spot_imgspot_img
11.1 C
Vaslui
26-apr.-2024

Destãinuiri cutremurãtoare ale bolnavilor de coronavirus, internati în spitalul bârlãdean

- Advertisement -

MARTURII DIN INFERN

EXCLUSIV… Aproape 140 de pacienti luptã la Spitalul Municipal de Urgentã pentru sãnãtatea si viata lor. Majoritatea dintre ei sunt asimptomatici, unii prezintã forme usoare ale bolii, însã sunt si cazuri care necesitã supraveghere continuã, fiind internati în sectia de Anestezie Terapie Intensivã. Redactorii ziarului Vremea Nouã au reusit sã stea de vorbã cu o parte dintre pacientii care au fost internati în unitatea sanitarã bârlãdeanã, iar mãrturiile lor sunt cu adevãrat cutremurãtoare. I-am rugat pe toti sã descrie tratamentul la care au fost supusi de cadrele medicale, iar majoritatea au folosit acelasi cuvânt: execrabil. „Au fost zile când practic nu ne bãga nimeni în seamã. Dimineata mai intra în salon câte o infirmierã, sau în cel mai bun caz o asistentã, care ne lãsa medicamentele. Toti pacientii care nu sunt în terapie intensivã sunt tratati doar cu paracetamol si bromhexin. Cazurile care au forme mai grave ale bolii primesc si alte medicamente, mai puternice, cum ar fi Kaletra. Pastilele le luam doar cu apã de la chiuvetã, pentru cã nu ni s-a asigurat o altã sursã de apã. Din salon ieseam doar cu permisiunea lor, chiar dacã era vorba de nevoile fiziologice. Am trãit într-un stres continuu si am avut colegi de salon care au fãcut depresie din cauza comportamentului cadrelor medicale. Norocul acestor pacienti a fost cã într-un salon eram internati mai multi si asa aveau si ei cu cine sta de vorbã, le mai ridicam noi moralul » ne-a mãrturisit o pacientã care a trecut prin boala COVID-19 la spitalul din Bârlad. Un alt pacient, cu o formã mult mai gravã a bolii ne-a mãrturisit cã a fost nevoit sã astepte o jumãtate de zi ca angajatii spitalului sã îl bage în seamã, desi abia mai respira. «De când m-a luat ambulanta de acasã am trãit cu sentimentul cã nu mã mai întorc, cã e un drum cu un singur sens. Si asta pentru cã mã simteam foarte, foarte rãu, abia mai respiram. Nu am crezut cã boala asta poate fi asa gravã pânã când nu am trãit-o pe pielea mea. Internat în spitalul din Bârlad si abia mai putând respira, am strigat dupã ajutor pentru cã la un moment dat am avut sentimentul cã mã sufoc. Mi-a rãspuns o voce femininã, probabil o asistentã, care era împreunã cu alte colege într-o altã camerã. Mi-a zis cã va veni cineva imediat sã se ocupe de mine. Am asteptat sase ore pânã cineva si-a fãcut milã de mine”. Sunt doar douã dintre mãrturiile bolnavilor de coronavirus care au fost tratati în spitalul din Bârlad. Ziarul Vremea Nouã face aceste dezvãluiri nu pentru a panica populatia judetului, care si asa este cu nervii la pãmânt, ci pentru a atrage atentia cadrelor medicale si din Bârlad dar si din Vaslui sã dea dovadã de mai multã compasiune si întelegere în aceastã perioadã dificilã pentru toatã lumea, nu doar pentru eroii din prima linie.

Au trecut mai bine de cinci luni de când lumea cu care eram obisnuiti s-a schimbat. Iar transformãrile par sã nu se mai sfârseascã. Trãim în spatii mai restrânse, dupã reguli la care încã ne adaptãm. Cu totii suntem de acord cã nu e un proces usor. Unora, regulile si restrictiile le oferã un sentiment de sigurantã, altora, un insuportabil sentiment de prizonierat. Ambele reactii sunt cu totul de înteles. Desi dovezile sunt clare, foarte multe persoane încã se mai întreabã dacã existã virusul, dacã e chiar atât de periculos si mai ales dacã poate ucide? La toate aceste întrebãri am încercat sã aflãm rãspunsuri, nu de la vocile din sistemul sanitar, ci de la persoanele cu care este cel mai greu sã comunici în aceastã perioadã, adicã cu actualii si fostii bolnavi de coronavirus.

