spot_imgspot_img
17.9 C
Vaslui
29-mart.-2024

Destrãbãlare si dezmãt

- Advertisement -

Vai de tine, Românie!

DEZAMÃGIRE…Evenimentele din Decembrie ’89 dãduserã speranta românilor cã, viata lor, se va schimba în bine, iar democratia realã se va instaura si la noi. A fost o amãgire cumplitã sub toate aspectele, iar, dintre ele, moralitatea a avut si are cel mai mult de suferit. Acum, când ne apropiem de împlinirea a trei decenii de la acele zile de tristã amintire, constatãm o degradare accentuatã a relatiilor interumane din arealul geografic al tãrii. Se poate afirma, cu deplinã responsabilitate: vai de tine, Românie!

Tara care a aniversat, anul trecut, 100 de ani de la Marea Unire se prãbuseste în contextul european si mondial actual si nimic nu mai functioneazã la parametri normali. Ba mai mult, s-a renuntat, fãrã niciun regret, la principiile sãnãtoase strãmosesti si am acceptat si chiar am luat cu râvnã toate zoile occidentului si le-am implementat ca principii noi, trâmbitând asa-zisa democratie. Câtã minciunã, câtã perversitate moralã!

Sã fie clar pentru toti, de la savant si pânã la analfabet, cã democratia cuprinde idei deosebit de simple si, anume, sã faci tot ceea ce îti doreste sufletul si gândul, dar pânã la limita de a nu produce daune si suferinte acelora de lângã tine. Altfel, este o tiranie exprimatã la cel mai înalt nivel. Din pãcate, aceasta este situatia la noi, adica tirania vulgului asupra omului normal. Mai mult decât atât, omul normal este considerat: retrograd, conservator si cu mult inferior handicapatilor psihic. În altã ordine de idei, dacã un savant ar fi dus într-un colectiv care si-a însusit si promoveazã noul mod de viatã, în mod deosebit în mediul rural, va fi considerat, dupã ceva vreme, nãtângul satului sau, dupã caz, al localitãtii. În asa mod a ajuns spiritul moral românesc la aceastã datã!

Pe de altã parte, vom reliefa si faptul cã în conformitate cu ideile marelui filozof si poet Lucian Blaga, se spune cã vesnicia s-a nãscut la sat. Satul românesc a fost model de comportament si pilon de rezistentã moralã în decursul veacurilor. Stâlpii sãi de nãdejde erau , de regulã, învãtãtorii si preotii. Astãzi, totul a rãmas o amintire, ba chiar o himerã! În multe sate, scolile si bisericile sunt pe cale de disparitie, iar trãitorii satelor sunt într-o promiscuitate de neînchipuit!

Din pãcate, nici viata urbanã nu a intrat în matca fireascã. Astãzi, mai ales la ceas de searã, nu îndrãznesti sã iesi pe strãzi lãturalnice, deoarece reprezintã o mare aventurã, dar si un mare risc! De ce se întâmplã toate acestea? Dintr-un singur motiv, si anume disparitia valorilor morale. Noile valori sunt, cu mult, sub limita comportamentului animalic! În fapt, a le spune, unor asemenea indivizi, animale, am jigni bietele patrupede.

Cele afirmate mai sus, nu sunt afirmatii gratuite, ci realitatea cruntã.

Recent, mi-a fost dat sã întâlnesc un septuagenar vasluian, o veche cunostintã. Cu lacrimi în ochi îmi spunea urmãtoarele: “Am slujit statul si societatea româneascã mai bine de 45 de ani, încercând sã-mi fac datoria constiincios. Din pãcate, necazurile nu m-au ocolit, fiind nevoit sã mã internez la Sectia recuperare a Spitalului Judetean din Vaslui. Am fãcut o mare eroare. Aproape douã sãptãmâni am pãtimit mai mult dacã as fi fost în puscãrie! Mai bine de jumãtate dintre pacientii salonului erau din satele comunei Puscasi, de regulã beneficiari ai Legii 416. Se pare cã s-au vorbit între ei, sã vinã în grup si, din câte am înteles au dorit sã se “simtã” bine! Asa cã, de la 5 dimineata si pânã la ora 23.00, spatiul era inundat de manele, muzicã pornograficã si neapãrat, convorbiri telefonice, prin asa zisele retele de socializare, dar de cel mai prost gust. Am încercat sã solicit putinã decentã, deoarece eu mã aflam acolo pentru tratament si nu pentru destrãbãlare. Imediat, blestematii au sãrit asupra mea insultându-mã, jignindu-mã si chiar amenintându-mã cu represalii! Desi, în art. 11 al regulamentului spitalului se prevede clar cã este interzisã crearea discomfortului pentru ceilalti pacienti, nu s-a luat nicio mãsurã! Spre stupoarea mea, nici asistentele si nici seful de sectie n-au întreprins nimic, pentru a reglementa incidentele. Cu insolentã, seful de sectie avea sã mi se adreseze, pe un ton neplãcut, cã ar fi bine sã ma adaptez conditiilor, deoarece mã aflu într-o colectivitate. Halal respect, halal colectivitate, halal conditii medicale!

De altfel, una dintre infirmiere avea sã-mi spunã cu lacrimi în ochi, cã a avut parte de un incident cu totul iesit din comun. La începutul toamnei trecute, mergând sã facã curãtenie în salon si la acel moment, fiind doar un singur pacient, restul fiind prin parc, acesta avea sã i se adreseze urmãtoarele cuvinte: Vino, fã, sã pun mâna la locurile tale intime, cã te plãtesc bine!

Din pãcate îmi spunea femeia, nu am avut cui sã mã plâng, deoarece nu ne apãrã nimeni siguranta noastrã.

Cele spuse de biata femeie, aveam sã le înteleg în cele douã sãptãmâni de penitentã absolutã. Ciracii, adicã presupusii pacienti, s-au dovedit dincolo de orice închipuire. Nu-ti convine, pleacã la particular. Aici e raiul nostru. Si sã mai retii un lucru, noi suntem baza PSD-ului, asa cã întelege acest lucru.

Pe de altã parte, as mai releva încã un lucru, îmi spunea bãtrânul, în toatã aceastã perioadã, nevolnicii povesteau cu mare haz, cam cum au furat ei toatã viata si, în consecintã sunt de acord cu matrapazlâcurile fãcute de cei ce ne guverneazã. Astfel, se spune, furã guvernantii, dar ne mai dau si nouã!

Iatã realitatea crudã a societãtii românesti în toatã splendoarea ei bolnavã, adicã cancer în metastazã!

Auzind mãrturiile bãtrânului vasluian, am rãmas siderat! Crudã si tristã realitate! Oare cât va mai dura ea?!

Mihail Serb.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.