TRIST… Dupã ce au apãrut în spatiul public informatii despre bãrbatul din Husi, în vârstã de 52 de ani, îngropat în conditii scandaloase, imposibil de închipuit de rigorile crestinesti, iatã cã cei care l-au cunoscut pe defunctul Mihai Gorgan povestesc drama acestuia. Sotia l-a pãrãsit în urmã cu multi ani pentru un alt bãrbat. Din aceastã cauzã, fiica lor a decis sã se spânzure, în ciuda tineretii sale. Ea, la rândul ei, avea un copil, dar care era extrem de bolnav si internat la Bârlad, într-o institutie de ocrotire a minorilor. „Cine sã aibã milã de Mihai, ca sã îi punã o icoanã pe piept sau sã îl îngroape ca pe un crestin, cu un pachet de mâncare, acolo, ori cu niste lumânãri puse cum se cuvine? Au rãmas niste oameni, care s-au pretins a fi rude si aproape cã l-au azvârlit în mormânt”, spun, cu indignare, vecinii.
Husenii care au aflat de soarta lui Mihai Gorgan, un bãrbat necãjit, de pe Dric, cãrat de la Morgã într-o masinã în care sicriul mai cã nu încãpea si apoi îngropat mai rãu ca un câine, în mai putin de 24 de ore de când a fost depus la capela din cimitirul „Sf. Toma”, s-au revoltat. „Fratilor, în fata mortii trebuie sã avem constiintã! Când un om moare, noi, care am rãmas vii, avem datoria sã îl ducem pe ultimul drum cu ceea ce cere credinta noastrã ortodoxã. Nu se poate ca într-un oras civilizat, sã te comporti asa. Asa-zisele rude, dacã nu aveau cu ce îl îngropa, trebuiau sã cearã ajutor. Din putinul fiecãruia, se fãcea o înmormântare crestineascã. Îl stiu pe Mihai de multã vreme. Era om de treabã. Mai bea. Era bolnav. Pãcatul celor care l-au dus ca pe câine e mare, cred eu”, a spus Adrian Popa, unul dintre husenii care au locuit în copilãrie, pe Dric, aproape de locuinta lui MIhai Gorgan.
O viatã de chin, o înmormântare chinuitã…
Altii, care i-au fost vecini mai aproape de casa sa, au povestit de ce nu avea bãrbatul pe nimeni. „Era un om bolnav, avea diabet. Mereu era salvarea la el, la poartã. Când se simtea mai rãu, suna la 112. În vremea lui a bãut, sãracu… Dar a dus-o si greu. Sotia lui l-a pãrãsit pentru un alt bãrbat si a fost o dramã atunci, pentru el. Fiica lor a suferit cel mai mult. A decis sã se spânzure. A gãsit-o atârnând de streang, sãraca fatã. Era tânãrã, avea toatã viata înainte. Plecarea mamei a afectat-o enorm. La rândul ei, fata lui Mihai avea un copil, care era însã foarte bolnav. Avea tetrapareza spasticã. Stim cã era internat într-un centru, la Bârlad. Practic, Mihai nu mai avea rude apropiate. Cei care s-au trezit acum, cautã sã vadã ce brumã de agonisealã a lãsat, atât. L-au aruncat în groapã si acum iau ce a mai rãmas”, spun vecinii. În data de 6 decembrie, se aratã în evidenta Spitalului Husi, Mihai Gorgan s-a internat, iar pe 7 decembrie a decedat. De acolo a ajuns la Morgã, la Vaslui. De acolo, un tovarãs de-al sãu, Lila Marin, l-a scos, ca sã nu zacã prin frigiderul institutiei. A dat zvon în oras, pentru ca binefãcãtorii sã îl ajute cu cele necesare unei înmormântãri decente. A cerut un sicriu de la Primãrie si un costum de la o femeie, care a vrut sã îsi facã pomanã, si a mers la Morgã. De acolo i s-a dat cadavrul, pe care l-a transportat la Husi într-o masinã micutã. A legat cum a putut racla, pentru cã aceasta oricum atârna pe-afarã din vehicul, riscând în orice moment sã cadã rãposatul pe asfalt. Când a ajuns cu mortul la capelã, „rudele” apãrute de nicãieri si-au revendicat defunctul, pe care l-au îngropat… mai rãu ca pe un câine.
