UITATI…Mii de copii din judetul Vaslui, crescuti de bunici sau alte rude, îsi trãiesc copilãria cu dorul de pãrinti. Cei mai multi dintre cei mici apucã sã îi mai vadã pe cei care le-au dat viatã doar cu ocazia sãrbãtorilor, când acestia ajung înapoi în familie sau se multumesc cu “pachete” trimise din strãinãtate. Daria are 10 ani , locuieste în comuna Poienesti si face parte din aceastã statisticã îngrijorãtoare. Pe lângã drama de a trãi departe de pãrinti, fetita mai traverseazã în aceastã perioadã un alt cosmar. De câteva luni, mama si tatãl ei se luptã în instantã pentru a-i obtine custodia. Numai cã de la vârsta de trei luni, pentru ea “mamã” si “tatã” sunt bunicii de pe tatã. Ei au fost cei care i-au purtat de grijã atunci când bolile copilãriei au rãpus-o la pat, ei au învãtat-o sã tinã stiloul în mânã si mai presus de toate, ei au fost cei care s-au asigurat cã fetitei nu-i lipseste nimic. Elena, mama Dariei, vrea acum sã-i ofere micutei un viitor mai bun, într-un oras mai mare si cu oportunitãti mai multe, însã schimbarea nu e agreatã de bunici, care spun cã micuta nu vrea sã plece de la ei. “Nu o tinem cu forta, am lãsat-o sã aleagã pentru cã si noi suntem constienti cã mama e foarte importantã în viata oricãrui copil. Numai cã Daria vrea sã stea cu noi, nu vrea sã plece de aici”, a spus Traian, bunicul celei mici.
Daria are zece ani si trãieste o copilãrie aproape idilicã într-un sat din judetul Vaslui, are foarte multi prieteni si jucãrii trimise de pãrintii ei care lucreazã în Anglia. În Poienesti, unde locuieste acum fetita, o bunã parte din populatia satului lucreazã în strãinãtate. Cei care au avut grijã de ea, cu mici pauze, încã de la vârsta de trei luni, au fost bunicii de pe tatã.
“Când e doar cu mine, fetita îmi zâmbeste, râde, când sunt si pãrintii tatãlui, se schimbã”
Relatia de dragoste dintre pãrintii fetitei nu a fost de lungã duratã, asta poate si din cauza regiunilor din care provin pãrintii ei. Elena, mama Dariei, este din judetul Sibiu, iar Ciprian, tatãl, din Poienesti. Cei doi s-au înteles foarte bine doar pânã când copila a apãrut pe lume. Ciudat, nasterea Dariei, un motiv care trebuia sã întãreascã si mai mult relatia, i-a distantat pe cei doi. Au apãrut certurile, scandalurile, iar de aici si pânã la despãrtire nu a mai fost decât un pas. “Eu nu am fost cãsãtoritã cu fostul meu partener. Am stat împreunã timp de nouã ani de zile. Am lucrat împreuna cu el în Italia. La început totul a fost frumos, ne întelegeam foarte bine. Problemele au apãrut dupã nasterea Dariei. Au început scandalurile, neîntelegerile, iar eu am fost nevoitã sã aduc fetita în România, la bunicii de pe tatã. În 2016 am plecat din Italia si ne-am mutat în Anglia, la niste prieteni. Ne-am angajat, am lucrat timp de un an de zile pentru a ne putea lua locul nostru. Voiam sã aducem si fata cu noi. Dupã ce am facut toate sacrificiile astea, el mi-a spus sã plec din casa pe care o luasem împreunã, cã vrea sã-si aducã pe altcineva. Mi-a spus cã pot sã plec, doar cã fata rãmâne la bunici, adicã la pãrintii lui. În acele zile am vorbit cu patronul la care munceam si care mi-a dat o camerã unde sã stau, într-un azil de bãtrâni. Între timp, el si-a adus pe cineva din România, însã relatia lor n-a fost de lungã duratã. Dupã ce s-a despãrtit de acea fata a început sã mã contacteze din nou, sã ma întorc la el. El, în toti acesti ani, cât am stat împreuna, mi-a fãcut foarte mult rãu. Inclusiv în Italia, unde o bunã perioadã de timp n-a lucrat. Circ, scandaluri, bãtãi. Am zis cã nu-mi mai trebuie asa ceva si am refuzat sã mã mai împac cu el” a declarat mama fetitei. Aceasta spune cã la nasterea fetitei, vasluianul a refuzat sã-si recunoascã copilul. “La nastere nu a vrut sã recunoascã fata. În 2013, cand am venit în România cu el, i-am zis sã se treacã si el ca tatã, cã asa e normal. Am dat o declaratie, la notar, cã îl recunosc ca tatã al fetitei mele. Din 2013 pâna anul trecut, el n-a recunoscut cã fetita e si a lui. Abia acum, dupa ce ne-am despãrtit, s-a trecut ca tatã, dar doar ca sã-mi facã mie rãu. Acum, fãrã acordul lui, nu pot sã-mi iau fetita cu mine, în Anglia. Mi-au interzis sã o vãd. Am fost la pãrintii lui, care nu m-au lasãt sã o vãd. Sunt foarte violenti. Au sãrit la mine la bãtaie, sã plec de la poarta lor, cã fetita nu vrea sã stea cu mine. Ce mã deranjeazã cel mai mult e cã i-au spãlat creierul fetitei. I-au bãgat în cap ce au vrut ei. Când suntem numai noi douã, copilul meu vorbeste cu mine, îmi zâmbeste, râdem împreuna, cand sunt si parintii lui de fatã, se schimbã complet, parcã îi e teamã de ceva. Am cerut în instantã sã fie audiatã de un psiholog pentru cã se schimba foarte mult fatã de mine în prezenta bunicilor de pe tatã”, a mai spus Elena, mama Dariei. Aceasta sperã acum ca instantele vasluiene sã-i încredinteze copilul, pentru a-l putea lua în Anglia.
“Fetita vrea sã stea cu noi”
În gospodãria de la Poienesti, a bunicilor fetitei, se stie una si bunã, Daria nu vrea sã audã de mama ei. “Chiar cu câteva minute înainte sã ajungeti, a sunat-o mama ei. Daria i-a zis sã o lase în pace, cã nu vrea sã vorbeascã cu ea. “Nu stiu ce s-a întâmplat de Ciprian al meu nu s-a mai înteles cu fata asta. Siu cã la un moment dat, Elena a plecat cu un prieten de-al lor, din Anglia, l-a lãsat pe Ciprian singur. Dupã ce Elena a nãscut fata, le-am zis sã le fac o nuntã. Am împrumutat 200 de milioane, de mi-am fãcut casa asa cum am vrut. Am împãcat muzica, firma de catering. Aveam doi porci, bãuturã, tot ce era nevoie. Fãcusem socoteala pentru 100 de perechi. În sãptãmâna nuntii l-am sunat pe Ciprian sã-l întreb când ajung acasã, pentru a ne pregãti asa cum trebuie. Mi-a spus cã nu mai vin, cã Elena l-a pãrãsit. Dupã aproape o sãptãmânã, femeia s-a întors la el. I-am spus cã nu a procedat bine, cã trebuia sã rupã firul de atunci, de când Elena a plecat de acasã. Dar el a iubit-o, a tinut foarte mult la ea. Pentru cã l-am sfãtuit cum l-am sfãtuit, s-a supãrat asa de tare cã nu a mai vorbit un an de zile cu mine. De-a lungul timpului, fata asta i-a mai fãcut probleme, tot felul de plângeri pe la politia din Anglia, dar s-au convins si cei de acolo ce fel de persoanã este ea”, ne povesteste Traian, bunicul de pe tatã al Dariei.
“I-a trimis o hainã roasã la mâneci”
De-a lungul acestor ani, cât timp Daria a locuit la Poienesti, pãrintii s-au asigurat ca fetitei sã nu-i lipseascã nimic, chiar dacã asta a implicat, uneori, si primirea unor colete mai “ciudate” de la mamã, asa cum declarã bunicul copilei. “Au venit într-o zi patru masini de curierat. Mã sunau si-mi spuneau cã am de primit nu stiu ce colete. Maicã-sa era plecatã în strãinãtate si de acolo îi cumpãra, de pe la nu stiu ce depozite, lucruri pentru scoalã. Dar ca sã vedeti ce minte poate sã aibã o persoanã de 30 si ceva de ani. În fiecare colet din acela era câte o copertã de caiet. Pe o copertã de caiet, care aici costã un leu, ea dãdea 30 de lei, cu tot cu taxa de curierat. Am toate hârtiile strânse. Am întrebat-o la un moment dat la ce s-a gândit când a trmis pachetele astea. Într-un colet o copertã, în alt colet altã copertã si tot asa. Ea n-a luat la fatã o pereche de pantaloni, o hãinutã ceva. Printre putinele pachete cu haine pe care le-a trimis a fost o hainã de-a ei, roasã la mâneci. Mi-a zis cã ea e în mãrime cu Daria si cã ar fi bine sã o poarte si ea. Sãptãmâna trecutã a fost la noi, sã vadã fata. Nepoata când a vãzut-o, s-a ascuns în casã si n-a vrut sã mai iasã afarã. Ca sã o convingã sã meargã cu ea, la pizza, la Vaslui, a umblat prin sat pe la fetisoare care se joacã pe aici, le-a spus pãrintilor cã le ia la Vaslui sã le facã cinste cu ceva, apoi a venit cu toti copiii ãia la poartã la noi. Nepotica noastrã nu a vrut sã iasã si când a vãzut cã nu are sanse sã o convingã le-a dat câte 10 lei fetitelor alea si le-a trimis acasã. Daria nu vrea sã audã de ea. Au stat împreunã si în Italia, a fost si în Anglia, acum 2 ani. Dupã o lunã de zile de stat în Anglia a cerut sã se întoarcã acasã, la noi. Eu cu sotia mea am crescut copila asta de micã, de la trei luni. Noi am avut grijã de ea, noi am dus-o la spital atunci când a fost nevoie, noi am dus-o la scoalã, noi i-am purtat de grijã. Cu toate astea, nu i-am interzis niciodatã sã stea de vorbã cu mama ei, sã se ducã cu ea unde vor ele. Nu o tinem cu forta la Poienesti, am lãsat-o sã aleagã pentru cã si noi suntem constienti cã mama e foarte importantã în viata oricãrui copil. Doar cã Daria vrea sã stea cu noi, nu vrea sã plece de aici” a mai declarat bunicul fetitei.
“Nimeni si nimic nu poate suplini afectiunea pãrintilor”
Pentru a întelege mai bine situatia acestor copii, care în lipsa pãrintilor sunt crescuti de bunici, am stat de vorbã cu un psiholog. Acesta a afirmat cã primordialã în cresterea unui copil este afectiunea pãrintelui. “Oricât de bine intentionati si de grijulii ar fi ei, pentru binele celei mici, ea trebuie sã petreacã mai mult timp cu pãrintii decât cu bunicii. Altfel, când bunica devine mamã si bunicul tatã, adevãratii pãrinti se transformã în niste musafiri simpatici care-i aduc cadouri si o rãsfatã în vacante. Aceastã situatie poate crea confuzii si, mai rãu, dezechilibre în mintea copilului, modelele lui nemaifiind mama si tata, ci bunica si bunicul. Pentru pãrinti, aceastã variantã poate fi ca o secure cu douã tãisuri: pe de o parte îsi stiu copiii pe mâini bune, pe de altã parte sunt frustrati permanent cã cei mici sunt prezenti în viata lor mai mult prin fotografia de pe desktop si în rama de pe birou. Fãrã discutii, nimeni si nimic nu poate suplini afectiunea pãrintilor. Din pãcate, acesti pãrinti plecati în strãinãtate au ajuns sã fie denumiti de specialisti “pãrinti de carton” pentru cã singurul mijloc de legãturã cu copiii lor sunt fotografiile”, a precizat psihologul pentru ziarul nostru.
