|

Din chiabur, cu pãdure mostenire, nea Mihai îngheatã în casã, umilit de pãdurar

RÃZBOI…Proprietarii de pãduri din Pungesti spun cã pãdurarul nu-i lasã sã-si taie arbori pentru uzul lor, dar se fac cã nu-i vãd pe hotii care furã lemne

ILEGALITÃTI… Povestea lui Mihai Nica, un proprietar de pãdure din comuna Pungesti, care îngheatã în casã pe timpul iernii, în timp ce hotii îi furã arborii cu acordul tacit al pãdurarului, scoate în evidentã un adevãr crunt. Pãdurile private sunt raiul hotilor si scãparea pãdurarilor. Si statisticile aratã cã nu doar pãdurile statului sunt defrisate cu indiferentã pentru profitul personal al unor grupuri de interese. Potrivit unui raport al organizatiei Greenpeace, în anul 2017, Vasluiul a fost în primele 10 judete din tarã în ceea ce priveste numãrul tãierilor ilegale de arbori. Tintele preferate ale hotilor de lemn sunt pãdurile private. Pentru a mai diminua proportiile acestui furt, Directia Silvicã Vaslui a demarat un amplu proces de preluare a suprafetelor împãdurite, pentru a le asigura, gratuit, paza. Acest demers nu încântã însã pe toatã lumea si asta pentru cã, spun foarte multi proprietari de pãdure, lupul ar deveni paznic la oi. “Cât timp mi-am pãzit eu pãdurea, nu am avut probleme cu furatul. De când a fost luatã în pazã de pãdurar, e jale. La noi în sat, o bãtrânã a murit dupã ce a vãzut cã din pãdurea pe care a primit-o mostenire de la pãrinti nu a mai rãmas nimic. Toti copacii i-au fost pusi la pâmânt. Treceau cãrutele la deal si la vale, fãrã ca nimeni sã le opreascã. Multi hoti de lemne sunt îndrumati si ajutati chiar de pãdurari”, sustin mai multi localnici din satul Cursesti Vale, comuna Pungesti, printr-o scrisoare trimisã la redactia ziarului nostru. Replica pãdurarului este însã fermã: „Sãtenii sunt nemultumiti pentru cã am luat pãdurea în pazã si nu mai pot face ce vor ei”.

Am mers în Cursesti Vale pentru a vedea dacã cele semnalate în scrisoarea remisã ziarului nostru sunt adevãrate, dar si pentru a vorbi cu cineva care are în proprietate o pãdure. Am dat peste Mihail Nica, un bãrbat cãruia îi place munca si care de câteva zile se zbate sã facã rost de lemne pentru a se încãlzi la iarnã. Asta desi are titlu de proprietate pe 4,5 hectare de pãdure. Initial a avut 9 hectare, însã jumãtate le-a dat unui vãr, ca urmare a împãrtirii mostenirii de la bunici. Mihail a primit pãdurea de la tatãl sãu, chiabur mare pe timpul comunismului. Din cauza averii pe care nu a vrut sã o cedeze partidului, bãtrânul sãu a fost trimis la muncã la canal, unde a stat un an si jumãtate. Mihail Nica îsi aminteste de acele timpuri, pe care le vede foarte asemãnãtoare cu cele actuale. “Mostenirea e de pe tatãl meu. Era chiabur, avea mult pãmânt. A fost si pe front, iar când s-a întors acasã, drept multumire cã a apãrat tara, l-au trimis la canal. Un an si jumãtate a stat acolo pentru cã nu a vrut sã renunte la avere. A fost aplicat rãu comunismul, pentru cã în fruntea lui au fost pusi oameni pe care nu-i ajutau capul. Bãga oameni în puscãrie pentru cã refuzau sã-si cedeze proprietãtile. Azi e aceeasi mentalitate. Am pãdure mostenire de la tata, dar statul mã obligã sã renunt la ea, sã i-o dau lui, cã altfel n-am încotro”, spune Mihail Nica.

A refuzat sã fie pãrtas la furt, iar de atunci si-a pus lumea în cap

Problemele acestuia cu institutiile statului au început în urmã cu cinci ani, când a refuzat sã-si punã semnãtura pe un document completat cu creionul. “Totul a pornit de la o gresealã fãcutã de ei. Acum cinci ani în urmã s-a dat de sus, de la guvern, legea aia cã la o suprafatã de un hectar de pãdure, proprietarul poate primi cinci metri cubi de lemne. Au venit tabelele cum trebuia sã beneficieze fiecare de dreptul lui. Eu aveam 9 hectare de pãdure. Când m-am întâlnit cu domnii de la Silvic, cu pãdurarul, am spus cine sunt, s-au uitat pe tabel si în loc de 45 de metri cubi, în dreptul numelui meu scria, cu creionul, doar 9 metri cubi de lemne. Le-am spus cã mie nu-mi trebuie 45 de metri cubi de lemn, cã n-am ce face cu atâta, dar cã nu e corect nici cum procedeazã ei. Sã taie cu creionul pe tabel cât mi se cuvenea mie si sã treacã de cinci ori mai putin. Le-am spus sã stampileze acea modificare, sã scrie cu pixul cã mie mi-au dat doar 9 metri si nu 45, si facem cum vor ei. De atunci mi i-am urcat în cap. Nu mi-au mai marcat niciun copac, iar eu, cu titlul de proprietate, mã uit cum altii îmi taie pãdurea, iar eu înghet de frig în casã.”

