şi văcuţa pe picioarele ei. Deşi pare greu de crezut pentru cei care nu au animale, suntem foarte legaţi de ele, simt şi înţeleg orice, numai că nu pot vorbi. Toată ziua sunt în mijlocul lor. Dacă plec undeva, musai să trec pe la ele. să văd, au mâncare, dacă e curat în grajd”, spune fermierul