«În 24 de ore, dacã veneau o datã în salon»

În judetul Vaslui, ca în toatã tara de altfel, sunt douã categorii de oameni: cei care cred cã existã coronavirusul si cei care nu cred în existenta lui. Din prima categorie fac parte si cei care initial nu au crezut pânã nu s-au îmbolnãvit chiar ei. Internati în spital, acestia s-au convins cã nu e de joacã cu COVID-19, însã aproape toti cu care am discutat si care acum sunt externati, ne-au mãrturisit cã mai greu de suportat a fost tratamentul din partea cadrelor medicale decât boala în sine. «Am avut colegi în salon care au intrat în depresie din cauza lor. Erau cu moralul la pãmânt. Nu erau afectati atât de mult de coronavirus cât de felul cum infirmierele si asistentele se comportau cu noi. De medici nu aduc vorbã pentru cã ei erau o raritate în saloane. În cazul meu, în mai bine de trei sãptãmâni de stat în spital, o singurã datã am vãzut medicul în salon, ceea ce nu e deloc normal. Pot întelege cã si cadrelor medicale le este fricã de acest virus, dar menirea lor în spital este cu totul alta, nu sã stea ascunse. Un pacient speriat si panicat are nevoie de un profesionist care sã vinã la patul lui si sã-l linisteascã. Sã-i spunã o vorbã bunã. Noi aveam zile când nimeni nu ne trecea pragul. În 24 de ore, dacã veneau o singurã datã în salon si atunci doar pentru a ne aduce medicamentele. Pe care le luam cu apã de la chiuvetã pentru cã în afarã de toaletã nu aveam voie sã iesim din salon. Nimeni nu ne lua tensiunea, nimeni nu ne lua temperatura, nimeni nu ne întreba nimic de sãnãtate. Tot tratamentul medicamentos pe care ti-l dã în spital îl poti lua la fel de bine si acasã, fãrã o pregãtire în domeniu. Ni se dãdea doar Paracetamol si Bromhexin. Erau pacienti care ieseau de mai multe ori pozitiv si atunci li se administrau si alte medicamente, cum ar fi Kaletra » mãrturiseste o fostã pacientã a spitalului din Bârlad Aceasta îsi aminteste si un episod cu medicul care se ocupa de pacientii din salonul respectiv. «Medicul venea în salon doar pentru recoltare de probe si atât. La un moment dat, ne-au adus în salon o pacientã de pe Terapie Intensivã, care avea tensiune micã, saturatia la fel. Femeia nu avea aer, iar noi le-am atras atentia asistentelor cã trebuia vãzutã, neapãrat, de medicul curant. Nu vã pot spune ce panaramã a fãcut doctorita când a venit în salon. Am fost si 15 pacienti internati în acel salon, ceea ce iar mi se pare inuman. Aveam o bunicutã care nu stia sãrãcuta pe ce lume se aflã si cãreia nu i s-a explicat nimic, aveam colege de salon, cadre medicale, care îsi fãceau singure tratamentul. Am experimentat un dezinteres total din partea angajatilor spitalului, pe care nu as vrea sã îl mai repet” ne-a mai mãrturisit femeia.

Sase ore de asteptare, desi abia mai putea respira

O altã declaratie care ne-a atras atentia este cea a unui bãrbat de 45 de ani, din municipiul Vaslui, care a ajuns la spitalul Bârlad în stare foarte gravã. Acesta fãcuse o formã severã a bolii, din cauza cãreia respira foarte greu. „De când m-a luat ambulanta de acasã am trãit cu sentimentul cã nu mã mai întorc, cã e un drum cu un singur sens. Si asta pentru cã mã simteam foarte, foarte rãu, abia mai respiram. Nu am crezut cã boala asta poate fi asa gravã pânã când nu am trãit-o pe pielea mea. Internat în spitalul din Bârlad si abia mai putând respira, am strigat dupã ajutor pentru cã la un moment dat am avut sentimentul cã mã sufoc. Mi-a rãspuns o voce femininã, probabil o asistentã, care era împreunã cu alte colege într-o altã camerã. Mi-a zis cã va veni cineva imediat sã se ocupe de mine. Am asteptat sase ore pânã cineva si-a fãcut milã de mine si m-a ajutat”

„Ati lãsat cafelele de la Spitalul Judetean, sã vã tratati la Bârlad?”

Conform unor surse, de tratamentul aproape inuman al personalului de la „Elena Beldiman” nu au scãpat nici cele 16 angajate de la Spitalul Judetean de Urgentã Vaslui, confirmate pozitiv în urmã cu douã sãptãmâni. Acestea ar fi fost luate de mai multe ori peste picior, cã au ajuns sã se trateze de coronavirus la spitalul din Bârlad. Într-un moment de neinspiratie, o colegã de-a lor de la «Beldiman» ar fi încercat sã facã o glumã putin malitioasã, întrebându-le «Ati lãsat cafelele de la Spitalul Judetean, sã vã tratati la Bârlad?” Nu stim însã câte cafele se bea la spitalul din Bârlad în aceastã perioadã, având în vedere cã unitatea nu are nici 20% din paturi ocupate. Stim însã cã multe cadre medicale de acolo se roagã ca starea actualã sã mai dureze «cel putin pânã în iarnã», asa cum s-a exprimat un doctor, pentru cã munca e aproape zero, în timp ce salariile sunt de mii de euro. Plus sporuri de risc de 500 de euro pe care unii medici le încaseazã, asa cum am aflat de la pacienti, fãrã ca mãcar sã intre în saloanele pacientilor.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri