DURERE…Finalul lunii martie a venit cu vesti triste pentru învãtãmântul vasluian. Încã un cadru didactic de elitã a trecut în lumea celor drepti, lãsând un gol incomensurabil în inimile fostilor elevi, colegi si colaboratori. Este vorba despre Maria Galan, profesor de fizicã de un profesionalism desãvârsit, care ar fi împlinit, în mai putin de douã luni, 72 de ani. A predat la Scoala Gimnazialã “Elena Cuza” Vaslui între 1972 si 1998, an în care a iesit la pensie. A fost si director al unitãtii de învãtãmânt între 1988 si 1990, apoi între 1993 si 1997. Fostii colegi spun cã în perioada în care a tinut în mâini frâiele institutiei, a dovedit cã era un bun gospodar si cã stia cum sã lucreze cu oamenii frumos. Dincolo de faptul cã era o profesoarã talentatã si un manager de exceptie, Maria Galan era si un suflet sensibil, lucru evidentiat de afirmatia”Cu cât mã aflu mai departe, în timp, de trecut, cu atât sunt mai aproape de el sentimental.” Trupul neînsufletit este depus la Biserica “Adormirea Maicii Domnului”, acolo unde cunoscutii îI pot aduce un ultim omagiu, iar vineri va fi înmormântatã la ora 12.00, în comuna natalã, Costesti.
Maria Galan s-a nãscut în comuna Costesti, judetul Vaslui, pe 7 mai 1945. A absolvit Facultatea de Fizicã- Chimie din cadrul Universitãtii “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi. Desi cea mai mare perioadã a fost cadru didactic la Scoala Gimnazialã “Elena Cuza” Vaslui, prima datã a predat în comuna natalã, iar dupã ce a iesit la pensie, în 1998, si-a continuat activitatea didacticã, dând dovadã de aceeasi pasiune. Fostii colegi au spus cã, în ciuda vârstei, continua sã predea, semn cã nu s-a putut desprinde pânã în ultima clipã de catedrã. În cadrul unui documentar monografic, intitulat “Din viata scolii”, apãrut în 2006, la pagina dedicatã Mariei Galan apar, printre altele, si urmãtoarele realizãri ale cadrului didactic: “din perspectivã umanã – asigurarea de spatiu pentru scolarizare în perioada lucrãrilor de consolidare în parteneriat cu Liceul <<Ion Mincu>>, Liceul <<Stefan Procopiu>>, Colegiul Economic <<Anghel Ruginã>>, Grãdinita din curtea Spitalului vechi, Scoala nr. 3 Vaslui; intensificarea activitãtilor cultural-artistice si sportive cu elevii, serbãri scolare, concursuri între formatii artistice, concursul “Tinere condeie”, concursul national “Cântarea României”, serbãri la nivelul claselor , sezãtori literare, seri distractive la sfârsit de trimestru scolar, emisiuni la statia de amplificare a scolii cu prilejul Sãrbãtorilor de iarnã, 8 Martie, evenimentelor istorice; organizarea activitãtilor de genul <<Educarea educatorilor>> prin schimburi de experientã, invitarea unor personalitãti ca prof. univ. G. Vãideanu”, iar din perspectivã existentialã – “reamenajarea laboratoarelor de fizicã si chimie-biologie prin confectionarea de mobilier nou; dotarea laboratoarelor cu truse si materiale necesare activitãtii pe grupe; sustinerea lucrãrilor de expertizã, proiectare si, apoi, de realizare a lucrãrilor de consolidare.”
Fostii elevi, colaboratori si colegi o plâng pe Maria Galan
Oamenii cu care a intrat în contact de-a lungul carierei vorbesc la superlativ de profeasoara Maria Galan. “Noi toti, învãtãtorii si profesorii de la Scoala Gimnazialã “Elena Cuza” din Vaslui, care am cunoscut-o pe dna profesoarã Galan Maria, am fost profund îndurerati la aflarea acestei vesti triste. În perioada în care dna profesoarã a fost directorul scolii noastre am cunoscut omul responsabil, prietenul apropiat, dar si managerul priceput care a contribuit la conturarea unei imagini bune a scolii în comunitate. Noi toti, fostii colegi ai dnei profesoare Galan Maria, suntem alãturi de familia îndoliatã, mâhniti, înlãcrimati, cu fruntile plecate. În inimile noastre rãmâne însã imaginea unei doamne mereu cu zâmbetul pe buze, mereu bucuroasã sã ajute pe oricine, sã facã un bine oricui. Asa a fost si rãmâne, pentru multi dintre noi, dna profesoar Galan Maria. Cu buzele tremurânde înaltãm ruga “Dumnezeu sã te odihneascã în pace”, a declarat prof. Romica Esanu. O altã fostã colegã vorbeste despre aceasta la fel de frumos. “Era un om deosebit, o persoanã integrã, cu foarte multe activitãti de conducere, chiar stia sã lucreze cu oamenii foarte frumos. Eu când am venit în scoalã, în anul 1990, m-am simtit foarte bine pentru cã dumneaei a stiut cum sã mã primeascã si sã mã integreze în colectiv. Toatã lumea vorbeste foarte frumos despre dumneaei”, a spus învãtãtoarea Maria Butã. Fostii elevi îsi amintesc de ea cu drag. “Doamna Galan mi-a fost profesoarã în gimnaziu. Era o profesoarã distinsã, de un profesionalism deosebit, atentã la ce îsi doresc copiii, ne atrãgea spre fizicã prin experimentele pe care le fãcea si întotdeauna fãcea legãtura notiunilor teoretice cu elementele fizicii din jurul nostru, cu ce se întâmplã în viata de zi cu zi. Îmi amintesc mereu cu drag de primele ore din clasa a VI-a”, a declarat Pavelina Tãune, prof. de fizicã si fost director al Scolii Gimnaziale “Mihai Eminescu” Vaslui. A fost apreciatã si de colaboratori. “A fost o profesoarã bunã, director la scoala nr.4 multi ani, un cadru didactic de elitã, de referintã în peisajul învãtãmântului vasluian. Îmi pare rãu”, a declarat Nicolae Ionescu, inspector de istorie.