Mãcese si flori de salcâm, la schimb pe uscãturi

Curajul de atunci al bãrbatului a fost si continuã sã fie aspru sanctionat de pãdurar. În vara acestui an, Mihail Nica si fiica acestuia au fost la cules de mãcese si flori de salcâm pentru paznicul pãdurii, cu promisiunea cã atunci când va veni anotimpul rece i se va permite sã ia crengile uscate. “Am pãdure de stejar, fag, carpen, plop. Am pãzit-o si n-am stricat-o. Tin la ea, cã e mostenire de familie. Pe lângã noi, totul e pus la pãmânt, cu toate cã existã pãdurar si jandarmi care zic cã pãzesc. În timpul verii i-am cules pãdurarului floare de salcâm, mãcese, floare de tei, doar sã mã lase sã iau uscãtura. El, între timp, a dat ce era uscat la altii si pe mine m-a lãsat cu ochii în soare. Si nu doar uscãturã a dat. Cineva din sat ne-a sunat si ne-a spus cã din pãdurea noastrã se furã lemne, cu acordul celor de la pazã. Când ne-am dus sã vedem, erau numai cioatele lãsate într-o râpã. Trec cãrute la deal si la vale, chiar pe lângã casa pãdurarului, si nimeni nu face nimic. O parte din cei care ne furã nouã copacii lucreazã pentru pãdurar, la el, în parchet. Ca rãsplatã, le dã voie sã taie din pãdurea oamenilor, de la particular. Pe diferite cãi mi s-a transmis sã cedez pãdurea statului. Am refuzat. Mi-au zis cã pot sã o pãstrez, dar pânã la urmã tot ei mi-o vor învârti”, mai afirmã Mihail Nica.

“Mã voi ruga de altii sã-mi dea niste lemne”

Cu titlul de proprietate pe 4,5 hectare de pãdure, si cu impozitele pe ele plãtite, sãteanul din Cursesti Vale ia în calcul sã munceascã la altii pentru a primi rãsplatã câteva lemne cu care sã treacã iarna. «Deocamdatã nu stim ce sã facem. Am zis sã vedem cine mai are lemne prin salcâmãrii, sã-i tãiem noi si sã-i cãrãm omului acasã, sã ne dea si nouã ceva. Cu patru hectare si jumãtate de pãdure, cât mai am acum, mã duc sã mã rog de altii sã-mi dea si mie lemne, sã nu înghet la iarnã. Am doi nepoti mici, stãm si tremurãm de frig în casã. Nu mã deranjeazã asta si nu am nimic de împãrtit cu nimeni. Tot ce mã deranjeazã e cã statul se dã stãpân în fata mea, a proprietarului care nu fur, care muncesc, iar fatã de cei care fac ilegalitãti nu ia nicio mãsurã. Asa se întâmpla si când se furau vacile. “Dom’le, n-am ce le face la ãstia care furã, ce vrei, sã le dau în cap?”, spunea politistul. N-a spus nimeni sã le dea în cap, dar ei au pârghii, au legea de partea lor. Asa si pãdurarul. Când l-am sunat sã-i spun cã se furã pãdurea, mi-a spus cã el nu are niciun lemn în ogradã. Dar el poate sã se ducã oricând sã ia lemne, pentru cã legea e în mâna lui, iar eu sunt la mâna pãdurarului, dacã-mi dã voie sau nu sã iau lemne. S-a supãrat când i-am spus asta. N-ai voie sã-i zici adevãrul, cã înrãutãtesti si mai mult situatia. Trebuie sã taci si sã faci cum vor ei», a mai declarat Mihail Nica. Pãdurarul din Pungesti, Iurianu Nicolae, vede cu altã mãsurã lucrurile. Iatã ce spune acesta: „Sãtenii sunt nemultumiti pentru cã am luat pãdurea în pazã si nu mai pot face ce vor ei. În cazul în care vãd cu adevãrat hoti în pãdurea lor sã sune la 112 si sã anunte furtul. Eu nu-i pot lãsa sã facã ce vor, pentru cã taie copacii si lasã cioate, iar cel care rãspunde de ele sunt eu. Eu le plãtesc, nu ei”.

O bãtrânã a murit de inimã rea dupã ce a vãzut cât s-a furat din pãdurea ei

PÃTIMASÃ…Bãrbatul din Cursesti Vale confirmã cã în satul sãu a fost o bãtrânã care a murit dupã ce si-a vãzut pãdurea pusã la pãmânt. “Asa este! Aveam o femeie aici, în sat, care a murit sãraca dupã ce a vãzut cât s-a furat din pãdurea ei. S-a dus, a vãzut cât s-a tãiat, si când s-a întors acasã i s-a fãcut rãu. Era abãtutã. Spunea cã hotii i-au furat aproape toatã pãdurea, nu-i mai rãmãsese aproape nimic. Dupã o sãptãmânã a murit. Palade Teodora o chema. Bãtrânii tin la pãmânt, la pãdure. Ei nu-si fac rãu proprietãtilor pe care le au. Tot pãdurarii au dat drumul la ilegalitãti, ca apoi sã aibe statul suficiente motive sã o ia în pazã. Dar dacã ei nu dãdeau drumul la furturi, pãdurea nu se strica. La noi vin cãrute tocmai de la Rafaila, pe dealurile Dumbrãvenilor, câte sase-sapte. Chiar nu le vede nimeni? Nu-i poate opri nimeni pe acesti hoti? Într-o searã l-am sunat pe pãdurar, sã-i spun cã a fost cineva la noi în pãdure, sã fure lemne. Mi-a spus sã-i zic cine e hotul. La ce au mai luat pãdurile în pazã, la ce si-au luat angajamentul, dacã nu sunt în stare sã-si facã treaba?” se întreabã Mihail Nica.