Discursuri electorale de 2 lei, într-o Românie profund bolnavã

„Nu este semn de sãnãtate sã fii adaptat la o societate profund bolnavã.”  (Krishnamurti). Din pãcate pentru mine (sau din fericire), sunt un om perfect sãnãtos din toate punctele de vedere, iar a trãi într-o Românie profund bolnavã nu prea mai este o variantã, ci o imposibilitate. În ultimii doi ani o serie de evenimente mai putin plãcute mi-au demonstrat încã o datã, desi nu mai era nevoie, cã pentru a reusi în aceastã tarã trebuie sã fii prost si cu tupeu. Observ, din ce în ce mai frecvent, cã bunul-simt, capacitãtile intelectuale, perseverenta si munca, cea care chipurile înnobileazã omul, reprezintã de fapt „sinucidere” curatã. Care sunt evenimentele exacte care m-au fãcut sã trag aceastã concluzie si care stau la baza nemultumirii mele mai putin conteazã. În general sunt aceleasi aspecte negative care determinã multi tineri sã-si ia lumea în cap si sã plece spre alte orizonturi. Problemele cu care se confruntã românii de rând sunt arhicunoscute, fiind repetate atât de des încât riscã sã devinã clisee. Nu pot sã nu aduc în discutie cã România este tara inechitãtilor salariale, în care o femeie de serviciu sau un mãturãtor semianalfabet câstigã aproximativ cât un inginer debutant sau un profesor. Sã nu se înteleagã gresit, nu am nimic personal cu femeile de serviciu sau cu mãturãtorii, orice loc de muncã este onorabil, dar trebuie sã se tinã cont totusi de pregãtirea fiecãrui individ în parte. Sã nu uitãm cã un cadru didactic formeazã caractere, face naveta în ultimul cãtun uitat de lume ca sã educe, dar de trãit trãieste cu ajutorul pensiei pãrintilor, o pensie mizerabilã, cãci nu toti pensionarii au avut norocul sã fie primari sau parlamentari. România este tara în care spitalele se dezinfecteazã cu apã chioarã. România este tara în care, asa cum am amintit, pentru câtiva ani de somn în Primãrie sau în Parlament, pentru câtiva ani de mâncat covrigi pe sub masã, ani în care nu ai realizat nimic în favoarea alegãtorilor, primesti câteva mii de lei. Halal! Ajung unii primari semianalfabeti, care îsi fac de râs comunele, sã aibã pensie de trei, patru ori mai mare decât românii care s-au spetit 40-50 de ani. Ce fel de tarã e asta? S-a tot vorbit despre indicele de performantã. Sã se bage, domle’, indice de performantã si pentru cei care se gândesc doar la ei si îsi voteazã pensii speciale, desi nu meritã. Ce ai fãcut pentru colegiul tãu, pentru comuna ta, în 4 ani? Nimic! Considerã cei care te-au ales cã ai realizat ceva bun si cã esti demn de un asemenea venit? Nu! În cazul ãsta, te-ai lins pe bot de pensie specialã. De asemenea, România este tara în care, dacã îti ceri dreptul cuvenit sau sesizezi nereguli, esti catalogat drept certãret, scandalagiu, iar dacã nu pui umãrul sã sustii rãul mers al lucrurilor devii un paria. România este tara în care functiile de conducere nu sunt ocupate de oameni calitativi, ci de oameni politici, iar de promovat promoveazã cine „trebuie”, nu cine meritã. Si lista continuã. Toate aceste nedreptãti sunt si mai greu de acceptat/ suportat acum, în campanie electoralã, când toti candidatii, indiferent de partidul politic în numele cãruia candideazã, promit vrute si nevrute. Discursuri de doi lei – cã tot suntem sãraci si ar trebui sã muncim pe doi lei, cred unii – care seamãnã izbitor între ele, iar dacã la început mi se pãreau doar penibile, între timp au devenit de-a dreptul gretoase, jignitoare la adresa inteligentei alegãtorilor. Cu toate cã am trecut de perioada în care credeam cã tot ce zboarã se mãnâncã, eu încã mai sper ca oamenii sã devinã normali, morali, corecti, sper ca într-o zi candidatii sã îsi respecte promisiunile si sper ca mãcar generatiile care vin din urmã sã facã diferenta. Pentru cã directia în care mergem acum este gresitã, iar rezultatul este exodul tinerilor. Pleacã olimpicii, pleacã absolventii de studii superioare, oameni capabili, care au coloanã vertebralã, pentru cã nu încap într-o Românie profund bolnavã. Avem o tarã mult prea frumoasã ca sã devenim niste dezrãdãcinati, avem o tarã bogatã, cu peisaje deosebite, traditii interesante, o tarã închegatã prin sacrificiul suprem al înaintasilor nostri, al bunicilor nostri. Domnilor candidati, v-ati gândit dacã meritati sã vã mai deschidem poarta?