|

De pe pat de spital, mărturia unei asistente infectate cu coronavirus

“Faceți ceva că ne omoară aici cu zile. NE OMOARĂ!”

O asistentă internată de săptămâna trecută la Spitalul „Sf. Ioan cel Nou” Suceava, după ce a fost diagnosticată pozitiv cu coronavirus, ne-a mărturisit telefonic coșmarul care se ascunde în spatele porților păzite ale celei mai mari unități medicale din județ. Și, teoretic, una dintre cele mai moderne din țară.

Te strânge efectiv în spate când auzi înregistrarea audio.

Asistenta, care a vrut să-și păstreze anonimatul, a fost colegă de salon cu o pacientă care “a murit cu zile” și ne-a povestit și despre “decesul nr. 14” (pacientul decedat miercuri, un bărbat de 52 de ani), pe care soția sa, asistentă internată și ea după ce a fost infectată cu COVID-19, “l-a găsit mort, singur, intubat în Reanimare. Nu era nimeni, nici măcar o lumânare aprinsă”.

“Am fost efectiv aruncați în fața virusului cu mâinile goale. Goa-le”

“Sunt internată de joi seară, sunt două toalete la 50 de bolnavi, toată lumea are diaree, asistente găsești una… de exemplu astăzi ni s-a dat tratamentul la 1 după-amiaza, vine o asistentă dimineață și mai vine una, dacă ai norocul să vină seara e bine. Infirmierele vin când aduc mâncarea, strâng casoletele cu mâncare, fiindcă nu se mănâncă pentru că toată lumea are diaree de la aceste medicamente… toată lumea, deci nu este unul care să nu aibă diaree.

Toaletele sunt infectate, nu găseşti noaptea, dacă ai nevoie, un asistent, un infirmier, dacă îți este rău, nu găsești pe nimeni, efectiv suntem lăsați la voia întâmplării.Nu vine nimeni să comunice cu noi, să vină un medic să spună: <Domnule, uite, aceste medicamente îți fac asta, sunt efectele adverse… uite, te ținem internat 7 zile, 10 zile, 20 de zile, o lună jumătate…> Un singur doctor a venit, de joi, de când sunt eu, și l-am întrebat cât timp voi sta: <A, nu știu, 7, 10, 14, nu știu…>

Ăsta este răspuns de medic? A venit o asistentă și am întrebat-o ce ne facem dacă ne este rău noaptea… <Băteți din picior!> Vi se pare normal? Eu sunt asistentă medicală. Eu dacă făceam așa ceva pe secție la mine mă zburau afară. Deci nu se poate, suntem carne de tun! Nu știu… nu mă interesează că pleacă Rîmbu, Macovei, că pleacă toată lumea… eu, noi nu suntem bine… suntem carne de tun, aici, Mâncare… ni se dă ciorbă cu fasole crudă la diaree? Vi se pare normal, asta este mâncare? Ieri ni s-a servit la micul dejun ceai cu pâine (…). Nu se poate așa ceva, nu se poate. Suntem disperați aici, disperați. Nu vine nimeni să vorbească cu noi. Mai spune că spitalul este închis, unde este închis, toate colegele mele lucrează în spitalul mare.

Nu se poate așa ceva, este inuman. INUMAN.

Pe front am mai văzut așa ceva, din cărți, din ce am citit la istorie.Mai urmează să vină felcerii să ne omoare și gata. Nu știe nimeni când plecăm, dacă suntem bine, dacă nu suntem bine. În șapte zile de când sunt aici o singură dată a venit cineva și mi-a luat o tensiune”.

Îs depășite de situație și colegele mele care lucrează, îs depășite. Nu mai pot nici ele. Le-au chemat de acasă, cu febră, îs bolnave și ele.”..https://www.monitorulsv.ro/Local/2020-03-26/De-pe-pat-de-spital-marturia-unei-asistente-infectate-cu-coronavirus